Dacă în ultimele săptămâni te-ai surprins mai obosit decât de obicei, mai iritat fără un motiv clar sau pur și simplu „în afara ritmului”, este tentant să pui totul pe seama primăverii. Se schimbă vremea, se schimbă lumina, corpul se adaptează. Și, de cele mai multe ori, aici se încheie explicația.
Doar că, pentru unii, nu este chiar atât de simplu.
Există o diferență fină, dar importantă, între o stare de adaptare și una care începe să spună ceva despre felul în care trăim de mai mult timp. Iar primăvara, mai ales una „adevărată”, cu variații vizibile de temperatură și lumină, are tendința de a face aceste diferențe mai greu de ignorat.
Astenia de primăvară: o adaptare reală, dar nu întotdeauna suficientă ca explicație
Astenia de primăvară este, în esență, un proces de readaptare. Organismul trece de la ritmul mai lent al iernii la unul mai activ, iar acest lucru implică ajustări hormonale, modificări ale ritmului somn-veghe și o reacție constantă la fluctuațiile de temperatură și lumină, uneori chiar în aceeași zi.
Pentru mulți oameni, aceste schimbări se traduc printr-o stare tranzitorie: oboseală ușoară, somnolență, o scădere temporară a energiei. Nimic care să nu treacă de la sine.
Dar nu toți pornim din același punct.
În spatele acestei perioade de tranziție există, de multe ori, o oboseală acumulată, un stres prelungit sau un anumit tip de tensiune care nu a fost rezolvată, ci doar gestionată. În aceste condiții, primăvara nu mai este doar un context de adaptare, ci și un moment de expunere.
Primăvara nu creează problema. Doar o face mai vizibilă.
Când apare senzația că „nu e în regulă ceva”
Pentru cei aflați în această situație, starea nu mai seamănă cu o simplă astenie. Nu este doar lipsă de energie, este o combinație mai dificil de definit: neliniște, iritabilitate, dificultate de concentrare, uneori chiar o ușoară senzație de dezorganizare interioară.
Poate că dimineața începe mai greu decât înainte. Poate că lucruri care altădată erau gestionabile devin mai apăsătoare sau poate că apare, fără un motiv clar, o formă de tensiune care nu mai poate fi ignorată.
Nu este suficient de grav încât să ceri ajutor. Dar nici suficient de ușor încât să ignori.
Mulți oameni rămân exact aici. Și, de cele mai multe ori, aleg să meargă mai departe la fel.
Nevrozele: forme de disconfort care durează
Chiar dacă termenul de „nevroză” nu mai este utilizat oficial în aceeași formă ca în trecut, el rămâne util pentru a descrie acele stări psihice persistente care influențează viața de zi cu zi fără a fi, neapărat, spectaculoase sau acute.
Anxietatea difuză, iritabilitatea constantă, senzația de neliniște fără obiect clar, oboseala psihică sau dificultățile de concentrare sunt exemple frecvente. Ele nu apar brusc și nu dispar rapid. Se instalează treptat și, în multe cazuri, ajung să fie considerate „normale”.
În practică, apar câteva situații distincte.
Există persoane care au deja un diagnostic și urmează un tratament, iar pentru ele fluctuațiile sezoniere pot accentua sau modifica temporar starea. Există persoane care trăiesc de mai mult timp cu astfel de stări, fără să le fi numit vreodată sau fără să le fi investigat în mod real. Și există situații în care aceste manifestări devin vizibile abia într-un context de schimbare - cum este cel al primăverii.
Uneori nu este ceva nou. Este doar ceva ce nu mai poate fi amânat.
Stilul de viață: felul în care ne adaptăm, nu doar la primăvară
Din perspectivă adleriană, aceste stări nu pot fi înțelese separat de stilul de viață. Nu mă refer doar la programul zilnic sau la obiceiuri și tabieturi, ci la modul mai profund în care o persoană se raportează la sine, la ceilalți și la dificultăți.
Unii oameni răspund la disconfort prin accelerare: mai multă muncă, mai mult control, mai puțin spațiu pentru reflecție. Alții prin retragere: evitarea sarcinilor, amânare, reducerea implicării. Ambele variante sunt încercări de adaptare, dar nu întotdeauna reușite.
Primăvara aduce, implicit, o invitație la mișcare - mai multă lumină, mai multă activitate, mai mult contact cu exteriorul. Iar atunci când stilul de viață este rigid sau dezechilibrat, această invitație poate fi resimțită doar ca o presiune în plus.
Nu pentru că este prea mult de făcut. Ci pentru că devine evident că nu mai putem funcționa la fel.
Ce ajută, dincolo de explicații
În acest punct, soluțiile nu țin doar de reducerea simptomelor, ci de o ajustare mai largă.
Mișcarea fizică rămâne unul dintre cele mai eficiente moduri de reglare, nu prin intensitate, ci prin consistență. Nu este nevoie de performanță, ci de ritm. Chiar și formele simple de activitate, menținute constant, pot susține adaptarea organismului și pot reduce tensiunea psihică.
Somnul devine, în această perioadă, mai important decât pare. Schimbările de lumină influențează direct ritmul biologic, iar menținerea unui program relativ stabil ajută la reducerea oboselii difuze care însoțește adesea această tranziție.
Alimentația poate fi, la rândul ei, ajustată fără excese. Nu este vorba despre restricții, ci despre o adaptare naturală la sezon, care susține energia pe termen mediu, nu doar senzația imediată de „a te simți plin”.
Activitățile plăcute nu sunt un detaliu secundar. În multe cazuri, sunt exact componenta care lipsește. Timpul petrecut în mod conștient în afara obligațiilor - fie în natură, fie în activități personale - contribuie la reglarea emoțională într-un mod direct, chiar dacă nu întotdeauna vizibil imediat.
Evaluarea medicală poate fi, de asemenea, utilă, mai ales dacă este oricum momentul analizelor anuale. Unele stări au și o componentă biologică, iar lămurirea acestui aspect aduce claritate.
Unde începe, de fapt, schimbarea
Toate aceste ajustări ajută. Dar, uneori, nu sunt suficiente. Pentru că există situații în care problema nu este doar „cât dormim” sau „cât ne mișcăm”, ci felul în care am ajuns să funcționăm în mod constant.
Aici intervine diferența pe care o poate face psihoterapia sau chiar o formă punctuală de consiliere psihologică.
Nu pentru că oferă soluții rapide, ci pentru că ajută la înțelegerea mecanismelor din spatele stărilor. De ce apare această oboseală? De ce anumite situații devin mai apăsătoare decât înainte? Ce rol au aceste reacții în viața de zi cu zi? În multe cazuri, câteva ședințe sunt suficiente pentru a aduce un alt tip de claritate. Nu neapărat răspunsuri definitive, ci o direcție diferită.
Psihoterapia nu este despre a „repara” rapid o stare. Este despre a înțelege de ce ai ajuns acolo.
Între „trece de la sine” și a te lua în serios
Este ușor să spui că „e doar o perioadă”. Și, uneori, chiar este. Dar atunci când starea persistă, când începe să influențeze modul în care trăim, lucrurile nu mai țin doar de anotimp. Nu tot ce trece de la sine se și rezolvă. Unele lucruri doar se amână și revin, de obicei, într-un moment mai prost ales.
Primăvara nu vine doar cu energie și lumină, ci și cu o formă de claritate pe care, în alte perioade, o evităm prea ușor. Și, odată cu ea, apare o întrebare simplă: chiar vrei să mai duci lucrurile așa încă un sezon? Pentru că a merge mai departe „ca până acum” nu este o soluție neutră. Este, de fapt, o decizie.
Iar diferența nu o face cât de bine reziști. O face momentul în care te oprești și nu mai negociezi cu tine.
Alte articole ale psihoterapeutului adlerian George Chiriacescu.