În Qatar a debutat cel mai controversat campionat mondial de fotbal din istorie. O dilemă pentru mulţi suporteri, mai ales din Germania, este dacă să aprindă televizorul sau nu. Pascal Jochen caută răspunsul corect.
Este marea întrebare a vremurilor noastre, numai că locul religiei a fost luat de fotbal: „Ia spune, ce crezi despre Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar?” Să aprinzi televizorul sau să-l ignori? Să accepţi sau să protestezi? O falie a apărut în interiorul familiilor, la cârciumă au apărut disensiuni, nici măcar colegii nu mai sunt de aceeaşi părere.
Poţi să priveşti meciurile în ciuda tuturor controverselor politice din jurul turneului, ba chiar să le urmăreşti cu înflăcărare? Ori nu este permis, din raţiuni morale? În definitiv, este moral?
Critici vehemente pe stadioanele Bundesliga
Pe stadioanele germane, părerea pare unanimă: suntem împotriva Campionatul Mondial din Qatar. Prin inscripţii şi pancarte mulţi suporteri au atras asupra lor atenţia în ultimele săptămâni la nivel federal. Cazurile de deces între muncitorii sezonieri aflaţi în Qatar şi legislaţia homofobă din ţara-gazdă au fost puse la stâlpul infamiei. Pe drept cuvânt.
Dar Qatarul simbolizează mult mai mult pentru numeroşi critici. Şi anume drumul periculos pe care a apucat-o fotbalul modern. Şeici şi "sportwashing" (spălare de bani prin sport - n.red), investitori lacomi, corupţie şi scoaterea la mezat a sufletului întrecerii - toate acestea sunt atribuite Qatarului. Toate acestea pot fi respinse. Şi eu pot înţelege asta.
Dar a ignora fotbalul, de parcă cel mai mare eveniment sportiv la scară mondială nici nu ar avea loc? Şi înaintea Campionatului Mondial din 2018, din Rusia, mass media au mormăit, dar îndemnuri la boicot nu s-au făcut auzite. Şi asta deşi aviaţia rusă efectua raiduri de bombardament în Siria şi muncitorii sezonieri din Coreea de Nord au fost exploataţi la sânge în construcţii. „Sclavii din St. Petersburg" s-a intitulat pe atunci un articol care a făcut furori.
Nu se întrecuse deja de atunci o linie roşie? Poate avea vreun efect un boicot tv? Orice cârciumă, orice fan trebuie să decidă asta pentru el. Un rating modest va afecta în cele din urmă şi asociaţia mondială FIFA. Dar dacă în Germania şi poate în nordul Europei ratingul va fi scăzut, probabil că alte regiuni şi continente îl vor compensa. FIFA oricum este pe cale să cucerească noi pieţe - şi asta nu i se prea poate reproşa.
Lumea arabă a meritat un campionat - dar unde?
Se impunea de multă vreme ca un campionat mondial să se desfăşoare în lumea arabă. FIFA a avut nevoie pentru asta de mai mult de 90 de ani. Criticile la adresa "campionatului de iarnă" şi lipsa tradiţiei fotbalistice în Qatar sunt eurocentrice. Alţii spun că sunt expresia unui hybris occidental. Regiunea a meritat fără discuţie un Campionat Mondial de Fotbal.
Dar trebuia el să se desfăşoare tocmai în Qatar? Nici eu nu sunt fericit că s-a decis astfel. Însă voi da drumul la televizor şi voi urmări meciurile. Şi ştiu de pe acum că voi avea un sentiment neplăcut. Bucuria începutului de turneu tinde spre zero. Prime relatări despre aparenţi "fake fans", cumpăraţi, care petrec la Doha, m-au lăsat fără replică. La fel şi perspectiva de a suporta în următoarele săptămâni noi mesaje de pace rostite de preşedintele FIFA, Gianni Infantino.
Mă agăţ de amintiri din copilărie. În 1994, pe când eram un băieţel, stăteam cu sufletul la gură în camera întunecată, în faţa televizorului, urmărind meciul fabulos al nigerienilor sau modul în care brazilianul Bebeto îşi celebra golurile, făcându-se că leagănă un bebeluş.
Privim şi punem întrebări
Aceste imagini mi-au rămas în amintire. Fiecare suporter are propria lui poveste. Acestea au şi dat naştere fascinaţiei pentru Campionatele Mondiale de Fotbal. În cele din urmă dăm drumul la televizor din dragoste pentru fotbal. Sau măcar din raţiuni de serviciu.
De această dată va fi o echilibristică specială: cât de departe va ajunge campionul Africii, Senegalul? Îşi va fructifica Messi ultima şansă? Cum vor evolua Hansi Flick şi naţionala Germaniei pe care o conduce? Toate aceste istorii sportive merită povestite. Dar pe mine mă interesează şi mai mult ce se va întâmpla în afara stadioanelor.
Unde vor apărea fisuri în punerea în scenă a FIFA, care a ridicat deja întrecerea la titulatura de "cel mai bun Campionat Mondial al tuturor timpurilor"? Va fi înfiinţat la presiunile internaţionale un fond de despăgubire a muncitorilor sezonieri?
Respectă cei din Qatar libertatea presei? (Că primele semnale nu sunt tocmai încurajatoare.) Cum privesc suporterii din America de Sud şi Asia acest campionat mondial şi drepturile omului, o temă atât de prezentă în vest?
Va pune la cale naţionala Germaniei o acţiune "pentru a reprezenta valorile noastre", aşa cum a anunţat portarul ei, Manuel Neuer? Va face cu adevărat emiratul ceva din această "şansă", aşa cum a estimat Bastian Schweinsteiger într-un interviu acordat DW?
Şi cum vor reacţiona la critici factorii de PR, plătiţi gras pentru asta, în genul ambasadorului Qatarului, David Beckham? Toate asta voi dori să le ştiu, să pun întrebări, să port discuţii. La masă acasă, la cantină sau la cârciumă. Toate acestea merită atenţia noastră. De aceea a privi în altă parte nu este o opţiune pentru mine.
Pascal Jochem