Mircea Geoană a intrat sub pragul de 20 de procente, conform unor surse politice din PNL, în urma cercetărilor făcute pe potențialii candidați la președinție.
O astfel de informație trebuie luată cu sare și piper pentru că liberalii vor să-i creeze un profil de câștigător lui Nicolae Ciucă, dar coroborând informația și cu alte date se constată că secretarul adjunct NATO a început să piardă teren.
Încă e mare favorit să ajungă în turul doi al alegerilor, dar situația lui politică e tot mai fragilă în lipsa unui partid care să-l susțină și din cauza modului aseptic în care-și face campania electorală.
Fostul lider PSD încearcă să se strecoare în conștiința publicului ca un lider înnoitor, cu fața întoarsă spre viitor, un garant al securității României și al modernizări ei.
Dar sunt prea mulți alegători care au prins acțiunile politice ale lui Mircea Geoană, fost ministru de Externe, ambasador, președinte al PSD și candidat la șefia statului.
În niciuna dintre aceste poziții, Mircea Geoană nu s-a impus și n-a reușit să se contureze ca o personalitate puternică, una care are forța interioară de a se impune și schima destinul României.
A fost perceput mereu de electorat ca un „tip de treabă”, bine intenționat, dar care s-a înconjurat de persoane dubioase ce au încercat să profite de băiatul bun.
Sunt foarte bine cunoscute asocierile sale cu Sorin Ovidu Vântu, un fost magnat de presă închis pentru corupție, asociere care l-a costat victoria în alegerile, dar și cu Marian Vanghelie, fost primar al Sectorului 5, anchetat pentru acte de corupție.
Întreaga campanie de comunicare a lui Mircea Geoană încearcă să evite o discuție sinceră despre trecutul oficialului NATO, despre legăturile sale cu Rusia, despre cum a fost numit în poziția din cadrul alianței Nord Atlantice, în ce context politic internațional, sau despre cât de susținut e de SUA, dincolo de declarațiile diplomatice.
Mircea Geoană se plimbă de la un blogger la altul, vizează „influenceri” cu impact pe rețelele sociale, care nu-i cunosc prea bine trecutul politic, nu vor să-l deranjeze și nu înțeleg luminile și umbrele carierei sale, astfel încât să obțină o expunere cât mai mare în schimbul a cât mai puține întrebări incomode.
O astfel de campanie merge acum, la sfârșit de iulie și început de august, în perioada de vacanță, dar din septembrie, campania lui Mircea Geoană va intra într-o zonă în care discuțiile serioase despre candidatura vor fi evitate tot mai greu.
Pe lângă aceste aspecte să le spunem mai degrabă tranzacționale, mai sunt și altele, subterane care, într-un context internațional defavorabil, pot pune în pericol interesele României.
Dacă ne uităm acum la scena politică, Marcel Ciolacu este cel mai mare adversar al lui Geoană. Confruntarea dintre ei are ca miză controlul PSD, cel mai mare partid din țară.
Marcel Ciolacu nu-și dorește să candideze, dar într-o și mai mare măsură nu vrea ca Geoană să ajungă președinte. Deci, strategic, pentru liderul PSD, Nicolae Ciucă e o amenințare nesemnificativă în raport cu cea a oficialului NATO.
E adevărat, lucrurile se pot schimba într-o direcție sau alta, dar în aceste zile tendința e ca Mircea Geoană să se îndepărtează de Palatul Cotroceni. Handicapul politic de a nu se putea baza pe o formațiune politică parlamentară începe să-și spună cuvântul.