În discursul său de la banchetul de stat, Donald Trump a spus că legătura dintre Statele Unite și Marea Britanie este „de nezdruncinat”. În realitate, guvernul britanic s-a temut toată săptămâna că un singur pas greșit pe durata vizitei președintelui SUA ar putea dinamita „relația specială” – și, odată cu ea, mandatul de premier al lui Keir Starmer.
A doua vizită de stat a lui Trump a venit într-un moment dezastruos pentru premierul britanic, aflat deja sub presiune. Cu câteva zile înainte de sosirea lui Trump, Starmer l-a demis pe Peter Mandelson din funcția de ambasador al Marii Britanii la Washington, după ce legăturile sale cu infractorul sexual Jeffrey Epstein au devenit imposibil de negat.
Starmer a trebuit apoi să se asigure că absența lui Mandelson nu va atrage atenția asupra legăturilor lui Trump cu Epstein. (Președintele susține că a rupt relațiile de prietenie cu finanțistul picat în dizgrație la mijlocul anilor 2000 și că nu a mai vorbit cu el ani buni înainte ca acesta să moară în închisoare, în 2019.)
Nimic nu trebuia să umbrească vizita lui Trump, notează CNN. Activiștii care au proiectat imagini cu Trump și Epstein pe Castelul Windsor, cu o seară înainte de sosirea președintelui american, au fost arestați. Președintele a fost ținut mereu la distanță de publicul britanic, pentru a nu vedea protestele față de vizita și politica sa. Chiar și jurnaliștii au părut mai îngăduitori: la o conferință de presă, Starmer a primit doar o întrebare despre Epstein, la care a răspuns rapid și evaziv.
Dacă obiectivul guvernului era să evite gafele, atunci acea misiune modestă a fost îndeplinită. Dar, acum că vizita s-a încheiat, Marea Britanie face bilanțul: timp de două zile, statul britanic l-a copleșit pe Trump cu tot fastul posibil. Ce a câștigat în schimb?
„Tech Prosperity Deal” - investiții de 150 miliarde de lire
Cel mai mare succes al lui Starmer este pachetul de investiții în valoare de 150 miliarde de lire sterline (200 miliarde de dolari) din partea companiilor americane, intitulat „Tech Prosperity Deal”.
Circa 31 de miliarde vor veni de la giganții din tehnologie pentru a consolida infrastructura AI și IT a Marii Britanii, în timp ce grosul investiției - 90 de miliarde - va fi realizat de firma de capital privat Blackstone, pe parcursul următorului deceniu.
Guvernul, dornic să aducă vești economice bune înainte de prezentarea bugetului din noiembrie, afirmă că aceste investiții vor crea aproximativ 7.600 de locuri de muncă.
Însă nu toată lumea e convinsă de acest lucru. Multe dintre investiții erau decizii comerciale anunțate deja, împachetate acum într-un „acord” pentru a coincide cu vizita lui Trump.
„Există mari semne de întrebare cu privire la detaliile acestor acorduri, inclusiv ce concesii a făcut Marea Britanie pentru a păstra aceste legături tehnologice”, a declarat pentru CNN Olivia O’Sullivan, directoarea programului „UK in the World” de la think tank-ul Chatham House.
Nick Clegg, fost vicepremier britanic și până de curând director de politici la Meta, a avertizat că acordul reprezintă doar „firimituri din Silicon Valley”. „Suntem un fel de stat vasal, tehnologic. Acest acord tehnologic SUA-UK nu e decât o nouă versiune a Marii Britanii agățându-se de poala Unchiului Sam”, a spus el miercuri, la o conferință la Cambridge.
Energie pentru viitorul AI
Construirea infrastructurii AI imaginată de Jensen Huang, CEO Nvidia și invitat la banchetul de stat, va necesita o creștere a producției energetice britanice. Trump a criticat de mult timp planurile Londrei de a opri noile foraje pentru petrol și gaze, care ar putea alimenta centrele de date.
Totuși, cele două țări au găsit un punct comun în domeniul nuclear. SUA și Marea Britanie au semnat săptămâna aceasta un acord care facilitează construcția de centrale nucleare în ambele țări.
Dar beneficiile economice ale acestor înțelegeri sunt departe. „Dovada va fi în rezultat. Oamenii vor să vadă efecte economice clare, iar acestea nu vor apărea curând”, a spus O’Sullivan.
Tarife, comerț și industrie
Pe termen scurt, economia Marii Britanii rămâne în aceeași stare ca la sosirea lui Trump. Tariful de 10% impus de SUA pe majoritatea bunurilor britanice este mai mic decât cel aplicat UE, iar Londra se laudă că a fost prima țară care a încheiat un acord comercial post-tarife cu SUA. Chiar și așa 10% rămâne un tarif ridicat, mult peste nivelul de la începutul mandatului lui Trump, iar acordul comercial nu are încă substanță.
Înainte de vizită, Marea Britanie spera ca SUA să elimine tariful de 25% aplicat exporturilor de oțel. Planurile au fost amânate, împingând industria siderurgică și mai aproape de colaps. Luna trecută, al treilea cel mai mare combinat siderurgic a intrat sub control guvernamental.
Politică externă și relația cu Trump
Pe plan extern, Starmer a reușit să evite conflictele majore. Deși Trump a spus că nu e de acord cu planul Londrei de a recunoaște statul palestinian luna aceasta, nu l-a criticat vehement pe premier.
Însă Starmer nu a obținut angajamente noi. Trump a spus că președintele rus Vladimir Putin „m-a dezamăgit profund”, pentru că nu a încheiat războiul din Ucraina, dar nu s-a angajat să sporească presiunea, afirmând că o va face doar când țările NATO vor înceta să cumpere petrol și gaze din Rusia.
Politica internă: ascensiunea lui Farage
Un lucru sigur pe care Marea Britanie îl primește de la Trump este o politică tot mai „trumpistă”. Nigel Farage, liderul partidului Reform UK, se află în sondaje mult în fața laburiștilor, promițând să „facă Marea Britanie măreață din nou” și să reducă statul britanic după modelul DOGE.
Farage a atacat constant guvernul pentru eșecul în controlul imigrației ilegale – un subiect delicat pentru Starmer, chiar la finalul conferinței de presă. Întrebat despre eforturile sale de a opri imigrația ilegală la frontiera sudică a SUA, Trump i-a spus lui Starmer că ar trebui să „cheme armata” pentru a rezolva problema și în Marea Britanie. Sfaturile lui Trump ar putea da curaj opoziției radicale de dreapta.
În concluzie, dacă obiectivul lui Starmer a fost să evite orice lovitură, vizita a fost un succes. Dar dacă scopul era să transforme anglofilia lui Trump în angajamente concrete pe comerț și politică externă, Marea Britanie ar putea simți că a primit prea puțin în schimb.
G.P.