Dincolo de întâmplări punctuale și chiar unele ghinioane, situația politică imposibilă în care au ajuns mai ales liberalii este consecința unei combinații de prostie politică și aroganță, nu numai ale lor.
Acelea care te fac să crezi că musai și prin definiție tu ești deosebit de deștept și celălalt e deosebit prost, drept pentru care tu o să–l fraierești. A fost fix pe dos.
În 2019, liberalii au crezut că sunt foarte șmecheri preluând guvernarea cu ajutorul tacit al PSD. Doar că asta a dat PSD șansa să evite anticipatele în cel mai prost moment și timp să își revină. Peste un an câștigau alegerile.
Klaus Iohannis a crezut că instalarea lui Gabriel Vlase îi va pune PSD la picioare. Doar că PSD nu mai e un partid de lider cum era pe vremea lui Dragnea. Și chiar dacă liderul poate fi convins, partidul, nu.
Și Ludovic Orban și USR au crezut că fac o mare șmecherie punându-l pe Florin Cîțu premier, fiecare fiind convins că îl va manevra pe neexperimentatul premier, care va fi docil.
Klaus Iohannis a crezut că după ce își va fi făcut treaba cu Cîțu la Congres și va fi scăpat de Orban, noul președinte PNL va accepta să se retragă discret pentru a deschide calea unui nou experiment.
Cei din echipa câștigătoare au crezut că vor fi cu atât mai șmecheri cu cât îl vor umili mai tare pe Ludovic Orban și nu vor oferi învinșilor nici măcar un post în noua conducere. Până când L. Orban, adus la situația de a nu mai avea nimic de pierdut, a început să le erodeze majoritatea.
PNL și Klaus Iohannis au fost convinși că USR nu va pleca de la guvernare oricât îl vor umili. Și au întins coarda până dincolo de limita de suportabilitate.
Florin Cîțu a crezut că până la urmă cineva tot va accepta să-l susțină premier și că totul nu e decât o chestiune de timp și de sabotare a negocierilor. Ceea ce face în continuare.
PNL a crezut că PSD e un partid de fraieri fericiți că vor fi primiți la guvernare. Iar UDMR va accepta să renunțe la ministere, își va asuma să fie a cincea roată la căruță numai ca să nu fie dat afară.
PSD și UDMR negociază pe partide. PNL negociază pe persoane, începând cu Florin Cîțu , care își apără Finanțele cu o disperare tot mai suspectă.
O minimă logică politică ar fi trebuit să le spună liberalilor că PSD va cere un preț imens pentru renunțarea la premier, fără de care nu poate justifica intrarea la guvernare. Evident că PSD preferă ca Dezvoltarea să fie la maghiari, care să joace la mijlocul terenului, decât la liberali. Acolo e PNDL 3. Evident ca PSD va juca cu UDMR ca să izoleze și mai mult PNL în guvern.
Și PSD este în poziția din care să poate renunța oricând la intrarea la guvernare pentru anticipate, descărcat de acuzația că nu a încercat, și cu imensă muniție să tragă în PNL.
Liberalii s-ar putea întoarce spre USR, dar din poziția de înfrânți, cu majoritate dependentă de Ludovic Orban și de un UDMR pe care numai ce au vrut să-l jumulească.
Deci, din principalul partid al unei guvernări stabile, PNL ajunge direct partenerul minor în fața alianței PSD-UDMR pe care liberalii au creat-o prin atentatul la ministerele maghiarilor. Liberalii au ministerele președintelui și un singur minister economic și acela cu mari belele în această perioadă- Energia. Urmează la împărțeală secretarii de stat, agențiile, companiile, prefecții, subprefecții.
De ce? Pentru că și Klaus Iohannis, și PNL s-au crezut deosebit de deștepți și i-au crezut pe toți ceilalți deosebit de proști.