Acoperit de știrea retragerii fostului președinte Iohannis, eșecul lamentabil al boicotării magazinelor hypermarket și supermarket este simptomatic pentru limita pe care a atins-o delirul lui Călin Georgescu, o limită de la care nu o mai poate lua decât în jos, cu atât mai mult cu cât încercările de a plusa sunt și ele eșecuri lamentabile.
Românii erau îndemnați să se ducă în piețe și magazine mici de cartier ca să cumpere marfă românească și să le lase pe cele mari complet goale. Deși datele publice au arătat că retailerii raportează profituri foarte mari, pe care plătesc impozit, colectează TVA și generează locuri de muncă.
Iar majoritatea mărfurilor din magazinele mari sunt fie produse, fie procesate în România. Boicotul a fost inactivat, după cum a arătat o simplă vizită la magazin luni, iar mai apoi datele de vânzare, de impactul ireconciliabil între interesele directe ale oamenilor și direcția în care voia să îi împingă Călin Georgescu.
Pentru prima dată, manipularea abil construită și propagată, stimularea grosieră a emoțiilor negative, s-a lovit de viața reală. Unde oamenii cumpără ce vor de unde vor și așa doresc să rămână. Presiunea pe prețuri o pune piața liberă, concurență.
Călin Georgescu reprezintă opțiunea de furie, de frustrare, de răzbunare, dar nu opțiunea rațională a multor oameni. Când cele două intră în conflict, în viață de zi cu zi, candidatul de carton pierde.
Și asta ar trebui să îi pună pe gânduri. De această dată i-a îndemnat spre ceva absurd, în conflict cu dorințele și modul lor de viață. Dar dacă va avea puterea, nu va încerca să îi oblige? Nu va ajunge să le deterioreze modul de viață, chiar împotriva dorinței lor, de exemplu prin distrugerea relațiilor cu UE? Pentru că asta poate face în virtutea prerogativelor sale.
Tocmai această toxicitate a lui Călin Georgescu a fost evidentă în chestiunea boicotului. Intenția de a împinge românii într-o direcție periculoasă, pe care nu o doresc, dar o pot valida implicit, votând strict din furia provocată de actuala clasă politică.
Începe să fie tot mai evidentă și ipocrizia propagandei georgiste. Inclusiv în ziua boicotului, când patriotul dac și soția s-au dus la piață îmbrăcați în haine nemțești scumpe, într-o mașină franțuzească, cu șofer și gărzi de corp.
Tot mai ridicol
Minciuna începe să se destrame, ceea ce împinge la forțări prin minciuni și mai ridicole. Așa cum a fost știrea cum că un tribunal arbitral comercial din Canada ar obliga statul român la reluarea turului al doilea, informație promovată la televiziunea manipulării poporului de chiar avocata dlui Georgescu. A fost atât de gogonată încât mai pe seară inclusiv cel dintâi dac al țării și Anca Alexandrescu au admis că nu e așa, că a fost doar o interpretare.
Ce urmează să admită e că nici picior de procuror al Curții Penale Internaționale nu a călcat și nu va călca în România pentru anchetarea alegerilor, deoarece CPI nu se ocupă decât cu genocid și crime de război. De altfel, subiectul a fost abandonat la televiziunea manipulării poporului.
Că reprezentanții Comisiei de la Veneția sunt în România pentru speța comasării alegerilor din 9 iunie 2024, nicidecum pentru anchetarea anulării turului al doilea, după cum arată comunicatul oficial de pe site-ul Comisiei.
Că CEDO nu a afirmat niciunde producerea unei lovituri de stat în România. Că echipa Trump nu a emis niciun mesaj, niciun cuvânt sau vreo literă în favoarea lui Călin Georgescu.
Declarația lui J.D Vance la Munchen nu a fost despre dl Georgescu, nu a cerut reluarea turului al doilea, ba aș zice că, analizată fără manipulare, nu-l avantajează, pentru că vicepreședintele american recunoaște implicarea inacceptabilă a Rusiei în alegerile europene:
„Puteți crede că este greșit ca Rusia să cumpere reclamă pe social media să vă înfluențeze alegerile, noi cu siguranță credem, puteți condamna acest lucru pe scena mondială. Dar dacă democrația poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari plătite pe reclame digitale de o țară străină, atunci nu a fost foarte puternică de la început". Adică Rusia a atacat, iar instituțiile democratice din România s-au dovedit praf, spune Vance, ceea ce e corect.
Dar domnia sa folosește efectele acestei intervenții, subestimată la câteva sute de mii de euro de altfel, în războiul politic pe care Donald Trump l-a declarat Europei, ca un cowboy primitiv și cu credința că trebuie să fie „șeful la lume".
De ce disperarea reluării turului al doilea?
Pentru că minciuna se destramă în fiecare zi. Pentru că isteria nu poate ține la infinit. Obosește și este obositoare. Pentru că apar tot mai multe informații despre mlaștina lui Georgescu.
Campania „zero lei” se dovedește de fapt o mare fraudă cu donații nedeclarate, candidatul se enervează când este întrebat dacă a fost ofițer acoperit al vreunui serviciu de informații, probabil va face o criză de nervi când va fi întrebat din ce bani a trăit la Viena 10 ani fără niciun loc de muncă stabil în familie.
În plus, în elanul demolării, extremiștii și-au provocat o problemă cu potențial letal. Demisia lui Klaus Iohannis, victorie de moment, nu numai că i-a lăsat pentru restul campaniei fără o temă facilă și eficientă de campanie, dar a adus la Cotroceni singurul politician de care se tem cu adevărat - Ilie Bolojan.
Disperarea Bolojan
Motiv pentru care împotriva acestuia a fost declanșată o campanie isterică bazată pe niște minciuni atât de gogonate încât trebuie să fii complet retardat ca să nu îți pui măcar un semn de întrebare în privința lor.
Bolojan este acuzat, fără nicio dovadă minimală, că ar fi furat un camion în timp ce ar fi fost șofer de TIR, adică în perioada când, de fapt, era student la Facultatea de Matematică, apoi la Politehnică, apoi profesor.
Legenda dacică din folclorul indian a camionului furat nu numai că nu indică vreun an al abominabilei fapte, dar are două variante. Că Ilie Bolojan ar fi făcut pușcărie, nu se știe unde și în ce perioadă, cât timp în CV-ul domniei sale nu există pauze. Sau că încă ar fi căutat de Interpol, de care, în mod evident, se ascunde extrem de eficient ba în Palatul Victoria, ba în Primăria Oradea și acum în Palatul Cotroceni. Logic, nu?
Și ce s-a întâmplat cu camionul? Dar, stați așa!, cine fura azi un camion, mâine poate fura tezaurul dacic. Dacă în liniștea Cotrocenilor, dl Bolojan se plimbă cu coiful pe frunte? Acum îl caută la cruci, dacă sunt suficient de ortodoxe.
Anca Alexandrescu sugerează inclusiv că ar fi bolnav psihic, genul acela de calomnie pentru proști, care nu au nevoie de dovezi, nu îndrăznesc să gândească singuri și nu vor decât hrană cu inepții, cu mult mai suculente decât evidența.
Cei care cred și cu harta în față că Bolivia e un port la mare sau că România deține substanțe care nu sunt în „tabloul” lui Mendeleev nu pot fi recuperați, probabil. Dar sunt și mulți oameni raționali, care au optat pentru Georgescu orbiți de o furie, dar încep să vadă monstruozitatea.
Extremiștilor le e o frică dementă de Ilie Bolojan. Nu neapărat pentru că ar candida (am spus că varianta mi se pare puțin credibilă și voi reveni la subiect pe larg în zilele următoare), ci pentru că o prestație bună, serioasă, cu câteva puncte cheie atinse, poate detensiona o parte din nevroza pe care se bazează Mesia de pe TikTok.
Devine mai degrabă Tic-tac, când nu e de-a dreptul nino-nino!