• Ce înseamnă respect din punctul de vedere al dictatorului.
Întrebat de Lukașenko pe la Soci ce mai trebuie să facă liderii europeni, Putin a răspuns: să ne trateze cu respect.
Tradus din rusa kremlineană asta ar însemna mai multe. Liderii occidentali ar trebui să nu mai înarmeze Ucraina, să creadă amenințarea nucleară a lui Putin, să-l oblige pe Zelenski să recunoască pseudo-referendumurile din teritoriile anexate, eventual să returneze Harkovul eliberat și să ridice sancțiunile imediat, ba chiar să plătească despăgubiri pentru asta. A, să nu uit, nu mai este nevoie ca domnul Macron să fie adus și pus înapoi la acea masă lungă și umilitoare de la Kremlin, că se așază dumnealui acolo și singur.
• Despre fugarii de mobilizare și despre ce e de făcut.
De la Soci, fuga celor aproape de 265.000 de ruși de teama mobilizării se vede albastru și lin ca valurile Mării Negre.
Vin ei singuri înapoi. Rămâne de văzut ce vom face cu ei după aia, i-a spus Lukașenko acolo lui Putin.
De puțină îmbărbătare are nevoie și domnul Putin, măcar la Soci și de la un amic, dacă de prin Uzbekistan s-a întors șmotroluit de partenerii din clubul de la Shanghai.
Cât despre fugarii ruși, ăștia or să vină înapoi abia după ce rușii și belarușii rămași vor vedea ce vor face cu cei doi dictatori, nu viceversa.
Iar spre veselia tăietorului de lemne Lukașenko trebuie spus că, dacă revolta a fost învinsă în Belarus din cauză de Rusia, revoltele din Rusia nu vor fi învinse din cauză de Belarus, omul e a cincea roată la căruță. Iar dacă Lukașenko se dădea atunci de-a dura pe scara istoriei, Putin mai rămânea să deretice prin birourile de la Kremlin, pe când căderea lui Putin înseamnă ruperea picioarelor scaunului dictatorial de la Minsk.
• Mai întâi să alipim, mai vedem dup-aia noi ce și cum.
După ce a fost alinat de Lukașenko la Soci, președintele rus Vladimir s-a retras la o dașa ca să-și lingă rănile și să cugete adânc asupra a ce i-a mai rămas de făcut ca să păstreze ce a ocupat în Ucraina.
Singur, că Lukașenko nu-l poate ajuta, bielorusul este un fost colhoznic fără armată, mă rog, cu o armată care nu se bagă-n Ucraina. Și nici în Rusia, poate de aia revoltele populare cauzate de mobilizarea parțială se cam întind dinspre orientul și sudul cam nepravoslavnic spre nord, spre marile orașe.
Putin ar urma să se adreseze celor două Camere ale Parlamentului rus vineri și ar putea anunța oficial aderarea la Rusia a teritoriilor ocupate din Ucraina.
Eu v-am adus teritorii, va spune Putin în culise, datoria voastră este să votați alipirea lor la maica Rusie și să le apărați cu mobilizarea parțială, nu să vă retrageți din dreapta Donului, precum comandanții armatei ăleia de proști care nu vor să moară pentru maica Rusia mea, cum bine a zis Kiril.
Între timp mă retrag eu la altă dacea, că sunt obosit din cauză de întruniri prin Uzbekistan, că au început chinezii și indienii să-mi vorbească și ei fără respect, de parcă s-ar fi pupat cu Blinken pe bot, nu alta.
• Nici Medvedev și nici bomba lui nu mai sunt ce-au fost.
De câte ori apare domnul Medvedev în spațiul public, are bomba nucleară-n gât. Fostul președinte pare un patefon stricat pe care din vreme în vreme cineva îl bagă în priză ca să gâjâie aceleași amenințări nucleare. Vorba domnului Murphy, oamenii, după ce că au puține idei, le mai au și fixe.
Chiar și domnul Putin e deranjat. Nu mai da, măi, Medvedev, din gură ca țața-n bâlci cu amenințarea nucleară, i-ar fi zis, că se demonetizează chestia de nu te mai crede nimeni în Occident și nu ne mai respectă ăia. Doar eu ameninț, și Lavrov când îi dau eu voie că e-n plimbare pe la americani, e harașo să-i sperie acolo, pe la New York.
Altfel domnul Medvedev, dincolo de tentativa de suicid, are dreptate: altă metodă prin care Rusia să încerce să păstreze ce are n-are.
Iar fostul președinte e frustrat de poziția sa de băgător de seamă și cârtește cu nucleara când termină votca. Asta din cauză că nu-l ia și pe el domnul Putin prin Uzbekistan, să vadă cu ce lipsă de respect găvăresc chinezii și indienii, indienii ăia care nu mai iau petrol de la Rusia, naiba mai înțelege pe la Kremlin de ce.
Sau măcar la Soci, să-i mai alinte un pic domnul Lukașenko cu minciunelele lui legate de mobilizarea parțială, pentru că la colhoz nu l-au citit pe Murphy, ca să știe că ce începe prost se termină și mai prost, aferim.
Sau să-l trimită dracului să-i explice Blinken negru pe alb ce înseamnă reversul amenințării ăsteia nucleare ruse ca să mai tacă, că doar e un fost președinte, nu un propagandist de două ruble de la televiziune, care distruge Anglia în 2 minute în loc de 20, cum zice cartea tehnică la rachetele alea că merg ele cu viteză maximă cât pot pe cer.
Stau și mă întreb, dacă virgulă kalașnikoavele alea s-au umplut de rugină precum recifurile de corali de alge, cum o sta situația tehnică cu focoasele celea de le tot aruncă Medvedev în opinia publică?
• Mobilizare parțială să fie, dar de ce să murim doar noi, recrutații necreștini?
Dacă tot e scandal național și din ce în ce mai multe revolte cu mobilizarea aia parțială, parțială că se petrece mai ales prin Siberia și Daghestan, nu e de mirare că pe altarul maicii pravosalnice să mai cadă și câte un ofițer rus recrutor.
Apoi, discursul patriarhului Kiril, deși al dracului, Doamne iartă-mă, de asemănător cu chemarea la luptă a extremiștilor islamiști, este pur și simplu discriminatoriu.
Daghestanezii și toți stanezii ăia de sunt sau aduși cu arcanul sau momiți cu dolari în armată nu cred în Dumnezeu, așa cum cred creștinii și ca atare, dacă ei mor prin Ucraina n-au parte de raiul musulman, cum au avut cecenii lui Kadîrov, că de asta s-a ocupat șeful lor. Cecenii care au fost, că alții pas, așa a zis liderul lor, sătul să mai facă munca murdară pentru creștinul Putin taman el, un musulman.
Adică el, Kadîrov, să-și trimită bravii la moarte, iar Putin să se joace de-a mobilizarea parțială-n țărână, niciun muezin n-ar chema pe nimeni la rugăciune pentru aiureala asta.
• Occidentalii, s-ar fi lamentat Lukașenko, occidentalii da, dar mujicul rus...
Poftim conversație între cei doi dictatori, dacă e ceva putred cu ea se datorează traducerii cu respect occidental a ce s-a auzit printre rânduri la Soci.
Cică au fugit 265.000 de tineri din Rusia de la decretarea mobilizării parțiale, o recunoște până și Lukașenko, Măi, Putin, i-ar fi spus, măi, mobilizează două milioane că două milioane nu pot fugi, tot te alegi cu ceva.
Cât despre mersul războiului cu mobilizații, fostul colhoznic ar fi manifestat oarecare încredere. Măi, pe front, trei pifani la un kalașnikov ruginit e ceva, mai ales dacă ăi cu arme brava stau în spatele lor și-i amenință cu câte-un curțuș în dos. Gurile rele spun că așa s-ar fi câștigat Marele Război pentru Apărarea lui Stalin. Ce dacă metoda este criminală, ce dacă e la fel de ruginită precum kalașnikoavele, poate merge, mai știi...
Dar despre noul ministru pus e Putin la înzestrare, Lukașenko nu are o părere prea brava, deși ăla s-ar fi remarcat măcelărind la sirieni prin Alep. Apropo, mai ai 300.000 de cartușe, uite, dacă n-ai, sparg eu dotarea din Belarus și te împrumut, dar să mi le dai repede înapoi că nu se știe, cu opoziția asta de la tine, când voi avea nevoie de ele la Minsk...
Apropo, i-ar mai fi spus gânditor Lukașenko, bine ai făcut că le-ai dat kalașnikoave ruginite la recrutații ăștia, dacă acum împușcă la ofițeri, îți dai seama ce ar putea face acolo, pe front, de frica morții?
Finalul totuși n-a fost prea vesel, mai ales când Lukașenko a auzit ce s-a petrecut în Uzbekistan și mai ales când a văzut ce se petrece sub poalele maicii rusii. Măi, Putin, măi, să n-aibă Occidentul respect pentru tine, pardon, pentru Rusia, mai înțeleg. Dar mujicul...
Mujicul rus, bietul mujic rus mai trăiește doar în gloria ruginită ideologic a țarului de la Kremlin. Pentru că în realitate el a murit de când cu ,,revoluția” lui Lenin și a mai sucombat și a doua oară, prin 1991, când a sucombat și USRR, fie-i țărâna ideologică grea ca plumbul. Omul rus nou a învățat ceva, a învățat să facă diferența între Rusia lui Putin și Rusia lui, d-aia fuge cu ea în brațe peste granițe.