Bietul drac, vinovatul de serviciu pentru toate tâmpeniile și neîmplinirile omenești, are o multitudine de imagini și o pluritate de explicații existențiale. La panoplia aceasta a fost adăugată de curând una politică, marca Ludovic Orban: dracul este cel ce-și vâră coada și strică alianțele de dreapta din România.
La prima vedere, s-ar putea zice că dracul e de stânga, că doar e roșu aidoma stindardului comunist, deși dumnealui poate lua orice culoare dorește: neagră, astăzi galben murdar, mâine chiar aurită.
Dar de data asta dracul de stânga nu se obosește să trebăluiască în contra lucrării domnului nostru președinte, ba din contră, șade în Opoziție cu coada în cazanul sondajelor de opinie și mai dă o copită de ajutor guvernului i-liberal.
Domnul Orban vrea să lase împresia – pentru susținătorii dumnealui din PNL - că dracul de dreapta este actualmente binomul Iohannis-Cîțu, dar greșește: dracul de dreapta este un soi de compozit trinitar: președinte, prim-ministru și președinte PNL.
Dar eu cred că dracul din politică este aidoma celui din folclor: este acela ce înnoadă lucrurile nu cu vrere, ci mai ales din neștiință, din prostie. Că prostia umană are o multitudine de forme politice și asta e cert: orgoliu exacerbat, fățărnicie, măgulirea dată de adulația mincinoasă a inferiorilor, vreau să spun a camarilei, surzenia la atenționarea vocilor raționale din off și, mai ales, boala puterii pe care nici democrația n-a putut-o stăvili, dorința aceea morbidă de a aduna mai mult decât poți manageria într-o singură mână, era să zic copită.
Dacă pe stânga boala puterii a determinat de 30 de ani încolonarea drăcușorilor roșii în siajul cozii dracului șef, pe dreapta efectul este exact pe dos, drăcușorii au fugit mâncând pământul de agregare, care încotro, după cum le-au scapărat copitele orgolioase.
Iar dacă te cheamă Cîțu și ești prim-ministru și vrei să aplici pe dreapta strategia dracului de stânga zis și Dragnea, rezultatul nu poate fi decât unul singur, un cutremur politic, care a dărâmat zidurile pseudo-raiului coaliției.
Adevărul adevărat este că problema coaliției de dreapta este nepriceperea de tot soiul: ambițiile exacerbate, ne-știința negocierii și, mai ales, felul mizerabil în care se face campania pentru congresul PNL.
Aici domnul Orban are dreptate, alegerile din partid au scos la iveală iadul din PNL și au contribuit major la demascarea pseudo-raiului coaliției.
Pentru că, spre deosebire de teologie unde cele trei aspecte ale divinității se completează una pe cealaltă, în drăceasca ne-treime politică de dreapta fiece parte vrea să o canibalizeze pe cealaltă.
Demnă imagine de pridvorul unui Voroneț al politicii întors pe dos: trei politicieni goi, cu cornițe, se ciopârțesc cu satârele puterii pe malurile dâmbovițene demne de vatra iadului, în timp ce dracul de stânga bagă lemne sub cazan și râde satifăcut frecându-și burta încă destul de roșie cu gândul la sățioasa cină de care va avea parte. Sperând că ospățul să aibă loc poate chiar înainte de două zeci două'ș patru, ca să citez din clasici tot de stânga.
PS. Pentru uzul celor suferinzi de alergie la cuvintele tari, dracul poate fi înlocuit în text cu sintagma „rău politic major”.