Cât ne-a costat gestionarea dosarului Schengen de către autoritățile de la București o vedem nu doar în sondajele de opinie, care arată o slăbire a încrederii față de Uniunea Europeană și o vulnerabilizare în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina, ci mai ales în discursul politic pregnant populist, care face din PSD partidul frecventabil și din AUR un semnal imediat de alarmă. Iar dacă România se uită peste gard, la vecinii bulgari, lucrurile nu stau tocmai bine.
Duminică, bulgarii au votat pentru a cincea oară în trei ani, un tablou al instabilității politice și mai ales al unui moment de răscruce în care a ajuns țara.
Situația de la Sofia poate fi comparată cu cea din Israel, unde după câteva reprize de vot și o reușită istorică de a lua puterea de la Benjamin Netanyahu și de a avea un guvern fără acest longeviv premier, lucrurile au revenit cum erau și regimul a căpătat tente tot mai autocrate. La fel, și bulgarii au decis să iasă din monopolul Borisov și au experimentat un guvern pro-european, cu un tânăr prim-ministru educat la Harvard și un partid care nu avea nicio rădăcină comună cu GERB-ul lui Borisov. La fel ca în Israel, alternativa politică nici măcar nu a avut un mandat pentru a-și da măsura competenței, pe fondul crizelor succesive: pandemie, război, criză socio-economică. Toate, alimentate de propaganda rusă care are un vad fertil în Bulgaria.
Consecința infuziei de propagandă putinistă se vede în rezultatul alegerilor: partidul pro-Kremlin a câștigat puncte, deși nimeni nu poate pune la îndoială caracterul criminal al regimului de la Moscova, iar ce nu s-a dus la pro-ruși (14% au obținut) s-a distribuit aproape egal între Borisov și Petkov, ceea ce arată polarizarea de fond, pe de o parte și, pe de altă parte, apatia socială, pentru că aceia care ar fi putut să încline balanța au absentat masiv (60%).
Blocajul – pentru că este mai degrabă imposibilă o alianță între Borisov și Petkov, platforma ultimului definindu-se ca alternativă la monopolul lui Borisov – face ca reușita propagandei Kremlinului la Sofia să se vadă exponențial. Mai mult însă, pericilitează drastic șansa Bulgariei de a intra în Spațiul Schengen cât de curând, instabilitatea politică fiind unul dintre motivele pentru care Olanda a blocat aderarea Bulgariei.
Și cum nici Mark Rutte nu e foarte fericit de rezultatele primelor alegeri parțiale de acasă, care au dat victoria unui partid nou înființat, pe o platformă istoric anti-ecologistă (fermierii care se opun măsurilor menite să reducă emisiile de azot), este puțin credibil că discursul lui privind Bulgaria va fi mai tolerant, dacă instabilitatea politică rămâne.
Votul din Bulgaria este primul care decontează decizia UE – luată în urma veto-ului Olandei și Austriei, dar tot decizie rămâne – de a nu lărgi Spațiul Schengen cu Bulgaria și România. Până la primele alegeri de la București mai e timp, dar cărțile se așază deja pe masă și bătălia pare a se da mai degrabă între PSD și AUR, o variantă autohtonă de Petkov neconfigurându-se: PNL-ul are un discurs mai degrabă populist, iar USR nu mai are, în acest moment, potențialul de creștere.
Tocmai de aceea, România ar fi avantajată dacă decizia privind Schengen-ul s-ar lua în următoarele luni, până când suflul extremisto-populist de la București va deveni notă principală.
Rezultatul de la Sofia, însă, și menținerea crizei politice în țara cu care împărțim dosarul intrării în Schengen ar putea să ne coste și pe noi, varianta decuplării fiind aproape scoasă din discuție și, de altfel, nici nu era tocmai realistă, în termeni practici.