Descompunerea climatică este, de regulă, considerată cea mai gravă și mai urgentă amenințare pe care oamenii o reprezintă pentru viitorul planetei. Dar dacă ar exista o altă amenințare, chiar mai mare, creată tot de om, una care ar putea distruge nu doar civilizația umană, ci aproape întreaga biosferă, într-o clipită?
În acest moment, aproximativ 4.000 de arme nucleare sunt pregătite pentru un atac de primă lovitură în emisfera nordică, aceasta fiind o putere distructivă suficientă pentru a ucide până la 700 de milioane de oameni doar prin explozii și incendii, scrie The Guardian.
Și asta e doar începutul. Exploziile și incendiile – fără precedent de la impactul care a dus la extincția din Cretacic – ar ridica în stratosferă cantități uriașe de funingine, blocând lumina solară la nivel global. Fără lumină, nu există fotosinteză, care este baza lanțurilor trofice planetare. Fără căldură, suprafața Pământului s-ar prăbuși într-o iarnă nucleară, care ar dura ani întregi.
Aceasta este, scrie The Guardian, concluzia la care a ajuns Mark Lynas, scriitor britanic care, timp de două decenii, a lucrat pentru a face cunoscută știința crizei climatice și a pledat pentru reducerea emisiilor de carbon. Dar, după trei ani de cercetare pentru o nouă carte publicată luna trecută, el consideră acum că războiul nuclear este o amenințare și mai mare.
Nu există opțiuni de adaptare la războiul nuclear. O iarnă nucleară va ucide practic întreaga populație umană. Nu ai cum să te pregătești, nu ai cum să te adaptezi, pentru că totul se petrece în doar câteva ore. Este un risc existențial cu mult mai catastrofal decât schimbările climatice.
Mark Lynas
Lynas a început să se documenteze în 2022, imediat după invazia Rusiei în Ucraina. Ca mulți din generația Războiului Rece, știa de conceptul de „iarnă nucleară”, care reprezintă impactul ecologic posibil al unui conflict nuclear global. Dar ceea ce a descoperit a fost mult mai îngrozitor decât își imaginase.
Pe măsură ce lumea părea să uite de amenințarea nucleară, cercetătorii au început să aplice modelele climatice moderne - aceleași folosite pentru a evalua riscurile schimbărilor climatice - pentru a înțelege impactul unui schimb nuclear global.
Lynas explică:
- Incendiile orașelor sunt mecanismul care declanșează iarna nucleară
- Funinginea este ridicată prin nori pirocumulonimbuși - furtuni create de incendii - care o împing în stratosferă, ca printr-un coș de fum.”
- Odată ce trece de tropopauză și ajunge în stratosferă, nu mai poate fi spălată de ploaie. Și fiind de culoare închisă, absoarbe lumina soarelui, se încălzește și urcă tot mai sus.
- La suprafață, va fi întuneric complet săptămâni, poate luni.
- Temperaturile vor scădea rapid sub zero grade și vor rămâne acolo ani întregi.
- Nu va mai exista niciodată o recoltă pentru omenire. Sursele pentru mâncare nu ar mai crește.
- Pentru că atunci când soarele va reveni și temperaturile vor crește din nou, în decurs de un deceniu, toți vor fi deja morți.
Cât de probabil este acest scenariu?
Poate părea de necrezut că cineva ar declanșa un război nuclear. Dar, spune Lynas, este perfect posibil. SUA au folosit deja arme nucleare împotriva civililor în Japonia în 1945, iar de atunci au existat numeroase momente în care lumea s-a aflat la câteva minute de un dezastru nuclear - fie din greșeală, fie prin escaladare deliberată.
În prezent, atât SUA cât și Rusia au doctrine de primă lovitură, care permit folosirea armelor nucleare chiar și ca răspuns la un atac convențional. (China, remarcabil, are o politică de „non-utilizare primă”.)
Între timp, arsenalul nuclear mondial continuă să crească.
- SUA și Rusia dețin împreună în jur de 12.000 de ogive.
- China accelerează producția și deținea aproximativ 500 în 2024.
- Multe alte state sunt înarmate: Marea Britanie, Franța, Israel, India, Pakistan și Coreea de Nord.
- Iranul pare aproape de a finaliza propria armă, un pas care ar putea deveni mai probabil după atacurile recente ale Israelului.
Riscurile legate de greșeli sau interpretări eronate sunt și ele uriașe.
Dacă sistemele americane de avertizare timpurie ar detecta un posibil atac, președintele SUA ar avea doar șase minute să decidă dacă este o eroare tehnică (s-a întâmplat în trecut) sau dacă răspunde cu un atac nuclear.
Rusia, se presupune, are un sistem automat, numit „mâna moartă”, care ar lansa rachete balistice în cazul în care comanda centrală ar fi distrusă.
Ce se poate face?
Primul pas: să nu mai ignorăm pericolul, spune Lynas. El cere renașterea unei mișcări anti-nucleare comparabilă cu cea pentru climă, dar atrage atenția asupra greșelilor din trecut.
„Au existat oameni extrem de dedicați, care și-au dedicat viața acestei cauze, ceea ce a fost un succes. Dar mișcarea era prea ancorată în stânga politică, foarte ‘hippy’, cu inițiative gen spații doar pentru femei. Asta a exclus automat oamenii din centru sau de dreapta, limitând șansele de succes”, spune Lynas.
El nu susține dezarmarea unilaterală, pe care o consideră naivă. Spre deosebire de activiștii anti-nucleari din trecut, el afirmă că energia nucleară nu este o amenințare, ci chiar o soluție potențială, datorită capacității sale de a furniza energie cu emisii scăzute de carbon.
Totuși, unele dintre propunerile sale sunt radicale: toți cei implicați în lanțul de comandă al celor nouă state nucleare - de la lideri politici în jos - ar trebui tratați ca potențiali criminali de război, supuși unor restricții legale și sancțiuni în statele care aleg să nu dețină arme nucleare.
Un strop de speranță – în locuri neașteptate
În ciuda tabloului sumbru, Lynas vede și motive de speranță, inclusiv în persoane neașteptate.
„Trump merită credit pentru faptul că a zdruncinat sistemul, lucru care ar putea duce la un rezultat mai bun”, afirmă el.
Așa cum un alt președinte republican, Ronald Reagan, a inițiat procesul de dezarmare între SUA și URSS în anii ’80, Trump ar putea realiza ceea ce democrații nu vor sau nu pot: o nouă cale spre reducerea armelor nucleare.
„Și cine știe, poate bromance-ul lui cu Putin și Kim Jong-un chiar va aduce ceva pe masă”.