În ce privește viziunea asupra războiului, există o mare asemănare între Donald Trump și Vladimir Putin. Amândoi consideră eronat că prin forța militară poate fi înlăturat un regim politic.
Atât liderul Rusiei cât și cel al SUA au început conflicte militare care au provocat o serie de consecințe neașteptate care, acum, le pun în pericol autoritatea.
Putin a invadat Ucraina în februarie 2022, fiind convins că în două săptămâni, militarii Kremlinului vor defila prin Kiev, proiectând în lume imaginea unei forțe armate de neoprit. Știm cu toții ce s-a ales de campania lui Putin în Ucraina.
Trump a atacat Iranul sperând că forța militară uriașă, cea mai puternică armată din lume, va “oblitera”, cum s-a exprimat președintele SUA, regimul fundamentalist de la Teheran. Dar după aproape 5 săptămâni, Donald Trump s-a prins într-o pânză de păianjen din care nu reușește să iasă și care amenință producerea unei crize economice globale.
Asemănările se opresc aici. Fiecare dintre cei doi lideri au avut motivații diferite de a declanșa sau de a intra în război, dar cel puțin două idei reies clar din eșecurile lor:
- Conflictul militar s-a schimbat fundamental, iar disproporția de forță armată nu mai e suficientă pentru a putea clama o victorie dacă nu există consecințe politice;
- Puterea militară, în sine, nu mai are capacitatea de a schimba regimurile politice;
Aceste lucruri se observă atât în Rusia, care e o dictatură, cât și în SUA, care e o democrație: faptul că un conflict militar are consecințe negative asupra liderilor politici.
Intrat la apă în Strâmtoarea Ormuz
În urmă cu două zile, în 24 martie, Reuters-Ipsos a publicat ultimul sondaj de opinie în ceea ce privește susținerea pentru Donald Trump. Acesta a ajuns la cea mai scăzută cotă de popularitate din al doilea mandat, doar 36% din electoratul american aprobând în continuare deciziile și acțiunile președintelui.
Trebuie subliniat faptul că o susținere sub 40% înseamnă intrarea într-o zonă critică și turbulentă care anunță înfrângeri politice pentru liderul de la Casa Albă, oricare ar fi acela.
Dar și mai șocant e faptul că în studiul Reuters-Ipsos se observă că Donald Trump a pierdut 4 puncte procentuale brusc, în zilele care au urmat momentului declanșării războiului din Iran.
O consecință neintenționată pe care strategii americani au luat-o prea puțin în calcul înainte de a declanșa atacul asupra Iranului a fost efectul devastator din perspectivă economică pe care-l va avea blocarea Strâmtorii Ormuz din Golful Persic.
Prin acea întindere de apă, cu o lățime de numai 39 de kilometri (24 de mile), trece în jur de 20% din consumul global de petrol. Blocarea traficului naval a crescut rapid prețul energiei la nivel internațional, provocând o uriașă presiune asupra economiilor statelor din întreaga lume.
Chiar dacă strategii armatei au luat în calcul un astfel de efect, aceștia erau preocupați să atingă obiectivele militare, nu să prevadă și să rezolve crize economice provocate de război.
Aici era nevoie de expertiza guvernului american și de viziunea lui Donald Trump. Nici una, nici cealaltă nu s-au simțit în ce privește evoluția, gravitatea și profunzimea crizei economice provocate de blocarea Strâmtorii Ormuz.
Fulgerător și devastator
Retorica președintelui SUA a baleat de la surpriză, la promisiuni fără acoperire, până la pași făcuți înapoi, confirmând încă o dată apelativul TACO (Trump’s Always Chicken Out), în traducere liberă, întotdeauna fuge când dă de greu.
“Nici Trump, nici consilierii săi, conform unor informații recente, nu au prevăzut că Iranul va ataca transportul maritim și va închide Strâmtoarea Ormuz”, a scris jurnalista Jamelle Bouie pentru New York Times.
“De asemenea, nu par să fi prevăzut represalii grave și susținute împotriva aliaților americani din statele din Golf. Nu au prevăzut o criză energetică și potențialele perturbări ale economiei globale și nu au prevăzut că aliații europeni ai Americii vor respinge, în mare parte, apelul lor la sprijin”, a mai adăugat ea, prezentând o serie de găuri în raționamentul lui Donald Trump.
Cu cât trece timpul, cu atât apare mai clar faptul că președintele american a crezut că atacul asupra Iranului va fi asemănător cu cel asupra Venezuelei, adică fulgerător și devastator. Bineînțeles, la altă scară.
Războiul din Iran face ravagii în politica din SUA
Trump a fost convins că regimul de la Teheran nu va supraviețui loviturilor precise date de Israel, care a eliminat mai mulți lideri de top iranieni în primele zile ale războiului.
Având această convingere, i-a fost dificil să ia în considerare o posibilă rezistență de gherilă din partea unor segmente ale armatei iraniene și ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Și astfel, o posibilă dezvoltare a evenimentelor nu a mai fost luată în calcul.
Se pare că atât președintele, cât și Casa Albă se așteptau la o rezistență simbolică, urmată de prăbușirea regimului iranian, instalarea unui guvern pro-american — sau cel puțin a unuia pe care l-am putea tolera - și o revenire la situația anterioară: practic, o repetare a primei intervenții a președintelui din acest an, în Venezuela.
Jamelle Bouie, jurnalistă New York Times
Acest lucru arată încă o dată cât de dificil este chiar și pentru cel mai puternic om al planetei să citească viitorul imediat.
Războiul din Iran, chiar dacă se va ajunge la o negociere și la redeschiderea Strâmtorii Ourmuz în următoarele zile, a făcut ravagii în ceea ce privește autoritatea lui Donald Trump.
Îi va fi din ce în ce mai greu să găsească o cale de victorie pentru partidul său în alegerile intermediare din noiembrie, atunci când va avea loc bătălia politică pentru controlul Congresului, cu consecințe majore pentru ultimii doi ani de mandat ai lui Donald Trump.