BEC a respins candidatura lui Călin Georgescu prin aplicarea a două Hotărâri CCR: nr. 2 din octombrie 2024 de respingere a candidaturii Dianei Șoșoacă și nr. 32 din 6 decembrie 2024 de anulare a alegerilor.
Hotărârea Șoșoacă stabilește că orice candidat trebuie să apere democrația încă de la momentul depunerii candidaturii sale, o obligație căreia CCR i-a dat puterea de condiție legală pentru candidatură.
Și tot CCR, arată BEC, a stabilit că dl Georgescu, „prin nerespectarea regulilor procedurii electorale, a încălcat însăși obligația (expressis verb/prevăzută în Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024) de a apăra democrația, care se întemeiază tocmai pe sufragii corecte, integre și imparțiale, în conformitate cu legea, în lipsa cărora este alterat însuși fundamentul ordinii constituționale actuale”.
Deci, arată BEC, „anulând procesul electoral în curs și dispunând reluarea în integralitate a acestuia (inclusiv cu privire la depunerea de candidaturi) ca urmare a conduitei candidatului de nerespectare a reglementărilor procedurii electorale, esențiale pentru democrație și statul de drept, Curtea Constituțională a tranșat implicit și general obligatoriu și cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru înregistrarea candidaturii depuse de către candidatul Georgescu Călin, fiind inadmisibil ca, la reluarea procesului electoral, să se considere că aceeași persoană îndeplinește condițiile pentru a accede Ia funcția de președinte al României”.
De ce susține BEC că nu a lăsat decizia tot la CCR și de această dată?
„Dacă Biroul Electoral Central nu ar analiza întreg contextul candidaturii, există riscul ca, în lipsa unei învestiri ulterioare a Curții Constituționale cu această verificare, o candidatură afectată de fundamentale carențe să fie înregistrată și să parcurgă întregul proces electoral, pentru ca, în final, Curtea Constituțională să fie pusă în situația infirmării rezultatelor sufragiului pentru lipsa manifestă, preexistentă depunerii candidaturii, a unei condiții de înregistrare a acesteia”.
Cu această motivare, asumată de toți judecătorii ICCJ din cadrul BEC, acesta închide orice cale pentru Călin Georgescu. La CCR nu se poate plânge cu succes că BEC a aplicat hotărâri ale Curții. A încerca o nouă candidatură e inutil cât timp motivele respingerii sunt de fond, valabile, îndrăznesc să spun, nu doar la aceste alegeri, ci pentru tot restul vieții dlui Georgescu.
Roata se învârtește
Dar cei care se bucură acum de invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu ar trebui să fie pregătiți pentru momentul când acest precedent va fi folosit împotriva lor sau a unui candidat pe care îl susțin.
Așa cum cei care acum se văicăresc ar trebui să își amintească cum au validat ca eroice toate abuzurile CCR din anii trecuți, abuzuri a căror aplicare general obligatorie o clamau. Roata are prostul obicei să fie rotundă și de a se învârti.
Ceea ce se întâmplă acum în democrația românească nu ar trebui să bucure pe nimeni. Am fost între două hăuri, cel al victoriei unui dezaxat care visa să instaureze o dictatură dementă rusofilă și cel al folosirii precedentului nedemocratic de eliminare a Dianei Șoșoacă. Am căzut, poate cu ușurare, într-unul dintre ele.
Aș vrea să fiu bine înțeleasă. Candidatura dlui Georgescu era de o toxicitate extremă, bazată pe manipulare, minciună, organizații violente și înarmate, conspirații cu Estul. A da România pe mâna acestui om ar fi fost o nenorocire.
Dar cea mai mare nenorocire este că am ajuns la acest moment de hipnoză colectivă provocat de inepția și nerușinarea clasei politice și că mecanismele, filtrele raționale ale electoratului nu au funcționat. Că atât la nivelul instituțiilor, cât și la cel al electoratului ne-am descoperit total lipsiți de sistem imunitar.
Este bine că pericolul imediat numit Georgescu a fost eliminat, mă aștept să facă ani buni de pușcărie pentru toată mizeria scoasă la iveală, dar aceasta a fost doar o tristă măsură sanitară. Important era să nu ajungem aici și esențial este să nu mai ajungem vreodată, iar pentru asta refacerea instituțiilor și a legăturii dintre guvernați și guvernanți este cheia.
Pe termen scurt rămân câteva întrebări imediate
1.Cât de intense vor fi tulburările provocate de eliminarea lui Călin Georgescu? Ceea ce am văzut duminică seara nu a fost de mare amploare, cu excepția scurtei ciocniri din Centrul vechi între protestatari și jandarmi.
Dar este de văzut dacă nu va urma o organizare care să genereze violențe majore și extinse. Să nu uităm totuși ce arsenal de asalt s-a găsit acasă la Potra. Era singurul? Și ce filiere de destabilizare va folosi Rusia pentru care situația actuală este ideală?
2.Cine va prelua măcar parțial bazinul electoral al lui Călin Georgescu? Unul va fi sigur Victor Ponta, care devine un pretendent cu șanse reale la turul al doilea. Dacă Simion nu are semnăturile strânse, nu va fi ușor în timpul rămas până la închiderea listei. Dacă le are, va fi acuzat că avea un plan ascuns și este trădător.
Daca se va dovedi că AUR nu a avut în mod real un plan B, deși respingerea lui Georgescu era previzibilă, dacă nu la BEC, sigur la CCR, este posibil ca partidul să intre în turbulențe majore. Deja unele declarații recente ale lui Claudiu Târziu le anunță. Va fi aruncată în luptă Cristela Georgescu și cât de mare poate fi transferul de voturi?
De partea cealaltă, avem candidați care s-au validat pe ideea imperativului Georgescu, cum se vor reinventa? Cu toții vor fi obligați să-și regândească oferta electorală.
Repet, simplul fapt că pericolul letal imediat a fost anihilat nu înseamnă că s-a terminat cu bine și “business as usual”. Înseamnă că suntem într-o criză profundă, cu democrația ciobită, cu societatea polarizată, cu instituțiile franjuri și un canion de neîncredere între electorat și clasa politică.
Acesta sunt marile probleme, Georgescu a fost doar beneficiarul lor. Dacă ele rămân, un nou beneficiar e doar o chestiune de timp.