Aproape jumătate dintre români, 45,7%, consideră că alegerile au fost organizate mai degrabă incorect. Doar 50,4% consideră că au fost organizate mai degrabă corect, potrivit unui sondaj INSCOP – Informat.ro. Este o polarizare majoră. Aproape jumătate dintre cetățeni și-au pierdut încrederea în mecanismul esențial al democrației.
Această percepție adâncește și criza de reprezentare pentru o parte din societate. Principala condiție pentru ca mecanismele societății să funcționeze este ca învinșii să recunoască legitimitatea învingătorului și să îl asume ca atare. Când jumătate din țară se îndoiește de această legitimitate, soliditatea întregii construcții este problematică.
Este adevărat că cei mai mulți dintre cei care se îndoiesc de corectitudine sunt alegătorii AUR, persoane cu educație primară, din mediul rural și utilizatori de Tik Tok. Dar nu este vorba exclusiv de aceste categorii și, chiar dacă ar fi, nicio parte din societate nu poate fi considerată irelevantă, cât timp cetățenii sunt egali, cu drept de vot egal.
Cum am ajuns aici?
Sigur că există și o importantă componentă de teoria conspirației și profundă necunoaștere a modului concret în care se desfășoară procesul electoral. Indiferent dacă se votează în baza cărții de identitate sau a pașaportului, CNP-ul alegătorului este introdus în sistemul STS care blochează votul multiplu.
Fiecare proces verbal după numărarea voturilor este semnat de fiecare membru al biroului secției care pleacă acasă cu câte un exemplar și poate verifica dacă ceea ce a intrat în centralizare corespunde sau nu.
De altfel, nici în noiembrie 2024, nici în mai 2025 nu au fost reclamate mistificări. Erori pot să apară, cum s-a întâmplat la Alba Iulia, dar ele sunt punctuale și, într-un termen, corectabile.
Cea mai importantă cauză de neîncredere însă nu vine probabil de aici.
Atunci când un scrutin este anulat, impactul nu poate fi decât foarte mare. Mai ales în condițiile în care a fost anulat cel din 24 noiembrie. În primul rând pentru motive care nici azi nu sunt foarte clare. Sigur că unii cred cu tărie în intervenția Rusiei, dar cât timp nu există dovezi concrete, la fel de îndreptățiți sunt și cei care nu cred ei. Între ei și fostul președinte Traian Băsescu, de altfel.
Apoi, este vorba despre felul în care a procedat CCR. Intâi a cerut renumărare, apoi a validat fără să aștepte încheierea ei, după care s-a autosesizat și într-un o ședință care nu fusese anunțată, după ce turul al doilea începuse în diaspora, a anulat scrutinul cu o explicație la rândul ei vagă. Așa ceva nu are cum să nu erodeze masiv încrederea în democrație și alegeri, nu numai a celor care votaseră cu unul dintre candidații calificați în finala blocată.
După turul întâi din 4 mai, cel mai des am auzit întrebarea: îl anulează și pe acesta?
Apoi este vorba despre felul în care a decurs campania pentru 18 mai. Niciodată de când fac presă, adică din 1994, și de când votez, din 1990, nu am văzut o propagandă mai intensă și mai sufocantă decât între 5 și 18 mai. De ambele părți.
Aș vrea să nu mai trăiesc vreodată spectacolul grotesc al presei cartelizate în două tabere, fără nuanțe, implicată cu aceeași intensitate în campanie, refuzând orice întrebare, orice dubiu în privința candidatului propriu.
Exemplul edificator este participarea la dezbateri. Ambii candidați au refuzat unele dezbateri, acesta este un fapt. Cartelul de presă plus echipa de propagandă de pe rețele sociale pro George Simion au observat și comentat doar absențele lui Nicușor Dan. Cartelul de presă pro Nicușor Dan și mecanismul acestuia de propagandă de pe rețelele sociale au observat și comentat doar absențele lui Simion.
Pentru susținătorii lui Simion, Dan era reprezentantul homosexualilor. Pentru susținătorii lui Dan, Simion era țiganul. Adică recursul la primele două locuri în clasamentul fobiilor românilor, pentru a genera ură.
Alb și negru, înger și demon, rai și iad. Și eviscerarea oricui își permitea să aibă dubii, întrebări, nu mai vorbesc de critici.
Cine a privit de pe margine, și probabil că printre cei 45,7% sunt și dintre aceștia, chiar absenți de la vot, a văzut o încăierare propagandistică de proporții din care nu putea fi extras nimic relevant pentru viitorul mandat prezidențial.
Este misiunea clasei politice în frunte cu președintele ca până la viitoarele alegeri din 2028 să reconstruiască măcar parțial încrederea în alegeri. Altfel, e greu să vorbim despre democrație.
Iar redresarea începe de la adevăr, adică de la rostirea și asumarea erorilor.