„Problema nu e dacă AUR va ajunge vreodată să guverneze. Problema este această masă tăcută, acest strat opac și compact al societății, la care nu mai ajunge nimic și nimeni. Și el este majoritar astăzi. Nu este decât o problemă de timp până când din această pâclă groasă va ieși o mână care ne va strânge de gât pe toți”, spunea istoricul Mădălin Hodor într-un interviu publicat luni dimineața de SpotMedia.ro.
Peste nici 24 de ore, în Parlamentul României se consuma primul act de violență fizică împotriva unui ministru din istoria post-decembristă a acestei instituții. Liderul AUR, George Simion, l-a agresat pe ministrul Energiei, Virgil Popescu, la tribuna Parlamentului.
Eu nu cred că dl Simion s-a năpustit asupra lui Virgil Popescu într-un acces de furie spontan. El face ceea ce știe că mulțumește masa tăcută și opacă a societății, terorizată de spaima zilei de mâine și care vede în ministrul Energiei primul vinovat pentru facturile care îi sufocă.
George Simion a făcut ceea ce știe că prinde la publicul pe care vrea să-l capteze. Nu face nimic din ceea ce nu îi aduce puncte electorale.
AUR și Simion nu au niciun proiect, nicio soluție, tot ce pot face este să dea voce unor frustrări prin gesturi cât mai stridente, care să se se asigure că vor fi intens mediatizate, pentru că șochează și nu pot fi ignorate.
Deci singurul lucru pe care și-l propune dl Simion este să fie eroul maselor furioase, ceea ce îi este necesar inclusiv în disputele pentru putere din propriul partid. Urletul meu a fost urletul milioanelor de români disperați, a spus Simion seara, la Antena3.
De aceea, problema nu e George Simion pe persoană fizică, ci ceea ce reprezintă, violența fizică şi verbală, care se acumulează în societate și pe care o vedem peste tot, mai ales în trafic, dar și pe Facebook.
La interviul cu Mădălin Hodor am avut comentarii în deplină concordanță cu cele comise de George Simion în Parlament.
Neolegionarismul, bazat pe o istorie falsificată și alimentat de o imensă frustrare, avansează în structura societății românești și oricând poate provoca o explozie pe care o putem deja anticipa.
Energiile se concentrează pe combaterea AUR și a lui Simion - ceea ce pe ei îi ajută, pentru că îi menține în prim plan -, și foarte puțin pe fenomenul profund pe care îl reprezintă Simion.
Aveți curajul să vedeți câți îl felicită pe Simion pentru ce a făcut? Omul întreabă direct pe pagina lui Facebook într-o postare care în numai 3 ore a primit 23 de mii de like-uri și inimioare.
AUR a devenit al doilea partid și principal partid de opoziție, pentru că nimeni nu reușește să capteze masa majoritară abandonată de restul. Nimeni nu o înțelege, decuplarea clasei politice de masă este totală.
Cât timp PNL îl susține în continuare ministru pe Virgil Popescu, un mediocru cu biografie discutabilă, nu e nicio mirare că el devine o țintă facilă și materie primă ideală pentru AUR. De altfel, reacția domniei sale la agresiunea lui Simion a fost tot de după blocuri.
Și Simion ridică miza. Anunță că va organiza un protest după modelul Canadei. Șansele sunt mari să îi reușească, având în vedere criza din societate.
În timpul acesta, în USR, celălalt partid din Opoziție, are loc o luptă pentru putere extrem de dezamăgitoare. De altfel, partidul a înregistrat ieri două eșecuri majore:
1.demisia președintelui Cioloș și odată cu ea reintrarea în competiția internă
2.ratarea totală a moțiunii simple împotriva unui ministru lamentabil, devenită momentul lui George Simion.
Ne uităm la persoana lui Simion, de parcă ar fi un caz izolat și atipic pentru societatea românească, și mă tem că ratăm fenomenul căruia doar îi dă glas.
Simion este doar un simptom al unui sindrom grav, cronic, dar care oricând poate intra într-o fază acută.