Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?
I.L.Caragiale – „Conu Leonida față cu reacțiunea”
Eminentul om politic și de cultură Ion Rațiu spunea acum vreo trei decenii că niciodată un politician nu are prilej mai bun să-și etaleze înțelepciunea decât atunci când se află în Opoziție.
Domnul Marcel Ciolacu se află în Opoziție, are strălucitul prilej de a-și etala înțelepciunea și nu știu de ce n-o face. Căci iată ce a putut declara în legătură cu abominabila crimă de la Arad:
„S-a creat un precedent. În România nu s-au mai întâmplat asemenea lucruri. Eu, cel puțin, nu îmi aduc aminte de astfel de lucruri. Este clar că acolo vorbim de crimă organizată, nu e o simplă anchetă”.
Nu vi se pare ciudat că a trebuit să se pronunțe un președinte de partid (cel mai mare din România, deh!) ca să ne înștiințeeze descoperirea domniei sale că o crimă organizată este cu totul altceva decât o simplă anchetă?
Abia a început cercetarea criminologică și, dintr-un foc, Șerlocholmesul pesedist al României a stabilit „clar” că e vorba de o crimă organizată.
De unde știe domnia sa că nu este una pe cont propriu?
De ce își închipuie că nu poate fi o simplă răfuială?
Are motive să excludă intervenția unui maniac, a unui descreierat, un psihopat sau orice altă variantă?
Dar, vai, nu poți ști dacă vorbitorul s-a pronunțat ca lider politic sau ca înalt demnitar și ex-președinte al unei camere din Parlament. Oricum ar fi, spusele domniei sale îi devoalează gândirea precară și încearcă să trimită în derizoriu munca adevăraților specialiști, angajați în cercetarea cazului.
Mi se pare scandalos din partea domnului Ciolacu și modul cum afirmă că în România nu s-ar mai fi întâmplat asemenea lucruri. Ce nu s-a înâmplat? Crime? Oho-ho! Greutatea autorităților de a le împiedica sau preveni? Și mai ho-ho-ho!
Dacă însă nu-și aduce aminte liderul PSD, am să-i amintesc, cu titlu de exemplu, de cazul nefericitelor evenimente din 2019, la Caracal (pesedista Viorica Dăncilă era premier, iar pesedista Carmen Dan ministru de Interne). Mai țineți minte? Două adolescente au dispărut fără urmă și nu este clar nici astăzi dacă e vorba de un simplu viol, o răpire pentru prostituție sau o încinerare într-un butoi, acasă la violator.
Am spus că este numai un exemplu. Sunt și altele, multe, dar nimeni nu-și amintește ca foștii guvernanți PSD să fi acționat în vreun fel, legat de numeroase adolescente din întreaga țară, dispărute pur și simplu fără urmă.
Iar cazurile acuză greu guvernările de stânga, întrucât victimele proveneau din zonele cele mai sărace ale țării, cele pe care social-democrații pretind că le ajută. Nu le-au ajutat în niciun fel pe linia educației, deși este o obligație a statului să le fi asigurat integrarea în societate. N-a auzit domnul Ciolacu de așa ceva sau a uitat?
Refuz să cred că a uitat și de un alt exemplu, cazul fetiței din Gura Șuții, județul Dâmbovița, găsită în 2019 pe un câmp, moartă după ce fusese violată. Din cercetările făcute atunci rezulta că principalul suspect - un olandez – dusese la spălătorie mașina în care o răpise. Anchetatorii nu au putut, însă, să-l rețină, deoarece nu au găsit probe în autoturism.
Editorialul unei ziariste comenta atunci despre violatorii de minori străini care operează în România că „Ei studiază Codul Penal al țării în care se duc să acționeze, așa cum turiștii obișnuiți studiază ghidul turistic și prețurile la hotel. Avem pedepse foarte mici, unele se dau cu suspendarea executării, suntem o țară ofertantă din acest punct de vedere”.
Auzi, presa scria la timpul său despre „astfel de lucruri”, întreaga opinie publică vuia, lumea era îngrozită, oamenii ajunseseră să-și țină copiii închiși în case, iar astăzi inocentul șef al Opoziției declară senin: „eu, cel puțin, nu îmi aduc aminte de astfel de lucruri”!
Are nevoie domnul Ciolacu de stimulente pentru memorie? Minte? Încearcă să ne prostească? Cred că realitatea este chiar mai crudă decât toate acestea. Pur și simplu, șeful postDragnea al partidului vorbește necontrolat.
Simte că, în Opoziție fiind, are datoria să vorbească, dar înțelepciunea nu-l ajută să aibă ceva de spus. Dar nu-l ajută nici să tacă la momentul potrivit. Și atunci, nefiind dotat cu darul tăcerii, spune vrute și nevrute, cu un singur argument: noi suntem buni, ei sunt răi, șo pe ei!
În cazul crimei de la Arad, domnul Ciolacu își permite să se pronunțe ca despre ceva „clar”. Dar domnia sa nu este nici pe departe jurist. Nu este nici măcar inginer - așa cum scrie pe diploma domniei sale – întrucât nu a profesat ca atare. Nu este specialist în nimic, dar, în ignoranța sa doctă, emite sentințe exact ca și cum le-ar ști pe toate.
Cu autoritatea pe care socoate că i-o dă funcția și în niciun caz înțelepciunea, se repede ca uliul spre ministrul de Interne, vorbind la modul imperativ și categoric: „dacă nu poate, să plece acasă”.
Ce „nu poate” ministrul, domnul Ciolacu? Nu poate prevedea că un criminal sau un psihopat va detona mașina unui om de afaceri? Întâmplarea face ca, după numai două zile de la declarația Ciolacului, Ministerul de Interne face o demonstrație impresionantă a posibilitățior sale, reușind să recupereze doi copii – de 3 și 5 ani – dispăruți de acasă și aflați la opt kilometri depărtare, parcurși într-o noapte.
Sute de polițiști și jandarmi, un elicopter, câini dresați și un reușit apel către cetățeni. Aceasta a fost desfășurarea de forțe și mijloace, urmare cărora un localnic suna joi la 112, să anunțe că a găsit copiii, iar Poliția a apărut rapid la fața locului.
Evaluez o anume diferență între felul indolent în care funcționarul de la telefonul de urgență asculta apelul disperat al victimei, violată în 2019 la Caracal, și reacția rapidă a Poliției de astăzi, venită rapid joi dimineața, ca să preia cei doi copii rătăciți.
În deznodământul fericit al aventurii, pionul principal s-a dovedit a fi un simplu trecător, după ce populația fusese alertată de apelurile Poliției și, deci, era în cunoștință de cauză.
Corect, dar desfășurarea peste noapte de forțe și mijloace, cu un elicopter, cu câini anume dresaați, cu sute de jandarmi și polițiști, cu toată tehnica de care dispuneau aceștia, rămâne impresionantă.
Când s-a mai văzut asemenea desfășurarea de mijloace, pe vremea guvernărilor Dăncilă-Tudose-Grindeanu-Ponta și altele, destule? Când s-a mai văzut ca, la un apel primit la orele 20, întregul dispozitiv să impânzească pădurea chiar în acea noapte?
Și, revenind la tragedia de la Arad, îmi permit să evaluez cât de neagră este noaptea din gândirea liderului PSD, când ne vestește că evenimentul este un caz fără precedent în țara noastră, ca și cum crima organizată ar fi fost o invenție liberală, de care nu ne poate scăpa nimeni decât venirea domniei sale la guvernare.
Pișchea pe limbă!