Dacă faptul că familia Firea-Pandele a avut posibilitatea să facă ceea ce a fost interzis oricărui alt muritor de rând în prima zi de școală ar fi fost descoperit din întâmplare, eventual de un paparazzo, era doar un abuz.
Faptul că Gabriela Firea însăși, un om politic cu mare experiență în comunicare și extrem de atent cu fiecare mesaj de campanie pe care îl lansează, a publicat poza alături de copii în sala de clasă și apoi s-a încurcat în explicații că lovită de meteorit arată mai mult decât un abuz. Arată o mentalitate atât de defectă încât nici măcar nu mai sesizează abuzul.
Dacă dna Firea nu era cu totul scufundată în mentalitatea de nou ciocoi, ar fi empatizat profund cu frustrarea milioanelor de părinți, mai ales a celor cu copii la grădiniță sau în primele clase ale ciclului primar, că nu își pot însoți copiii în experiență pentru unii captivantă, pentru alții misterioasă, a primei zile din anul școlar. O experiență mai dificilă anul acesta având în vedere că nu erau întâmpinați nici de zâmbetul drag, nici de îmbrățișarea învățătoarei.
A înțeles dna Firea însăși dificultatea emoțională a momentului? Ca mamă ar fi trebuit să o înțeleagă. Dar felul în care a fost făcută poza nu îmi sugerează acest lucru. Dna Firea și dl Pandele și-au folosit copiii că pe niște decoruri cu potențial electoral.
După etapa dans și etapa conversație cu înțeleapta ”Albinuță” a urmat etapa cu copii. Mesaje țintite către sensibilitățile electoratului propriu.
Dar dacă dna Firea resimțea cu adevărat emoția momentului, atenția ei era atrasă de copilul de alături, coleg de poză, nu de camera pe care o absorbea cu privire flămândă și care era în mod evident centrul interesului ei.
Și dacă resimțea profund emoția momentului, ar fi reușit să empatizeze cu milioanele de oameni pentru care o poză alaturi de copil în clasă, în prima zi de școală, era la fel de accesibilă ca un selfie pe Lună, dar în mod cert mai dorită decât acest selfie.
Toate abilitățile de comunicare, toată experiență de campanie, toată aparența confecționată strat cu strat s-au topit în fața faptului că dna Firea și-a pierdut practic umanitatea în procesul transformării într-un robot electoral.
De aceea a și postat poza pe propria pagina de Facebook. A șters-o când a realizat greșeala și a început să se bâlbâie. Inițial a spus că poza a fost făcută pe 14 septembrie foarte devreme, apoi s-a sucit că ar fi fost făcută cu o seară înainte, cu ocazia unui interviu pentru România TV.
O explicație care îngroapă, nu salvează. Pentru dna Firea, copiii și școala în general nu sunt decât pretexte electorale, înțeleg. Cărăm copiii să facă figurație electorală, folosim școala că decor electoral. Era de intuit respectul pentru școală din rapiditatea și ușurință cu care dna primar decide mereu închiderea ei la primul fulg, prima ploaie și prima adiere.
Cât despre copii, eu îmi amintesc cum sistematic au fost folosiți de cuplul Firea – Pandele în diverse momente electorale, de exemplu la rugăciunea din muzeul incoanelor din propria vilă (nu le-am văzut în declarația de avere a dnei Firea).
Probabil că ancheta deschisă de Poliția Voluntari, ce glumă!, va duce la amendarea cuplului Firea-Pandele, după modelul fotografiei dlui Orban de la petrecerea de ziua domniei sale.
Dincolo de această posibilă ieșire, ceea ce rămâne este disprețul profund pentru ceea ce Sorin Oprescu numea într-un anume fel. Rămâne ciocoismul maladiv. Rămâne mentalitatea care a distrus Bucureștiul.