De-a lungul practicii mele, am consiliat adesea clienți care aveau ca obiectiv să se schimbe, să devină o „versiune mai bună” a lor.
Și, indiferent că își doreau să scape de un obicei nesănătos, să îmbunătățească relația cu partenerul sau să prindă mai mult curaj să spună ce gândesc, cu îndrumarea potrivită ajungeau să facă schimbarea pe care și-o doreau.
Dar, după o vreme, în timp ce la unii dintre ei „versiunea mai bună” se consolida, la alții vechile comportamente, atitudini și tipare începeau să reapară treptat.
Iar de cele mai multe ori diferența era dată de tipul de motivație din spatele dorinței de schimbare.
“Trebuie” - energie de moment
Dacă schimbarea este influențată de criteriile și așteptările altor persoane, ea tinde să fie temporară și mai degrabă orientată către aliniere și supunere decât spre autenticitate.
Schimbăm lucruri pentru a fi acceptați, plăcuți, pentru că ni se impune sau pentru a corespunde așteptărilor altora, nu pentru că simțim cu adevărat că viața noastră va fi mai bună.
Iar asta face ca procesul schimbării să nu fie resimțit ca fiind pozitiv, cu entuziasm și energie.
Ba dimpotrivă, emoțiile și gândurile predominante sunt adesea negative, pentru că standardele externe pot fi greu de atins sau chiar contradictorii.
“Nemulțumirea” - energie scumpă
Atunci când suntem nemulțumiți de noi, schimbarea devine o încercare de a ne „repara”, de a scăpa de o parte din noi pe care o percepem ca fiind greșită.
Schimbarea pornită din nemulțumire este însă adesea însoțită de un dialog interior critic: „Nu este suficient”, „Trebuia să mă străduiesc mai mult”, „Nu sunt nici pe departe unde ar trebui să fiu.”
Iar energia generată de aceste gânduri și de emoții precum dezamăgirea, rușinea, tristețea sau chiar furia, deși puternică, pe termen lung creează o tensiune continuă care obosește mintea și corpul și ajunge să saboteze schimbarea pe care încercăm să o facem.
Nemulțumirea poate fi un semnal că anumite aspecte din viața noastră merită atenție. Dar dacă este singura motivație, mai devreme sau mai târziu ne vom simți epuizați și ne vom opri.
“Acceptarea de sine” - energie sustenabilă
Poate pare paradoxal să vorbim despre acceptarea de sine ca sursă a schimbării.
Acceptarea de sine nu înseamnă însă resemnare sau renunțare la dorința de a deveni o versiune mai bună a ta.
Înseamnă să te înțelegi, să te accepți așa cum ești în prezent, în timp ce lucrezi ca să devii “versiunea mai bună” a ta.
Înseamnă să îți dorești să faci schimbarea pentru tine, nu pentru altcineva.
Și înseamnă acceptarea faptului că greșelile și imperfecțiunile fac parte din natura umană și că poți învăța din ele.
Din acest spațiu al acceptării, schimbarea devine o alegere, nu o impunere.
Nu te schimbi din nemulțumire față de tine, ci din respect pentru tine și din dorința autentică de a te dezvolta.
Nu pentru a fi „demn” de aprecierea altora, ci pentru că îți dorești și meriți o viață mai aliniată cu valorile tale.
Paradoxal, tocmai această blândețe și acceptare fac schimbarea mai stabilă. Nu există o parte „rea” care trebuie eliminată, ci doar aspecte care pot fi îmbunătățite sau actualizate.
Cheia schimbării durabile: surse multiple de energie
Chiar dacă nemulțumirea și presiunea celor din jur nu sunt suficiente pe termen lung, ele joacă un rol esențial în declanșarea procesului de schimbare.
Este însă important să înțelegem că, odată ce acest proces a fost demarat, succesul pe termen lung ține de tranziția cât mai rapidă către acceptarea de sine.
Pentru că schimbarea durabilă începe abia atunci când ne uităm în oglindă și nu mai vedem versiunea “greșită” din prezent, ci doar versiunea “mai bună” din viitor la care vrem să ajungem.