Scandalul Pantelimon, probabil cel mai mare din domeniul Sănătății, se desprinde tot mai mult de fondul problemei și se transformă într-un bulion emoțional în care fiecare își descarcă frustrări, furii și dezamăgiri, justificate sau nu, legate de interacțiunea cu sistemul sanitar.
Iar acest bulion este aruncat prin generalizare în capul tuturor medicilor. Ceea ce este nu numai nedrept, ci și foarte periculos, pentru că efectul va fi golirea spitalelor, și de medici, care vor pleca unde vor vedea cu ochii, și de pacienți, care vor muri pe capete refuzând spitalizarea pentru a nu fi uciși de medici.
De aceea clarificarea până la ultima virgulă, măcar atunci când temperatura emoțională va mai scădea, a celor întâmplate la Spitalul Pantelimon are importanță sistemică, dincolo de necesitatea de a aplica legea în mod corect într-un caz punctual.
Ceea ce, mai precis, ar trebui clarificat este exact linia frontului, ca să îi zicem așa, între acuzațiile oficiale, inclusiv din motivarea judecătorească de arestare a celor două doctorițe acuzate de crimă cu premeditare, și versiunea unanimă a medicilor ATI-iști în principal, dar și din alte specialități.
Linia frontului
Și anume: decesul a fost cauzat de reducerea noradrenalinei, deci nu s-ar fi produs dacă reducerea nu avea loc, după cum susțin procurorii și medicii legiști, sau, versiunea medicilor - noradrenalina oricum nu avea niciun efect asupra organismului epuizat și decesul ar fi intervenit oricum, cu sau fără substanța care nu este nicidecum un elixir al vieții veșnice, după cum cred mulți.
Procurorii și legiștii invocă cronologia și dezacordul evident între ceea ce indică memoria injectomatului și fișa medicală.
În viziunea medicilor, inclusiv din Franța, atunci când un organism primește doza maximă de noradrenalină vreme îndelungată și efectul ei nu este ridicarea tensiunii arteriale spre zona de normalitate, înseamnă că noradrenalina nu are niciun efect de fapt. Deci organismul nu mai e viabil.
În cazul în speță, dacă sub doza maximă de noradrenalină tensiunea nu se stabiliza peste 60 mm Hg cel puțin, înseamnă că oricum ea nu ajuta la nimic.
De ce? Pentru că, explică seful ATI Foreasca, dr. Radu Țincu, efectul principal al noradrenalinei este vasoconstricția care să ridice tensiunea. Dacă în pofida acestei vasoconstricții majore tensiunea nu crește, înseamnă că problema este altundeva, adică la pompă.
Degeaba acționezi asupra conductelor dacă pompa care trebuie să împingă apa prin ele nu mai funcționează. Și, într-adevăr, pacientul în cauză avea insuficiență cardiacă în cea mai gravă formă, atât de gravă încât ea provocase ciroza prin privarea de circulație a ficatului.
Cine are dreptate?
Întrebarea nu face diferența dintre impecabil și malpraxis, care a devenit fapt împlinit din momentul în care fișele nu mai erau în concordanță cu actul medical efectiv, ci între malpraxis și crimă cu premeditare, acuzația cu adevărat teribilă și care trebuie lămurită până la ultimul detaliu.
Cum se poate obține clarificarea? Legal, raportul medico-legal ar fi suficient. Dar, în mod realist, cred că trebuie ținut cont de două aspecte.
Pe de-o parte, mi-e extrem de greu să cred că toți ATI-istii care s-au exprimat public sau cu care am vorbit eu, toți medicii din specialități apropiate, precum profesorul de cardiologie Andrei Gh. Dan, ar fi dispuși să emită aberații profesionale în spațiul public, să-și facă praf condiția profesională și reputația pentru a apăra două criminale pe care 90% dintre ei nici măcar nu le cunosc personal.
Pe de altă parte, avem o speță în care se discută conduita terapeutică, nu un examen necroptic, nu o autopsie cu organele pe masa, că să zicem așa.
Așa stand lucrurile, e totuși greu de admis că există vreun medic care să fie specializat în toate domeniile, de la vârful capului până la vârful unghiei de la picior, după cum arăta dr. Radu Țincu.
ATI-știi sunt totuși oameni care fac pe lângă cei 6 ani de facultate, încă 5 de specializare, la finalul cărora dau un examen de european comun și concomitent pe tot continentul.
Judecătorul scrie în motivarea arestării celor două doctorițe că ele puteau salva viața pacientului, prin ridicarea nivelului de noradrenalină, în vreme ce medicii ATI-iști susțin că viață pacientului nu mai putea fi salvată și noradrenalina era deja inutilă, dacă nu chiar nocivă.
În aceste condiții, în opinia mea, în acest dosar se impune o analiză a unui expert ATI independent.
Nu român, nu de origine română, ca să nu vorbim de solidaritate și frăție. Să aleagă INML, parchetul, instanța de judecată un medic ATI de mare calibru din oricare țară, din Europa sau din SUA, care să clarifice cazul concret pentru a înțelege dacă într-o secție ATI din capitala României a avut loc un omor cu premeditare sau o serie de neglijente și deficiențe administrative, asimilabile malpraxisului.