Sunt câteva zile de când George Simion face zgomot violent, o strategie mult mai eficientă decât pretinsa uniune națională în jurul nunții cu simbolistică legionară, eșuată tocmai pentru că a avut bâlci, dar niciun mesaj social.
Nu la fel am putea spune despre ultimele acțiuni ale liderului AUR și aici ar fi câteva semnale de alarmă care, ignorate, ar putea produce surprize negative ireversibile în seria de scrutine care urmează.
Sunt două gesturi făcute de Simion și care se înscriu în acest registru al violenței politice, fără ca mimetismul față de Mișcarea Legionară să fie ideologic.
- Ieșirea lui George Simion pe tema relației dintre România și Republica Moldova, o poziționare care face jocurile lui Putin, prin denigrarea regimului pro-european al Maiei Sandu și care alimentează deopotrivă narațiunile pro-ruse de la Chișinău, cât și complexul de superioritate al unei categorii de români, care privesc „Basarabia” ca pe ruda foarte săracă, pe care România o ține în spate, pe banii lor. Este o percepție complet falsă, dar care, tocmai pentru că poate fi jucată în acest registru al polarizărilor identitare, este eficientă.
George Simion nu a vorbit doar despre banii pe care România îi ia de la românii muncitori și merituoși și îi dă moldovenilor care nu merită decât în măsura în care admit că nu există ca națiune distinctă de cea română, adică argumentul folosit de Putin față de ucraineni (și de Miloșevici față de bosniaci), ci a vorbit și despre ajutorul financiar pe care România îl dă Ucrainei, luând așadar tot din buzunarul românilor.
Dincolo de platforma pro-rusă pe care o alimentează nu prin legitimarea Rusiei, ci prin compromiterea Ucrainei ca stat a cărui apărare este esențială pentru Europa, George Simion se poziționează aici electoral și abia de aici încolo AUR redevine un pericol real.
Ezitările și lipsa de poziționare morală la începutul războiului declanșat de Rusia în Ucraina au făcut ca AUR să piardă ce capitalizase în pandemie, cu mișcarea anti-vaccinistă.
Cum însă războiul a intrat în banalitate și nivelul de trai, criza economică și facturile cu preț crescut au devenit teme principale pe agendă, AUR a intuit nișa și a vrut să fie primul care strigă în sprijinul poporului.
Asta știu să facă populiștii, să arate cu degetul cauze și dușmani și să se bată cu pumnul în piept că soluția e simplă. Bunăoară, România să nu mai dea bani Republicii Moldova, să nu mai sprijine Ucraina, ci să vadă de facturile românilor!
Niciodată soluțiile populiștilor nu sunt reale, tocmai de aceea și pot fi strigate cu aplomb: cu cât sunt mai grotești, cu atât mai mare e zgomotul. În cazul AUR/Simion, strategia e simplistă: Banii înapoi la popor!
- Circul făcut de Simion luni, când a ocupat sala în care ministrul Energiei urma să aibă o conferință de presă.
Și în acest caz ar trebui văzut semnalul de alarmă, pentru că, în loc ca liderul AUR să fie îndepărtat din sală, dacă nu se comportă civilizat, așa cum s-ar fi întâmplat cu orice cetățean pe care Simion pretinde că-l reprezintă în mod real, ministrul, adică autoritatea statului, a stat în afara sălii. Un răspuns precar, care l-a făcut pe Simion să-și adjudece victoria și să arate frica autorității de popor, o altă tehnică populistă.
Criza socio-economică și blocada de la putere, unde partidele mamut și-au dat mâna, corelate cu lipsa unor mesaje strategice coerente ale celorlalți actori de opoziție, de la Ludovic Orban la USR și REPER, și scindarea și așa fragilizatului USR creează pentru AUR culoarul ideal, cel care l-a și adus în Parlament.
O analiză făcută de Deutsche Welle arăta că majoritatea celor 9 procente pe care AUR le-a câștigat în 2020 veneau cu precădere din zonele rurale și județele cele mai sărace din Moldova: doar 8% dintre votanții AUR aveau studii superioare.
Sărăcia, deriva socială, lipsa de speranță socială, percepția puterii ca fiind ermetică - ei între ei - toate acestea sunt elemente pe care AUR le poate capitaliza și a început să o facă cu zgomot, pentru că această strategie pune în mișcarea resentimentul și furia populare, adică mișcarea anti-sistem.