În meseria aceasta, tot mai greu de făcut principial, cel mai dificil nu este să vorbești. În larma generală, în bruiajul bălăcărelii din ventilator, e ușor să emiți, o face toată lumea. Cel mai dificil e uneori să taci.
Și mi-a fost extrem de greu să tac în ultimele săptămâni de scandalul Hosu, deținând, la un nivel înalt de certitudine, informația că Dan Hosu, soțul fostei șefe DIICOT, Giorgiana Hosu, era bolnav, în faza terminală, deci biologic nu avea cum să ajungă la un verdict, cu atât mai mult cu cât dosarul său penal nu era în pronunțare.
Nu aveam dreptul moral să dau această informație pentru că un om pe moarte, oricine ar fi el, și familia lui, oricare ar fi ea, au tot dreptul la discreție și decență. Vineri, Dan Hosu a murit.
De ce a fost greu? Pentru nedreptatea imensă făcută victimei colaterale complet lipsită de apărare a marelui scandal al achitării nepronunțată, declanșat de o declarație ineptă a ministrului Predoiu.
Ministrul a fost tăvălit pe bună dreptate pentru seria declarațiilor aberante, începută cu cea despre achitarea lui Dan Hosu. Evoluția lucrurilor arată că nu a fost pentru a influența instanța și nici nu a avut acces la mai știu eu ce deliberări al judecătorilor, dar a vorbit gura fără el. Ceea ce pentru un ministru e foarte grav, impardonabil. Și această rostire monumentală urmată de o scriere aiuritoare îi va rămâne lipită de cartea de vizită.
Era de demisie? Sincer, nu stiu. Dar știu sigur că de demisie ar fi fost forma actuală a legilor justiției.
Că a vorbit aiurea, enervat într-un interviu (despre legile justiției) e cu mult mai puțin grav decât că a consimțit prin legile justiției ca la ICCJ să se acceadă printr-un simplu vot secret, implicit nemotivat, al unui conclav restrâns sau că președinții de instanțe să capete puteri excepționale, să poată plimba judecători prin completuri după, practic, voia lor. Ceea ce a început să se întâmple.
Prostia făcută de ministru combinată cu niște obscure interese politico-judiciare au ajuns să trimită găleți de lături spre judecătoarea Claudia Jderu din completul care s-ar fi pronunțat dacă Dan Hosu nu ar fi decedat.
Era cea mai expusă, aflându-se în plină procedură pentru a accede la CEDO. Motiv pentru care a fost chemată la ministerul Justiției, la fel ca celelalte două propuneri de pe lista României.
Inițial, dna Jderu nu era pe lista cu trei propuneri avansată de România, dar lista a fost respinsă de Panelul de Experți al APCE pentru că nu includea nicio femeie. A fost modificată, repet, la cererea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin ridicarea dnei Jderu de la rezervă pe lista celor trei propuneri oficiale.
În cadrul finalizării acestei proceduri a fost la MJ, la fel ca ceilalți doi magistrați propuși. Bâlbâiala documentelor guvernamentale despre listă a fost provocată fix de această problemă de gen.
N-am să detaliez toate inepțiile emise în privința dnei Jderu, dar, pe scurt, judecătoarea a fost suspectată că și-ar fi vândut integritatea ca să fie pe lista propunerilor pentru CEDO, că s-ar fi dat greu pe brazdă, dar până la urma ar fi acceptat să-l achite pe Dan Hosu și atunci, abia atunci, lista care o includea ar fi fost definitivată. Cum ar veni, o îndelungată negociere pe verdict, al cărei rezultat ar fi fot anunțat în direct la radio de ministrul Justiției.
Cine e Claudia Jderu? O judecătoare impecabilă care a pronunțat hotărâri grele, cu impact public uriaș. Exemple recente: i-a dublat pedeapsa lui Sorin Oprescu și a condamnat-o pe Elena Udrea.
Nu o cunosc personal, ceea ce e un mare avantaj în acest caz, dar o observ profesional de la distanță și, cum lumea e mică, stiu și unele detalii personale. Locuiește într-un apartament de bloc obișnuit, este discretă și retrasă, muncește imens și își vede de treabă.
„E cel mai bun judecător de la CAB. Merita cu vârf și îndesat să fie pe listă, nu ca rezervă, ci din prima”, îmi spunea despre dna Jderu o altă excepțională judecătoare.
Dna Jderu nu putea ieși în spațiul public să se apere, pentru că are obligația la rezervă. Ce să fi zis? Că Dan Hosu nici nu mai poate fi audiat pentru că e în stare gravă? Că nu s-a ajuns la deliberare? Că nu avea cum să refuze o întâlnire oficială pe tema procedurii CEDO, la fel ca ceilalți doi magistrați propuși?
Ar fi putut să ceară să fie apărată de CSM. Același organism, teoretic în altă componență, îi refuzase apărarea reputației după ce E. Udrea o blestemase pentru condamnare. Nu avea nicio șansă la alt rezultat având în vedere că actualul CSM este dominat de aceiași poli de putere.
Tăvălită de presa care jubila la verdictele ei, atacată mereu de presa antijustiție și aflată la dispoziția Liei Savonea, președinta CAB care se vede cât o apreciază din refuzul apărării reputației în cazul Udrea, dna Jderu a fost victimă sigură.
Am încercat în aceste zile să o apar cât am putut în toate intervențiile mele publice, fără să pot însă invoca agumentul esențial, că nici măcar nu se mai putea ajunge la achitare sau condamnare, deci nici măcar nu era nimic de vândut. Și să fi fost, am convingerea fermă că dna Jderu nu vindea.
Se întreba un jurnalist de ce numai 7 ONG-uri, dintre care câteva absolut necunoscute, au intrat în acest scandal. Chiar așa, de ce oare nicio asociație reală de magistrați, AFJR sau AMASP (nu mă refer la caricaturi), nu a marșat? Pentru că toți știau cât de aberant e să o suspectezi pe Claudia Jderu de asemenea mizerii profesionale?
Din păcate, observ că suspiciunile au rămas pentru unii. Ele sunt ușor de creat, greu de șters. Dar povara să fie pe conștiința profesională a celor care le-au creat, indiferent de motivele lor.
Chiar dacă un motiv pentru care a fost luată la țintă în scandal ar putea fi încercarea de a-i scădea șansele de a accede la CEDO, eu sper că dna Jderu să își îndeplinească obiectivul, să fie aleasă de APCE judecător CEDO și să plece, o vreme măcar, din acest mediu infect, oricând dispus să calce în picioare cu cinism un om corect.