Ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu revine cu noi precizări despre gafa pe care a făcut-o referitoare la dosarul soţului fostei şefe DIICOT Giorgiana Hosu.
Acesta a spus iniţial că Dan Hosu a fost achitat (însă instanţa nu s-a pronunţat încă), apoi a explicat că ştie asta din ”surse neoficiale”.
Noua justificare este că ”a fost o eroare de judecată bazată pe o festă de memorie”. ”Departe de mine gândul de a fi dorit să influenţez pe cineva. De altfel, nici nu ai cum să vrei să influenţezi ceva ce eşti convins că s-a petrecut în trecut”, a argumentat el.
Ministrul a avut un dialog pe această temă într-un interviu, ce va fi difuzat, sâmbătă, la Prima TV. Îl redăm mai jos:
Zilele trecute, într-un interviu pentru Europa FM, aţi spus că soţul fostei şefe DIICOT, Georgiana Hosu, a fost achitat. În realitate, el este condamnat în primă instanţă la 3 ani cu suspendare, iar sentinţa definitivă va fi dată pe 7 februarie. Ulterior, v-aţi cerut scuze şi aţi spus că aţi primit această informaţie din ”surse neoficiale”. Ce înseamnă aceste ”surse neoficiale?”.
În primul rând, am văzut speculaţiile care s-au făcut, pe care aş vrea categoric să le resping. Nu a fost vorba de altceva decât de o festă de memorie pe care am avut-o. A fost convingerea mea că acel dosar s-a soluţionat.
Eu nu m-am referit la viitor, cu intenţia de a influenţa în vreun fel instanţa, ci m-am referit la o informaţie care ţinea de trecut. Asta a fost convingerea mea din discuţii din afara cadrului statal, din afara cadrului oficial, de aceea, am şi precizat că e vorba de surse neoficiale, medii juridice care n-au legătură cu oficialităţi ale statului.
Efectiv a fost o eroare de judecată bazată pe o festă de memorie.
Medii juridice, adică avocaţi, procurori, judecători?
Da. Lumea juridică, mediul privat, n-are nicio legătură cu statul. Nu vreau să mă derobez de această eroare, de aceea, mi-am cerut şi scuze, dar departe de mine gândul de a fi dorit să influenţez pe cineva.
De altfel, nici nu ai cum să vrei să influenţezi ceva ce eşti convins că s-a petrecut în trecut.
Pe de altă parte, fac apel şi la notorietatea împrejurării. E cunoscut în sistemul judiciar: nu am avut niciodată discuţii neprincipiale pe vreun dosar sau altul, nici cu judecători, nici cu procurori, nici cu grefieri. Nu există judecător, procuror, grefier care să poată să pretindă că am avut discuţii măcar în legătură cu dosare concrete sau, cu atât mai mult, să cer ceva într-un dosar sau altul.
Dacă pe 7 februarie acest domn va fi achitat, toată lumea va spune, pe bună dreptate: ministrul ştia dinainte!
Fac apel la discuţia percepţie-realitate. Judecătorii ştiu foarte bine că sunt protejaţi de lege, judecă pe baza probelor, întotdeauna am avut această poziţie, nu cred că poate fi contestat acest lucru, nici pe baza declaraţiilor publice, nici pe baza discuţiilor pe care le-am avut la bilanţuri sau în şedinţele CSM.
Chiar mi-am făcut un principiu de bază, fundamental în activitatea mea: de a opri interacţiunea - dacă a fost vreodată în trecut - între minister şi instanţe şi parchete. Ministrul Justiţiei nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în dosare. Eu am aplicat acest principiu şi iau martor întreg sistemul judiciar, toţi cei care au interacţionat cu mine.
Nu a existat niciodată nici cea mai mică nuanţă pe care să o fi făcut în legătură cu vreun dosar. A fost pur şi simplu o gafă de memorie.
USR vă cere demisia şi spune că aţi întors Justiţia în epoca Rodica Stănoiu, când sentinţele erau date la partid. Cum le răspundeţi?
Este complet exagerată această afirmaţie. Nici măcar în partid nu am astfel de discuţii şi nu am avut niciodată astfel de discuţii. E genul de critică care se subminează prin ea însăşi. Lipsa unui argument factual şi exagerarea în a critica o gafă, repet, reală, pe care n-o neg, dar exploatarea ei într-un mod incorect subminează critica însăşi.
De altfel, am citit toate acele declaraţii cu atenţie, eu citesc întotdeauna şi declaraţiile critice. E şi acolo un soi de lipsă de fair-play, pentru că se lasă impresia că m-aş fi pronunţat pentru viitor.
Or, enunţul meu a fost cât se poate de limpede, legat de un fapt pe care credeam, în mod eronat, că s-a petrecut deja.
Nu era vorba de o influenţă asupra unui fapt viitor.
USR, îmi pare rău să spun, mi-a cerut demisia tot anul 2022. Mai întâi că nu o să desfiinţez SIIJ, apoi că am desfiinţat-o, dar nu cum ar fi trebuit. Mi-a cerut demisia că nu o să termin legile Justiţiei, apoi mi-a cerut demisia că nu sunt în regulă legile Justiţiei. Mi-a cerut demisia că nu consult Comisia de la Veneţia şi că o să avem o opinie proastă şi că din cauza asta va fi subminat raportul MCV. Mi-a cerut demisia pentru tot ce nu s-a întâmplat, de fapt, anul trecut. Am desfiinţat şi SIIJ, şi Legile Justiţiei au fost trecute prin Parlament, şi cu avizul CSM.
La SIIJ e o discuţie. Au fost reînfiinţate la nivelul Curţilor de Apel.
Nu au fost reînfiinţate, dar revenim la SIIJ. Raportul MCV a fost unul pozitiv şi a marcat, practic, încheierea acestui mecanism, deci tot bilanţul Ministerului Justiţiei pe anul trecut a fost unul pozitiv.
Pentru toate aceste etape mi s-a cerut demisia. Am avut şi o moţiune simplă în Parlament formulată de către USR. În tot acest interval, eu nu am atacat USR cu nimic. M-am limitat să răspund argumentat acuzaţiilor. Asta fac şi acum.
Ştiu unde a fost partea mea de eroare, mi-am asumat-o, mi-am cerut scuze. Ştiu însă şi unde este exagerarea, şi unde este speculaţia. Nu există niciun fel de temei pentru a specula şi a extrapola această declaraţie.