N-a existat primar, în București, în ultimii 30 de ani, care să nu promită parcuri mai frumoase. E o promisiune comodă, care nu poate fi contestată pe loc.
Din păcate, dincolo de discursuri, nu prea se întâmplă mare lucru. Multe dintre parcuri arată mai rău, de la un an la altul. Ba nu sunt bani. Ba durează prea mult licitațiile pentru selectarea firmelor de grădinărit. Ba lipsesc specialiștii, iar spațiile verzi ajung mâna unor muncitori, a căror primă grijă este să „taie suficient cât să se vadă”, ca să demonstreze că n-au lenevit, la serviciu.
Și astea sunt doar câteva dintre probleme. Se mai și decontează tunsul ierbii chiar și acolo unde nu e decât praf. În unele sectoare, se strâng tone de frunze uscate care sfârșesc la groapa de gunoi, doar ca să aibă de lucru, pe bani publici, firme de grădinărit.
E un drum care nu duce nicăieri, decât la cheltuirea de sume mari din bani publici pentru a întreținere niște spații verzi la standarde foarte reduse.
De fapt, nu e doar despre bugete și licitații, ci și despre cine și cum se pricepe și vrea, într-adevăr, să aibă grijă de parc.
Care sunt cele mai potrivit metode au arătat - într-un raport despre Parcul Tineretului întocmit pentru Fundația Parcul Natural București - de peisagistul Diana Culescu, de arboricultorul Andreea Răducu și alți specialiști.
De ce scriem despre asta
Într-un oraș sufocat de betoane și zgomot, cum e Bucureștiul, parcurile ar trebui să fie locuri verzi pentru recreere, accesibile tuturor.
Dar dacă vegetația nu e întreținută corect, calitatea parcului scade. Apar arborii periculoși și zonele pe care nu le mai poți traversa, din cauza vegetației sălbăticite.
Or – într-un oraș în care doar Primăria Generală alocă, anual, peste 100 de milioane de lei pentru îngrijirea parcurilor, așa ceva n-ar trebui să se întâmple.
Dacă plătim pentru parcuri frumoase, exact asta ar trebui să avem!
Faci un parc în câțiva ani. Dar cum să-l lași strănepoților?
Amenajarea unui spațiul verde durează între 2-3 ani și 10 ani (dacă structura e foarte complicată și e nevoie de lucru în etape). Dar întreținerea - dacă e făcută corect – poate dura generații, susține peisagistul Diana Culescu.
În sprijinul acestei afirmații, specialista a prezentat o imagine a unui spațiu verde de la Versailles (Paris), creat în urmă cu 400 de ani și gestionat, de atunci.
De ce nu vedem așa ceva și la noi? Motivele identificate de specialiști sunt mai multe.
Printre ele: lipsa de continuitate, în gestionare.
„Facem acum o cercetare cu privire la parcuri, în perioada comunistă. Și ce am descoperit este că în Parcul Tineretului s-au plantat 200 de specii. Noi am mai identificat pe teren – vara trecută – 64 de specii. Poate nu le-am identificat pe toate. Poate erau 80. Dar asta înseamnă că tot au dispărut 120 de specii, cel mai probabil arbuști și plante erbacee”, spune Diana Culescu.
Peisagista este de părere că – înainte de toate – ar fi nevoie de un registru verde, care să conțină toate informațiile despre parc și despre fiecare operațiune de gestionare.
Apoi, ar trebui abordată vegetația pe trei niveluri.
Prima dată, e vorba despre arbori.
Dintre cei circa 6.500 – 7.000 din parc, la puțin peste 300 ar trebui intervenit urgent, din cauză că s-ar putea prăbușit oricând.
Iar alți peste 2.000 de copaci ar trebui avuți în vedere, pentru că au probleme grave sau moderate.
Sunt situații în care intențiile bune ale celor care toaletează arborii fac mai mult rău. Spre exemplu, felul în care nespecialiștii tund coroanele arborilor în formă globulară îi stresează.
Îi determină să dea mai multe ramuri. Iar trunchiul – neobișnuit cu o asemenea greutate – se înclină.
Stratul de arbuști – cel care a pierdut atât de mult din diversitate, în ultimele zeci de ani – ridică și el o mulțime de probleme.
Tunși cu o unealtă nepotrivită, mor.
„Unul dintre lucrurile mele preferate – dintre cele spuse de arboricultorul Alex Pâslaru – este că, atunci când ai în mână un ciocan, o să ți se pară că în jur sunt numai cuie.
Dacă tu ai doar o drujbă, nu poți să faci decât tăieri mari. Pentru că drujba nu face tăieri mici.
Dacă ai o unealtă cu care poți să tai doar orizontal, doar așa vei tăia. Nu vei putea îndepărta, progresiv, de la bază, ramurile exterioare, cum e nevoie, în unele cazuri”, spune Diana Culescu.
Insuficient tunși – pe de altă parte – aceiași arbuști ajung să ne obtureze vederea la parc. Sau să invadeze tot spațiul, dând impresia că e neîngrijit.
Stratul care acoperă solul este – de asemenea, foarte important. Pentru că acolo sunt microroganismele care ajută toate plantele să trăiască. Acolo unde vedem sol dezgolit, microorganismele mor. Și, încetul cu încetul, le vor urma plantele, de la cele decorative, la arbori.
Cu alte cuvinte, e nevoie de specialiști pasionați și pricepuți, care să pună lucrurile în mișcare. E nevoie de instruirea personalului care lucrează.
Și de primării care să ceară mult de la firmele de grădinărit. Și să se asigure că primesc, în permanență, ceea ce au cerut.
De asemenea, ar fi nevoie și de informarea constantă a cetățenilor. În multe parcuri din lume există, spre exemplu, zone în care nu se tunde iarba sau în care accesul este restricționat pentru a încuraja biodiversitatea (adică dezvoltarea unor populații de plante, insecte sau păsări, care să ajute întregul parc să fie mai bogat și mai rezistent).
Iar oamenii informați acceptă și susțin astfel de practici.
Mai jos, găsiți webinarul de prezentare al acestui raport. Iar raportul integral se află în primul comentariu al postării.
Ce urmează, în București
Noul primar general, Ciprian Ciucu, moștenește un acord cadru pe 2 ani pentru îngrijirea marilor parcuri, printre care și Tineretului. Multe dintre firmele care au câștigat acea licitație și care acum primesc contracte sunt cele care au lucrat în marile parcuri și în ultimii ani. Doar că acum o fac pe sume mult mai mari. Mai multe detalii, aici.
Tot Ciucu a spus, însă – în decembrie 2025 – că ar vrea să țină în administrare doar parcurile monument istoric (adică Herăstrău, Cișmigiu și Carol), împreună cu Izvor – și să le dea primăriilor de sector pe celelalte, cum ar fi Circului și Tineretului.
În acest caz, parcul Tineretului ar ajunge la Primăria Sectorului 4, o administrație mult mai puțin transparentă decât cea a PMB și care gestionează în alt mod spațiile verzi.
Rămâne să vedem dacă așa ceva se va întâmpla.
Toate fotografiile și graficele prezentate în sunt realizare de autorii raportului prezentat de Asociația Parcul Natural București.