Sistemul judiciar din România funcționează sub presiunea constantă a unor lipsuri cronice și a unei legislații incoerente, atrage atenția Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP), într-o amplă analiză publicată pe pagina sa de Facebook.
„Dincolo de percepții, judecăți grăbite și polemici televizate, sistemul judiciar trăiește într-o realitate mai puțin spectaculoasă: aceea a lipsurilor, a presiunii zilnice și a unui echilibru precar între vocație și epuizare. Se cere rigoare de ceas elvețian într-un mecanism care scârțâie ca o roată veche”, avertizează magistrații.
Legi instabile, fără coerență și studii de impact
AMASP identifică drept „inamicul numărul unu” legislația instabilă, compusă din zeci de mii de acte normative care se modifică frecvent, fără o viziune coerentă. „E la ordinea zilei ca pe grupurile de magistrați să se întrebe - la voi cum se face? O legislație bună nu ar lăsa loc la astfel de întrebări.”
Asociația menționează în special Legea privind protecția datelor victimelor, care, deși necesară, a dus la haos procedural: dosare întoarse la Parchet pentru anonimizare și instanțe care aplică diferit prevederile legale.
Codul de procedură penală, „decimat”
Codul de procedură penală a devenit, în opinia AMASP, un obstacol în calea actului de justiție. „Procedurile sunt lungi, greoaie, redundante și greu de aplicat, unele sunt reluate de mai multe ori pe parcursul aceleiași cauze și orice abatere ce nu are nicio influență reală asupra fondului cauzei poate atrage o nulitate ce resetează tot traseul dosarului.”
În plus, standardul probator ar fi crescut „nejustificat”, fără modificări legislative corespunzătoare, ceea ce complică în mod inutil anchetele complexe.
Timpul în justiție: mereu insuficient și niciodată plătit
Deși în viața de zi cu zi timpul e perceput ca principal inamic, în justiție el este pe locul doi. „Pentru că aproape toți găsim timp peste program, sâmbete și duminici, sărbători legale, pentru a face ce nu se poate în timpul programului. Acestea nu sunt cuantificate nicăieri și, bineînțeles, neplătite și nici recompensate cu timp liber corespunzător.”
La instanțe și Parchete, toți magistrații intră în serviciu de permanență prin rotație. „În perioada stabilită, dacă sună telefonul, la orice oră din zi sau din noapte, trebuie să mergi la serviciu sau la fața locului săvârșirii unei infracțiuni. Nu există sporuri salariale pentru acest lucru.”
În unitățile mici, această sarcină se repetă frecvent, ceea ce restrânge libertatea de mișcare a magistraților. În plus, o speță primită în timpul serviciului trebuie documentată și finalizată în 24 de ore, un termen considerat nerealist în comparație cu țări ca Franța, Germania sau Spania, unde reținerea poate dura până la 72 de ore.
Polițiști indispensabili, legislație disproporționată
Asociația subliniază rolul esențial al polițiștilor în anchetele penale. „Fără o relație funcțională, activitatea este paralizată.”
De asemenea, AMASP reclamă că legislația penală românească oferă cele mai multe drepturi suspectului sau inculpatului, drepturi care se repetă de-a lungul întregului proces, generând blocaje.
Nevoie urgentă de reformă
Ca soluții imediate, AMASP propune „simplificarea Codului de procedură penală și introducerea unor formulare clare, standardizate, verificate instituțional, care să elimine redundanțele.”
Magistrații cer criterii transparente pentru delegări și transferuri și atrag atenția că lipsa continuității afectează grav calitatea actului de justiție. În plus, informatizarea sistemului este încă „insuficientă și inegală”, iar comunicarea între instituții rămâne „lentă și ineficientă”. „Procesele sunt încă dependente de hârtie, proceduri depășite și consumatoare de timp.”, se arată în postare.
Echipamente slabe, infractori sofisticați
Dotările tehnice ale sistemului judiciar sunt „insuficiente și neperformante”. În același timp, „modalitatea de săvârșire a infracțiunilor s-a rafinat” și presupune instrumente pe care nici anchetatorii nu le au la dispoziție. Lipsa specializărilor duce la „soluții neuniforme și întârzieri”.
În comparație cu alte state UE, volumul de muncă al magistraților români este considerabil mai mare. „Magistratul european dispune de mai multe persoane pe care le coordonează și care îl ajută, în timp ce magistratul român lucrează, de regulă, doar cu sprijinul unui singur grefier care este obligat să muncească suplimentar.”, mai spun procurorii. Lipsa de personal înseamnă „volum de muncă dublu sau triplu în anumite instanțe sau Parchete”.
Cercetarea faptelor penale comise de magistrați este „dificilă”, din lipsa unor mecanisme clare și independente. „Aceasta duce la o percepție de intangibilitate, care afectează credibilitatea întregului sistem.”
Ce propune AMASP pentru redresare
- Selectarea procurorilor anticorupție pe criterii meritocratice și în baza unei selecții riguroase.
- Numiri în funcțiile de conducere doar cu avizul CSM și în urma unor proceduri clare.
- Accesul în magistratură să rămână exigent, cu evaluări psihologice repetate și mecanisme de prevenire a burnout-ului.
- Plan coerent de perfecționare profesională, adaptat noilor forme de infracționalitate.