Judecătoarea Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, nu a organizat o simplă conferință de presă, ci o veritabilă execuție publică a judecătorilor și procurorilor care, în documentarul Recorder, au avut curajul să denunțe transferul controlului asupra justiției către președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, și grupului ei de fideli.
„În virtutea obligației de apărare a independenței justiției, suntem aici”, a spus judecătoarea Arsenie la începutul conferinței de presă.
„Apărarea justiției”, pentru președinta Curții de Apel București – cea mai mare instanță din țară –, a însemnat lansarea unor acuzații la adresa judecătorului Laurențiu Beșu și a fostei judecătoare Daniela Panioglu, acum pensionată, judecători care au denunțat manevrele procedurale care duc la scăparea de pușcărie a corupților din politică și afaceri.
Judecătorul Laurențiu Beșu a fost acuzat de președinta Curții de Apel București că a lucrat în serviciul secret al Ministerului de Interne, mai cunoscut sub denumirea de „Doi și-un sfert”. Dacă acest lucru este ilegal, cine a permis angajarea lui Beșu în magistratură, că doar Beșu nu și-a avizat și semnat singur angajarea ca judecător?
În România, numirea și promovarea judecătorilor sunt gestionate în principal de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), instituția care garantează independența justiției.
Așadar, Beșu a fost angajat de CSM, și tot CSM a aprobat delegarea acestuia la Curtea de Apel București.
Deci judecătorul Beșu a fost verificat și răsverificat de „garantul independenței justiției din România” și la intrarea în profesie, și pe parcurs. Dacă informațiile invocate acum de președinta Arsenie existau și la momentul numirii, apare firesc întrebarea de ce nu au fost considerate atunci incompatibile cu statutul de magistrat. Dacă ele nu existau sau nu au fost avute în vedere, este necesară clarificarea modului în care au apărut și temeiului lor factual.
În ambele scenarii, ceea ce lipsește este o explicație clară, coerentă, transparentă pentru diferența de tratament, adică între momentul numirii, când Beșu a fost admis ca magistrat, și acum, când a fost acuzat public că a fost ofițer al unui serviciu secret.
Cum de calitatea sa anterioară nu a fost considerată o problemă sau o vulnerabilitate la angajare, însă este considerată acum, când Beșu a denunțat schimbarea completelor de judecată în marile dosare de corupție sau tergiversarea soluționării până la prescripție?
Fosta judecătoare Daniela Panioglu a fost acuzată de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, că a încasat timp de patru ani chirie pentru un apartament, deși deținea unul în proprietate.
În acest caz avem de-a face cu o chestiune potențial extrem de gravă, cu implicații administrative sau penale, în funcție de natura și intenția faptei. Dacă lucrurile acestea erau cunoscute, de ce Liana Arsenie nu le-a reclamat la parchet, însă le folosește acum pentru compromiterea credibilității lui Panioglu, exact după ce aceasta a afirmat că „nimic nu funcționează în țara asta mai bine decât corupția” și a denunțat, la rândul ei, controlul asupra justiției exercitat de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, și de fidelii ei?
Dacă însă informațiile au fost obținute recent sau sunt încă neclarificate, acest lucru ar fi trebuit comunicat explicit pentru a evita transformarea unor suspiciuni în instrumente retorice ale delegitimării și compromiterii publice a fostei judecătoare.
Citește integral informaţiile în articolul de pe PressOne