Mulți oameni obișnuiți și lideri din lumea occidentală, în special cei din Ucraina, ar primi cu bucurie vestea morții lui Putin și visează la ideea unei justiții aplicate direct cu drone asupra președintelui rus. Dar o astfel de fantezie s-ar ciocni cu o realitate sumbră.
Președintele rus Vladimir Putin are o mulțime de motive să privească peste umăr și deasupra capului. Un document al serviciilor secrete europene, dezvăluit recent de Financial Times, arată că securitatea în jurul lui Putin s-a întărit drastic, spun serviciile secrete, cu mai multe controale, mai puțini asistenți, mișcări restricționate, comunicații limitate.
Un conducător care are încredere în mai puține camere, mai puține telefoane și mai puțini asistenți nu prezidează o mașinărie de succesiune calmă. Și aceasta e marea problemă. Sistemul de politică în stilul gangsterilor din Rusia este construit în jurul unui singur om: Putin. Acest sistem ar fi cel mai periculos în momentul în care acel om ar dispărea brusc, se arată într-o analiză publicată de Newsweek.
Statul construit de Putin
Putin a petrecut un sfert de secol devenind arbitrul, patronul și curtea de apel a sistemului rus, punând facțiuni de elită unele împotriva altora, astfel încât să concureze pentru a primi favorurile sale - o cheie a bogăției și a succesului în Rusia modernă. Puține lucruri de substanță politică se întâmplă fără aprobarea lui explicită sau tacită.
Vladimir Putin a construit această vastă putere personală, reducând substanțial influența de control a instituțiilor și indivizilor din jurul său. El e acum centrul universului în statul rus, iar implozia sa ar lăsa o gaură neagră în care totul este înghițit.
Ucraina reprezintă, fără îndoială, o amenințare serioasă pentru Putin și a demonstrat că are capacitatea de a lovi ținte adânc în interiorul Rusiei, inclusiv Moscova, fie prin drone, fie prin operațiuni speciale de plantare a mașinilor-capcană.
Dar cea mai gravă amenințare la adresa lui Putin vine probabil din interiorul statului mafiot pe care l-a creat; un rival oportunist și ambițios, care simte atât avantajul, cât și o fereastră de oportunitate, având în vedere starea dezastruoasă a economiei și gestionarea defectuoasă a războiului din Ucraina, ar putea încerca să-i ia locul.
Potențialul există, în mod clar. Să privim doar la trecutul recent, recomandă Newsweek: în iunie 2023, mercenarii lui Grupului Wagner condus de Evgheni Prigojin au ocupat sediul militar din Rostov-pe-Don și au avansat spre Moscova, apoi s-au oprit brusc. Prigojin a murit ulterior într-un accident aviatic suspect. Putin a învins de data aceasta.
Cine ar putea veni în locul lui Putin
Conform raportului serviciilor de informații menționat, s-au întețit tensiunile între serviciile de securitate ruse, inclusiv dispute care implică FSB, conducerea militară, Rosgvardiia și Serviciul Federal de Protecție, cu privire la protejarea înalților oficiali de asasini.
Același raport a corelat îngrijorarea cu privire la rețeaua lui Serghei Șoigu și riscul unei lovituri de stat împotriva lui Putin cu arestarea fostului ministru adjunct al Apărării, Ruslan Țsalikov, în martie 2026.
În privința posibililor succesori, Newsweek menționează că există mai multe variante:
- Alexei Diumin, fost bodyguard al lui Putin și consilier prezidențial.
- Serghei Kiriienko, oficialul de la Kremlin care supraveghează politica internă, propaganda și alegerile gestionate.
- Dmitri Patrușev, viceprim-ministru și fiul prietenului apropiat și consilierului lui Putin, Nikolai Patrușev, care reprezintă o formă tinerească de continuitate a elitei de informații îmbătrânite, „siloviki”, din care face parte tatăl său.
Viitorii extremiști, precum Nikolai Patrușev sau Alexander Bortnikov, actualul director al FSB, ar putea conta mai mult ca jucători cu drept de veto asupra anumitor concurenți decât moștenitori înșiși.
Dar niciunul dintre nume nu rezolvă principala problemă a sistemului, și anume rolul indispensabil al lui Putin ca element central al acestuia. El este un fel de unificator al facțiunilor, folosind forța și amenințarea pentru a le menține echilibrate și pacificate printr-un consens asumat că el și numai el este conducătorul legitim.
Ce ar urma după Putin
Prim-ministrul, în prezent Mihail Mișustin, ar servi conform constituției ca președinte interimar imediat în cazul în care Putin ar muri. În spatele lui Mișustin, unde se află adevărata putere, ar începe între clanurile de elită o luptă la cuțite pentru supremație.
Ideea instinctuală „oricine în afară de Putin” este tentantă. Dar Rusia nu este un sistem parlamentar care așteaptă ca un lider al opoziției să intre pe ușa din față și să prezinte o pledoarie democratică unui electorat liber capabil să voteze doar pe baza conștiinței. Este o autocrație în timp de război, cu șefi ai serviciilor de informații, comandanți militari, gărzi prezidențiale, interese ale oligarhilor și intermediari regionali, a căror soartă depinde de proximitatea lro față de puterea coercitivă și adesea în competiție unii împotriva altora.
Acceptarea de către elită a oricărui președinte interimar poate fi incertă, deoarece instituțiile rusești sunt slabe, iar autoritatea prezidențială e neobișnuit de concentrată. Succesorul cu cele mai mari șanse de a supraviețui este cel care poate să-i sperie pe ceilalți.
Newsweek prezintă și scenariul opus: dispariția bruscă a lui Putin ar putea crea o deschidere pentru un urmaș care dorește o ameliorare a sancțiunilor, un răgaz pe front sau o relație mai puțin aspră cu Occidentul. Există o mulțime de oportunități în aceste privințe.
Dar această posibilitate aparține unei faze ulterioare, după ce un lider a supraviețuit primei lupte. Chiar și atunci, ar necesita o schimbare generală de mentalitate în rândul oficialilor dintr-un sistem pe care Putin l-a creat după chipul și asemănarea sa mai bine de 25 de ani.
Iar majoritatea potențialilor succesori par să fi acceptat strategia geopolitică a lui Putin, bazată pe expansionism imperial, antagonism antioccidental și realism al puterii coercitive.
Testul imediat pentru succesorul lui Putin nu va fi moderația sau reflecția, un fel de destalinizare pentru secolul XXI. Ar fi preluarea controlului asupra instituțiilor coercitive, a banilor elitei, a comenzii de pe câmpul de luptă și a unei narațiuni hipernaționaliste despre măreția Rusiei. Mai simplu spus, un putinism cu o față diferită. Și poate chiar mai furioasă.
Un diavol pe care îl știm cât de cât
Slăbiciunile structurale ale Rusiei nu-i vor limita potențialul exploziv într-o luptă pentru succesiune. Dimpotrivă, ar putea transforma un incendiu într-un infern. Starea societății ruse și provocările care o așteaptă sunt îngrijorătoare.
Un stat aflat sub acest amestec de presiune militară, suspiciune din partea elitei, criminalitate galopantă și conflicte economice ar putea deveni mai puțin previzibil, dar și mai agresiv.
Putin s-ar chinui să țină sub control aceste forțe. Imaginați-vă cum s-ar descurca un lider contestat sau un război între grupările de la Kremlin. E o rețetă pentru un haos cu contagiune care s-ar răspândi în toată Europa.
Occidentul cunoaște deja bine metodele lui Putin, chiar dacă a reacționat lent la amenințarea pe care acesta o reprezintă. A avut de-a face cu el de la începutul mileniului și înțelege acum că Putin respectă doar puterea dură, nu slăbiciunea sau blândețea. Așa crede el că funcționează cu adevărat lumea.
Vestul trebuie să fie pregătit
Ar fi relația Rusia-NATO mai puțin conflictuală dacă Putin ar pleca? Ar fi mai ușor de obținut un acord de pace în Ucraina fără Putin? Poate. Măcar el e un diavol vechi pe care aliații îl cunosc bine. Mai bine cu el decât cu o figură nouă, netestată, care a ieșit dintr-o luptă violentă la palat și caută să se afirme ca noul lider puternic, arată Newsweek.
Puterile străine au puțină influență directă asupra succesiunii Rusiei, dar ar trebui să se pregătească pentru această eventualitate, subliniază publicația americană.
Această pregătire ar trebui să includă coordonarea aliată privind semnalizarea nucleară, continuitatea sancțiunilor, riscurile de escaladare pe câmpul de luptă și politica de recunoaștere dacă facțiunile Moscovei concurează pentru a vorbi în numele statului.
Moartea subită a lui Putin ar pune capăt domniei unui om fără a pune capăt sistemului pe care acesta l-a creat. O prăbușire necontrolată a conducerii statului rus ar însemna o criză cu miză nucleară, facțiuni armate și un război deja în desfășurare.
Concluzia? Aveți grijă ce vă doriți. Moartea lui Putin ar putea rezolva o problemă. Dar ar putea crea alte zeci, conchide publicația.
T.D.
