Plafonarea prețului gazului rusesc în UE ar fi o măsură eficientă. Gazprom nu poate să taie gazul către întreaga Europa. O poate face doar selectiv, dar tăierile selective dintr-o țară pot fi compensate relativ ușor de celelalte țări. Cu cât își reduc mai mult producția, cu atât şi închiderea puțurilor suplimentare costă din ce în ce mai mult, afirmă Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie la Expert Forum.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Otilia Nuțu a arătat cum România se vulnerabilizează singură și cum ar urma să fie din punct de vedere energetic iarna viitoare.
“Noi eram exportatori neți de energie electrică, de prin 2017 suntem importatori neți și crește tot mai mult ponderea importurilor. Pentru că noi nu am mai făcut nicio investiție nouă în energie electrică din 2016 încoace.
Barierele acestea în calea noilor investiții fac ca noi să ne bazăm în continuare pe producția pe care o aveam și acum 5 ani, și acum 30 de ani. Lucrurile să se deteriorează rapid de câțiva ani încoace. “
Se vor stinge becurile și aragazurile la iarnă, după cum se teme multă lume?
Dacă ne uităm la nivel european lucrurile nu stau așa de rău și după anunțul dnei von der Leyen prețurile au început să se tempereze, și pe gaze, și pe energie electrică. Deci există și o componentă de panică, care a ridicat foarte mult prețurile energiei în ultimele luni, peste condițiile obiective.
La noi, în schimb, lucrurile sunt un pic mai complicate, din cauză că ceea ce facem noi ne vulnerabilizează mai tare.
Adică?
Nu există suficientă sursă de energie care să compenseze reducerea din ce în ce mai mult a consumului de gaze. În celelalte state s-a investit destul de mult în producție nouă de energie electrică anul acesta. În Germania, până la jumătatea anului, aveau deja 2 terawatti/oră din capacități noi puse funcțiune anul acesta, din solar și eoliene.
La noi nu s-a investit, iar măsurile pe care le luăm descurajează producția nouă de energie și accentuează dezechilibrele din piață.
Nu se fac investiții nici în producția de gaze în afara celor de la Black See Oil & Gas, care sunt într-un arbitraj internațional și, de fapt, nu vor să respecte legile acestea noi. Romgaz nu a făcut investiții la zăcământul de la Caragele, care ar fi acoperit consumul intern pentru 3 ani.
Iar din ce vedem în noua OUG există un risc foarte mare ca producătorii de gaz care au și producție de energie electrică să fie mai curând încurajaţi să vândă gazul decât să producă energie.
Ce anume inhibă investițile?
În primul rând, incertitudinea. Nu știi dacă în următorii ani nu vor fi reglementări de prețuri și distorsionări mari de concurență, dacă îți vei putea încheia contracte în mod liber cu cine vrei tu, există riscul ca piața de energie să nu mai funcționeze. Asta descurajează orice investitor să-și bage banii în România.
Ce efect vor avea acele datorii imense acumulate la furnizori pentru compensarea prețului la electricitate și gaze?
Cea mai mare problemă cu sumele pentru compensare este la electricitate. Întrebarea este dacă furnizorii, care au plătit până acum din banii proprii sau credite la bănci și primesc compensarea cu întârzieri foarte mari sau deloc, vor ajunge în punctul în care să încerce să scape de clienții compensați, care vor merge la furnizorii de ultimă instanță.
Aceștia se trezesc cu un număr mare de consumatori. Trebuie să facă rost rapid de energie și o vor cumpăra pe termen scurt pe piața SPOT. Costurile acolo sunt foarte mari. Companii de ultimă instanță sunt ENEL, CEZ vânzare, EON, în general cei care au avut și distribuție, și furnizare pe timpuri.
Dacă numărul acestor consumatori va fi foarte mare și furnizorii nu își vor primi banii pentru compensare la timp și integral, există posibilitatea ca la un moment dat o companie mare, care are trei zone de furnizare de ultimă instanță, să își facă bagajele și să dea înapoi statului furnizarea de ultimă instanță și să se descurce. După care își vor recupera banii în Curtea Europeană de Justiție.
Este un risc real dacă lucrările continuă în felul acesta. Au apărut, de altfel, în presă niște puncte de vedere ale ANRE, care spune că statul ar trebui să-și înființeze o companie de furnizare și de distribuție care, eventual, să preia acești clienți de ultimă instanță. Ar fi o întoarcere în 2003, înainte de privatizări.
Ultima OUG, de săptămână trecută, lasă consumatorii mari, cu niște excepții, și firmele în afara oricărei forme de ajutor. Ce efecte vor fi?
La asta ar fi trebuit să se gândească legiuitorul când a scos această OUG. Nu a făcut nicio analiză.
Problema de fond este că se cere mai multă energie decât se produce, cineva trebuie să plătească pentru asta, fie reduce consumul, fie suportă niște prețuri uriașe. Aici se ajunge câtă vreme nu mărești producția.
Companiile își fac niște planuri, cât vor costa diferite inputuri. În momentul în care schimbi de astăzi pe mâine acest calcul, apar probleme. Vedem niște încercări disperate de a corecta deja OUG emisă acum câteva zile, pentru că nu a fost luat în calcul Metrorex.
Această OUG nu e punctul final și va fi ajustată în continuare, tot așa, fără o analiză serioasă, în funcție de cine țipă mai tare.
Și în funcție de ceea se va decide la nivelul UE, pornind de la propunerile avansate de Ursula von der Leyen. Aceste propuneri încep cu plafonarea prețului gazelor cumpărate de la Gazprom. Cum poate funcționa concret plafonarea, dacă va fi decisă?
Poate să fie introdusă ca o sancțiune, exact așa cum a fost introdus embargoul pe petrolul rusesc. Deci pur și simplu UE va spune că în Europa nu se va mai cumpăra gaz rusesc mai scump de, să spunem, 300 euro/1000 mc.
Am o preferință pentru cifra asta, pentru că e cam 10% din prețul la care se vinde acum, iar anul trecut chiar Gazprom spunea că atât ar trebui să fie prețul, ca să nu se distrugă cererea europeană. Am putea să le dăm foarte frumos peste ochi cu propria lor declarație.
Asta ar însemna că practic toată lumea din Europa ar cumpăra gazul la acest preț mai mic. Dacă va fi plafon de preț, nimeni nu va putea să negocieze separat un târg mai bun.
Întrebarea este cum faci ca toată UE să fie unită, să funcționeze ca un cumpărător unic față de Gazprom.
De ce ar accepta Rusia prețul?
Gazprom nu poate să taie gazul către întreaga Europa. O poate face doar selectiv. Dar în acest moment avem depozitele destul de pline, peste ținta pentru septembrie, datorită creșterii posibilităților de interconectare și faptului că avem surse alternative într-o măsură mult mai mare decât anul trecut pe vremea asta.
Așa că tăierile selective dintr-o țară pot fi compensate relativ ușor de celelalte țări.
Trebuie făcute 2 lucruri: impunerea acestei plafon de preț ca un cartel al cumpărătorilor și trebuie întărit mecanismul de solidaritate, ceea ce deja se întâmplă.
Zilele trecute Franța și Germania au căzut de acord că, în eventualitatea în care Germania rămâne fără gaz, îi dă Franța, dacă Franța rămâne fără curent electric, îi dă Germania. Schema de solidaritate poate să funcționeze la nivel european.
Schema de solidaritate pentru consumatorii vulnerabili poate fi extinsă pentru tot consumul de gaze, pentru că tăierile selective pe care și le mai permite Gazprom sunt destul de limitate, iar UE este mult mai bine pregătită decât până acum.
De ce Gazprom nu poate să taie gazul către întreaga Europa?
Gazprom produce cam 500 de miliarde mc, vindea în Europa cam 40%, restul pentru consum intern. Ca să se taie brutal consumul din Europa, Gazprom fie reduce foarte mult producția, fie trebuie să găsească o piață internă pentru gazul care nu mai este cumpărat din Europa, să înmagazineze undeva sau să vândă în altă parte.
Dar să vândă în altă parte nu poate. Gazul care se vinde în China nu vine din zăcămintele care aprovizionau Europa. Deci ar trebui să fie construită o conductă de niște mii de kilometri ca să poată vinde în China ce se exportă în Europa.
Există o rigiditate a producției, nu poţi să o tot reduci. Ei spun că în iulie au produs cu 35% mai puțin decât anul trecut, ceea ce nu cred. Ucraina, cu infrastructura bombardată țintit, nu și-a redus producția de gaze cu 35%.
Îl ard lângă Finlanda.
Noi vorbim de miliarde de metri cubi, ce am văzut lângă Finlanda reprezintă câteva milioane de metri cubi. Deci nu ai ce să faci cu gazul ăsta.
De ce e greu de redus producția rapid?
Cu cât își reduc mai mult producția, cu atât închiderea puțurilor suplimentare costă din ce în ce mai mult.
În primăvară, UE își punea problema că poate să facă față chiar fără gazul rusesc: nu le mai dădeai bani, iar reducerea producției de gaze ar fi fost foarte distructivă pentru Gazprom.
Să nu uităm că în pandemie a fost redusă producția de gaze, după care a fost foarte grea reluarea, ceea ce a provocat criza globală a gazului de la începutul lui 2021.
Gazprom deja a crescut la maximum livrările spre toate celelalte țări în care putea să livreze. Au crescut cu 15% producția de îngrășăminte, pe stoc. Sunt dovezi ale flexibilității reduse a producției de gaze și pe asta ar trebui să mizăm.
Considerați așadar că pachetul anunțat la Bruxelles va fi eficient, dacă va fi aplicat?
Da. Acest plafon de preț impus la nivelul UE cred că ar funcționa, spre deosebire de o altă soluție vehiculată, de împărțire a pieței europene în funcție de dependența față de gazul rusesc, pentru care să facem niște reguli diferite.
E bine să găsești o variantă care unește Europa, nu una care o divizează. Nu-l lași pe Orban să negocieze separat.
Pe piața de energie electrică am niște rezerve.
Este adevărat că explozia prețurilor la energie este din cauza creșterii foarte rapide a prețului gazului. Modelul de piața europeană face ca prețul pentru toată energia electrică tranzacționată să fie la nivelul ultimului producător care își găsește cerere, adică producătorul cu costurile cele mai mari. Acum producătorii pe gaz sunt cei care au prețurile cele mai mari.
Modelul acesta de preț marginal funcționează pentru orice altă piață. Discuția care se pune acum este dacă nu cumva ar trebui să reglementăm cu totul altfel piața de energie electrică, în așa fel încât să nu fim afectați de abuzurile unui jucător din altă piață.
Decuplarea energiei electrice de gaz, adică.
Nu știu dacă asta este abordarea cea mai inteligentă. Dacă reușești să blochezi creșterea speculativă și explozivă a prețului gazului, se rezolvă automat și problema din piața de energie electrică.
Aș merge etapizat. Întâi plafonarea prețului gazului rusesc și deja am văzut că numai anunțul a început să ducă la scăderea prețului gazului în Europa. După aceea, vedem dacă mai este nevoie de măsuri suplimentare pe piața de energie electrică.
Modificarea brutală a modelului actual al pieții de energie electrică este periculos, pentru că el are un sens foarte important.
Dacă vrem să ajungem în 2050 cu toată producția de energie să fie regenerabilă și cu emisii zero, ar trebui să testăm în condiții de piață, în care să se vadă exact costurile și profiturile, o mulțime de tehnologii care acum sunt doar pe hârtie sau în faze experimentale.
Dacă distorsionăm modelul care dă profituri foarte mari unor tehnologii noi care ar urma să intre în piață în perioada următoare, am putea risca tranziția pe care ar urma să o facem în următorii 20 de ani.
S-a discutat separarea energiei electrice produsă pe bază de gaze de ceea ce se produce din alte surse, iar celor care produc din alte surse să li se dea profit mai mic.
Și atunci cum îl stimulezi pe cel care produce din alte surse să facă investiții, dacă tu îi plafonezi profitul?
Pe de-o parte, noi avem o doză de independență energetică destul de mare, pe de altă parte avem printre cele mai mari prețuri din Europa. De ce și producția internă este la prețul celei importate?
Noi eram exportatori neți de energie electrică, de prin 2017 suntem importatori neți și crește tot mai mult ponderea importurilor. Pentru că noi nu am mai făcut nicio investiție nouă în energie electrică din 2016 încoace.
Și la un moment dat lucrurile încep să crape. Noi nu ne închidem producția pe cărbune, din cauză că ne-a cerut UE, ci pentru că pur și simplu crapă. Dacă ai centrale care au fost construite în anii ’60, cât pot să mai dureze?
La noi nu se fac investiții și din cauza tuturor schemelor cu care vine statul român: schimbi regulile de astăzi pe mâine, nu există anumite tipuri de contracte în piață, ai probleme să te conectezi la rețele ca să livrezi energie.
Barierele acestea în calea noilor investiții fac ca noi să ne bazăm în continuare pe producția pe care o aveam și acum 5 ani, și acum 30 de ani. Lucrurile se deteriorează rapid de câțiva ani încoace.
Și la gaze în 2015 importam 2%, anul trecut am importat 25%.
De ce costul pentru cei 25% e la fel de mare cu cel pentru 75% intern?
Dacă noi am putea să ne reducem cererea la exact la cât producem intern și să consumăm din ce în ce mai puțin, atunci am putea avea această discuție. Însă în momentul în care ai nevoie de energie de import, prețul se va alinia la prețul de energie de import. Ăsta este modelul costului marginal.
Asta transmite un semnal foarte clar producătorilor interni că e momentul pentru investiții, dar nu pot face din cauza barierelor puse de statul român.
Cât s-a investit în ultimii 3 ani de zile și cât s-a investit în alte țări? În Bulgaria am văzut niște hectare de panouri fotovoltaice care nu erau acum un an.
Bazându-ne pe faptul că avem această producție internă, pierdem din ochi faptul că ea este într-o continuă scădere pentru că nu se fac investiții.
Ipotetic: produc intern 75%, import 25%, energie electrică sau gaz. Dacă ții prețul reglementat pentru 75%, această energie fie o dai doar anumitor consumatori și restul să se descurce cu cei 25% la prețul regional. Fie faci un coș și fiecare consumator primește 75% din intern și 25% din export.
Am avut modelul ăsta la piața de gaze până prin 2017 și nu s-au făcut investiții în producție nouă pentru că producătorii interni nu primesc semnalul că merită să facă investiții, să-și crească această producție internă.
Și așa, în timp, partea importată devine tot mai mare și coșul tot mai scump. Ceea ce s-a și întâmplat.
Da.