PNRR a intrat într-o nouă fază. Entuziasmul este la cote înalte.
Totuși, nu strică să fim ceva mai raționali și să avem în vedere și câteva aspecte care merită toată atenția, având în vedere contextul economiei românești de la acest moment.
PNRR va presa și mai mult pe datoria publică
Are două componente: o componentă de împrumut și una nerambursabilă. Inclusiv pentru cea nerambursabilă este nevoie de cofinanțare de la buget, bani pe care România (la acest moment) nu îi are și nici nu îi va avea în următorii ani.
Chiar dacă împrumutul se face la dobânzi extrem de mici (BCE va da acești bani), ulterior plata împrumutului se va face din refinanțări la dobânda pieței. Mai mereu, luăm alte credite ca să plătim credite din urmă.
În plus, PNRR va crește gradul de îndatorare, majorând riscul sistemic și costul la care se împrumută în viitor Guvernul.
Serviciul datoriei publice și ponderea datoriei publice externe în total datorie publică începe să fie îngrijorător de mare și poate fi sursă importantă de contagiune externă. Pentru cofinanțare se va apela fie la piața externă, fie la piața internă, caz în care fie crește presiunea pe cursul de schimb, fie crește presiunea pe dobânzile interne;
Bazându-se masiv pe credit, fondurile din PNRR sunt condamnate să genereze efect de antrenare important. Mult mai important decât influența asupra consumului intern.
Infrastructura are acest rol, din păcate, o mică parte din bani va fi pentru așa ceva. Mulți bani vin pentru lucruri cu efect de antrenare îndoielnic sau nu imediat. Banii din sănătate sau educație se vor vedea greu în taxe la buget, din care să fie returnate ulterior împrumuturile sau acoperite deficitele. Absența efectului de antrenare va genera inevitabil presiuni fiscale majore (creșteri de taxe).
PNRR înseamnă investiții publice masive
De la echipamente de birou, aparatură medicală, aparatură pentru educație, calculatoare, servere etc. la buldozere, basculante și macarale pentru autostrăzi. Plus consumabile și materii prime. Adică importuri. Efectul direct și masiv va fi asupra balanței comerciale, și așa încercată de consumul intern pe datorie și deficit.
Deficitul comercial va fi dublat de cel din zona veniturilor (a doua componentă a contului curent) cu dobânzile plătite în contul datoriei externe (publice și private). Acest lucru înseamnă presiune suplimentară pe cursul de schimb.
Acești bani sunt bani publici
Presupun redistribuire, presupun instituții publice mai mult sau mai puțin politizate care îi vor împărți în stânga și dreapta. Cu mai mult sau mai puțină grijă. Având în vedere calitatea instituțiilor din România, calitatea birocraților din ele, intensitatea corupției și birocrației, există riscuri mari ca fondurile să fie deturnate, țintele să fie prea vagi sau neatinse.
Calitatea bunurilor publice livrate nu va crește spectaculos, căci nu are cum să crească. Caz în care, rămânem și cu datorii și cu tichii de mărgăritar de care nu avem neapărat nevoie.
Aceste 4 pericole sunt cele mai mari provocări în perioada următoare pentru administrația publică din România.
Pot transforma foarte ușor un vis frumos într-o pilulă foarte otrăvită.
Părerea mea personală este că ne-am întins mult mai mult decât ne permite plapuma. PNRR, la cum arată astăzi, este mult prea mare pentru o economie ca cea a României și o poate destabiliza macroeconomic destul de repede. Cu atât mai mult cu cât situația politică este tot mai zbuciumată.
Autor: Cristian Păun, project-e.ro
