Vicepremierul Oana Gheorghiu susține că statul român continuă să plătească pentru o infrastructură distrusă și o companie care, în realitate, nu mai există de aproape 20 de ani.
Ea afirmă că statul român plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai transportă nimic de aproape două decenii și care, între timp, a fost furată bucată cu bucată.
„Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea”, scrie Gheorghiu, într-o postare pe Facebook publicată duminică.
Potrivit acesteia, situația persistă dintr-un motiv birocratic aparent banal: nimeni nu a semnat documentele necesare pentru radierea infrastructurii din inventarul domeniului public.
O companie „ferită de piață și de control”
În centrul cazului se află Petrotrans SA, o societate de stat care administra o rețea de aproximativ 1.800 de kilometri de conducte pentru transportul produselor petroliere.
„O companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piață, ferită de transparență, ferită de orice control extern”, susține vicepremierul.
Deși infrastructura avea o valoare strategică semnificativă, evoluțiile ulterioare au transformat compania într-un exemplu de eșec administrativ și instituțional.
Decizii administrative și haos juridic
Povestea Petrotrans a început să se destrame în 1996, când Guvernul a decis desființarea entității și integrarea acesteia în Petrom. Totuși, compania a rămas pe lista privatizărilor în masă, iar acțiuni ale unei entități practic inexistente au continuat să fie tranzacționate pe piața RASDAQ.
Ulterior, între 2000 și 2004, furturile din rețeaua de conducte au capătat amploare, devenind, potrivit descrierii făcute de Gheorghiu, o „industrie organizată”, la care ar fi participat inclusiv membri ai forțelor de ordine.
Un episod extrem este menționat pentru 2004, când hoții ar fi construit o instalație de 250 de metri sub canalul Dunăre–Marea Neagră pentru a alimenta barje, cu pierderi estimate la peste 80 de milioane de euro într-un singur an.
Momentul-cheie: 2005, când activitatea încetează
Anul 2005 este descris drept momentul decisiv. Deși o ordonanță guvernamentală desemnează Petrotrans drept operator licențiat, concesiunea nu îi mai este atribuită.
Fără acest drept, compania nu mai poate funcționa. Mai mult, este obligată să transfere o parte din patrimoniu către o altă companie de stat, fără compensații.
„Activitatea Petrotrans SA încetează. Nu din cauza pieței și nu din cauza managementului, ci din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit niciodată”, afirmă vicepremierul.
Faliment, condamnări și pierderi uriașe
În 2007, compania intră oficial în faliment. Între timp, rețeaua este distrusă, iar produsele petroliere nu mai pot fi valorificate.
În 2012, instanța supremă condamnă 56 de persoane – inclusiv polițiști și jandarmi – pentru complicitate la furturi din conducte. Cu toate acestea, prejudiciul oficial recunoscut este de doar 150.000 de euro, o sumă considerată de Gheorghiu mult sub pierderile reale.
Un faliment blocat de stat
Procedura de faliment se întinde pe aproape două decenii. În 2019, lichidatorul cere închiderea dosarului, după ce recuperează aproximativ 7,3 milioane de lei din vânzarea de active.
Totuși, în mod paradoxal, procesul este blocat chiar de o instituție a statului – Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – care votează împotrivă, deși avea de recuperat doar 6.959 de lei, adică 0,0021% din totalul creanțelor.
„O instituție a statului blochează închiderea falimentului unei companii a statului, în detrimentul altor instituții ale statului”, subliniază vicepremierul.
2026: compania există doar pe hârtie
În prezent, Petrotrans SA continuă să existe juridic, deși nu mai desfășoară nicio activitate. Statul plătește în continuare chiria pentru terenurile sub care se aflau conductele dispărute.
Datele prezentate indică pierderi majore: creditorii nu au primit nimic, iar creanțele nerecuperate se ridică la 329 de milioane de lei.
„În fapt, ea nu mai există din 2005. În acte, ea încă există în 2026”, concluzionează Oana Gheorghiu.
„O companie care a murit de trei ori”
Vicepremierul sintetizează cazul spunând că Petrotrans a „murit” de trei ori: în 2005, când și-a pierdut operațiunile; în 2007, când a intrat în faliment; și în 2019, când lichidarea a fost blocată.
Mesajul său este unul critic la adresa modului în care statul gestionează astfel de situații: „La fiecare moment relevant din această poveste, lipsa de decizie a costat mai mult decât ar fi costat chiar și cea mai proastă decizie posibilă.”