Războiul din Orientul Mijlociu și incertitudinea din jurul Strâmtorii Ormuz au devenit principala temă de îngrijorare pentru factorii de decizie economică reuniți la Washington, la întâlnirile de primăvară ale FMI și Băncii Mondiale.
Potrivit unei analize CNBC, bazate pe discuții cu peste 30 de bancheri centrali, miniștri și oficiali economici, cele mai mari temeri sunt legate de un război prelungit, de revenirea inflației, de riscul de stagflație și de o posibilă criză energetică globală.
- Ziua 50 de război: Blocadă totală și trecere cu plată prin strâmtoarea Ormuz. Mai multe nave atacate cu focuri de armă. Uraniul blochează negocierile. Reuniune de urgență la Casa Albă
1. Cea mai mare teamă: un război care se prelungește
Prima concluzie a discuțiilor este că durata conflictului contează mai mult decât orice altceva. Oficialii intervievați spun că nu se mai întreabă dacă războiul are impact economic, ci cât de mare va deveni acest impact dacă luptele și blocajele maritime continuă. Pierre Gramegna, directorul general al Mecanismului European de Stabilitate, rezumă cel mai bine starea de spirit: „Uitați-vă la inflație în ultimele luni. Uitați-vă la ce se întâmplă la benzinării în întreaga lume. Impactul este evident.” Tot el avertizează că este mult mai ușor să începi un război decât să-l închei, iar exact această incertitudine apasă acum pe prognozele economice.
Și alți oficiali merg în aceeași direcție. Guvernatorul Băncii Franței, François Villeroy de Galhau, avertizează că decidenții „nu pot paria doar pe cel mai favorabil scenariu”, iar ministrul suedez de Finanțe, Elisabeth Svantesson, spune că „nu am văzut încă toate faptele acestei crize” și că lucrurile ar putea deveni „destul de rele”. Ideea comună este simplă: conflictul nu este încă suficient de clar pentru a fi tratat ca un șoc temporar și limitat.
2. Riscul cel mai invocat: stagflația
A doua concluzie importantă este că oficialii se tem tot mai mult de stagflație, adică de combinația toxică dintre inflație mai mare și creștere economică mai slabă. Gramegna spune că, dacă războiul mai durează câteva luni și Strâmtoarea Ormuz este blocată complet sau parțial, inflația ar putea crește cu peste 1% sau chiar 1,5% anul acesta, iar într-un scenariu mai grav saltul ar putea ajunge la 2,5%, suficient pentru a împinge economia globală într-o zonă periculoasă.
Această temere apare și în alte evaluări publice din jurul reuniunilor de la Washington. Reuters a relatat separat că mai mulți miniștri de finanțe au cerut implementarea completă a unui armistițiu tocmai din cauza riscurilor pentru creștere, inflație și piețe.
3. Energia este vulnerabilitatea centrală
A treia concluzie majoră este că securitatea energetică a redevenit un risc sistemic. Ministrul grec de Finanțe, Kyriakos Pierrakakis, avertizează că lumea s-ar putea afla în fața „celei mai mari crize energetice din istorie”. El subliniază că prin Strâmtoarea Ormuz nu trec doar petrol și gaze, ci și o parte uriașă din fluxurile mondiale de îngrășăminte, sulf, heliu și produse petrochimice. Cu alte cuvinte, blocajul nu lovește doar în carburanți, ci poate afecta și agricultura, industria și transportul.
Ministrul de Finanțe al Noii Zeelande, Nicola Willis, vorbește despre un scenariu extrem în care petrolul rămâne blocat în Orientul Mijlociu și nu mai ajunge la rafinăriile din Asia de Sud-Est, ceea ce ar putea duce la penurie de combustibili în mai multe părți ale lumii. În paralel, ministrul francez de Finanțe, Roland Lescure, spune că lecția momentului este că Europa trebuie să accelereze investițiile în electricitate, energie nucleară și regenerabile, pentru a deveni mai independentă și mai rezistentă.
4. Băncile centrale navighează prin „ceață”
Poate cea mai importantă concluzie pentru politica economică este că oficialii nu știu încă cum să reacționeze fără să greșească. Tonul general este unul de prudență extremă. Elisabeth Svantesson spune direct că este „absolut imposibil de prezis ce se va întâmpla”. Olli Rehn, guvernatorul Băncii Finlandei și membru în Consiliul guvernatorilor BCE, afirmă că perspectiva este „foarte încețoșată” și că, într-un asemenea context, valoarea așteptării este foarte mare. Joachim Nagel, președintele Bundesbank, descrie la rândul lui situația ca fiind „foarte opacă”.
Cert este că băncile centrale nu vor să se grăbească. Ele nu exclud modificări de dobândă sau alte răspunsuri, dar spun că deciziile vor fi luate „de la o ședință la alta”, în funcție de evoluția războiului, de daunele asupra producției de energie și de starea rutelor maritime.
5. Piețele par calme, dar asta poate fi înșelător
O altă observație importantă este că piețele financiare au rămas până acum surprinzător de rezistente. Acțiunile americane au atins noi maxime, iar turbulențele nu s-au transformat încă într-o panică financiară clasică. Verena Ross, șefa autorității europene de reglementare ESMA, spune că piețele au funcționat până acum „în mod ordonat” și că participanții au reușit să facă față volatilității. Întrebarea, spune ea, este cât de mult vor mai rezista, dacă această volatilitate devine zilnică.
Unii oficiali sunt chiar surprinși de această lipsă de reacție. Martins Kazaks, șeful băncii centrale a Letoniei, spune că piețele par să fi revenit aproape la nivelurile de dinaintea războiului, dar avertizează că adevăratul impact asupra economiei reale s-ar putea vedea abia mai târziu, când întârzierile maritime vor începe să lovească livrările de energie și de materii prime. Cu alte cuvinte, calmul burselor nu înseamnă că șocul a trecut.
Pe scurt, discuțiile CNBC cu peste 30 de oficiali arată o lume economică aflată într-o stare de alertă prudentă. Nu există încă panică, dar există o convergență clară pe câteva puncte: un război lung ar lovi inflația și creșterea, Ormuz rămâne marele risc sistemic, stagflația nu mai este un scenariu marginal, iar băncile centrale și guvernele sunt obligate să ia decizii într-un mediu pe care mai mulți oficiali îl descriu cu aceleași cuvinte: ceață, opacitate, lipsă de claritate.