În ultimele săptămâni am făcut eforturi susținute să înțeleg strategia PSD și modul de acțiune politică al lui Sorin Grindeanu. Cu cât am citit și am discutat mai mult cu persoane care gravitează în jurul social-democraților, cu atât am înțeles mai puțin.
Ceea ce a început ca o încercare de a găsi o formulă de relansare a partidului după eșecurile înregistrate la toate alegerile din 2024 și 2025 s-a transformat într-un cult sinucigaș, care pare că nu mai poate fi întors din drum.
Mai sunt oameni raționali în PSD, dar aceștia au fost reduși la tăcere de furia cuplului Olguța Vasilescu – Claudiu Manda la adresa lui Ilie Bolojan și de lipsa de autoritate în partid a lui Sorin Grindeanu.
Cei trei lideri ai partidului sunt oamenii lui Liviu Dragnea, care, chiar dacă nu mai sunt influențați de acesta, trăiesc încă din amintirea anului 2016, atunci când PSD a câștigat alegerile parlamentare cu un scor de aproape 46%, prin redistribuire obținând majoritatea locurilor din parlament.
Deși e bine să înțelegi și să analizezi trecutul, oamenii politici din România au tendința de a crede că anumite strategii care s-au dovedit eficiente la un moment dat pot fi aplicate din nou și pot produce același efect zece ani mai târziu.
Strategia Dragnea
După tragedia de la Club Colectiv, petrecută la sfârșitul lunii octombrie 2015, Guvernul Victor Ponta se prăbușește sub presiunea opiniei publice, iar Dacian Cioloș preia poziția de prim-ministru, conducând un guvern format din tehnocrați.
Pe tot parcursul anului 2016, social-democrații, conduși de Liviu Dragnea, care preia conducerea partidului, aplică o tactică de opoziție la adresa lui Cioloș, deși votaseră în Parlament noul guvern.
Și atunci, PSD a desfășurat o campanie dură de intimidare, ironizare și presiune asupra echipei guvernamentale, astfel încât să minimalizeze puținele decizii de reformă și să acopere acuzațiile de corupție la adresa partidului.
Dacian Cioloș a fost izolat și nu a avut curajul și nici susținerea lui Iohannis, președintele de atunci, pentru a lua măsuri care să limiteze influența PSD în societate.
Liviu Dragnea a pedalat pe un mesaj populist, promițând dublarea pensiilor și salariilor bugetarilor, construirea unui număr de spitale regionale, creșterea ajutoarelor sociale de toate tipurile și, cel mai important, stoparea tuturor investigațiilor legate de corupție, precum și modificarea legislației în favoarea elitei politice.
Strategia a avut succes, iar PSD a câștigat alegerile cu un scor neașteptat de mare chiar și pentru Liviu Dragnea, liderul de atunci al partidului.
Sorin Grindeanu a fost propus și susținut de Dragnea pentru poziția de prim-ministru, fiind, în realitate, o marionetă a șefului său politic, pentru că președintele PSD nu putea ajunge premier.
Liviu Dragnea fusese condamnat definitiv pentru furt în alegeri, primind o pedeapsă cu suspendare. Misiunea lui Grindeanu a fost să adopte o ordonanță de urgență prin care să modifice legea care prevedea că un condamnat penal nu poate fi prim-ministru.
S-a speriat din cauza uriașelor proteste de stradă și a refuzat să semneze decizia, fiind schimbat de Dragnea printr-o moțiune de cenzură, consemnându-se astfel o premieră în istoria parlamentară a României: un partid aflat la putere a votat demiterea propriului guvern.
Efecte convenabile, doar pe hârtie
Sorin Grindeanu, aflat astăzi sub aripa protectoare a Olguței Vasilescu, edilul Craiovei, cel mai influent și popular lider PSD, nu a mai făcut greșeala de a se opune celei care dă tonul în partid. A adoptat strategia acesteia de a arunca coaliția de guvernare în aer și de a declanșa un război politic împotriva premierului Ilie Bolojan.
Olguța Vasilescu e un om politic instinctual, care susține strategii de acțiune rapide, brutale și extreme. Nu analizează suficient contextul și e convinsă că votanții pot fi seduși cu promisiuni extravagante, fără acoperire în realitate, dar spuse convingător, tare și repetat. Exact cum a procedat Liviu Dragnea cu un deceniu în urmă.
Gândirea liderilor PSD e una simplă: ieșirea zgomotoasă din coaliția de la guvernare poate produce două efecte, amândouă, pe hârtie, par a fi convenabile pentru social-democrați:
- Ilie Bolojan cedează în fața crizei politice, își dă demisia, iar PSD se întoarce într-o nouă versiune de USL
- Bolojan nu demisionează, fiind obligat să formeze un guvern minoritar, vulnerabil în Parlament la moțiuni de cenzură. În această situație, PSD mizează pe cartea opoziției, sperând la o creștere rapidă a susținerii publice
Ceea ce nu au luat în calcul social-democrații este masivitatea și volatilitatea AUR. Adică, liderii locali din PSD, mai ales primarii, au tendința să plece spre formațiunea populistă condusă de George Simion. Iar volatilitatea e dată de faptul că o mare parte dintre parlamentarii AUR au tendința să-i susțină pe cei aflați la putere.
Principala problemă a PSD e mai complicată decât pare la prima vedere, nu numai că nu mai e cel mai mare partid din România, dar odată ce va părăsi guvernarea, ceea ce a făcut foarte rar, va constata că nu mai e nici măcar cel mai mare partid din opoziție.
Imposibila reformă a PSD
Chiar și în cel mai fericit caz, sperat de Sorin Grindeanu și compania, cel în care Ilie Bolojan demisionează, situația PSD nu se va îmbunătăți.
Actualul premier va deveni liderul informal al opoziției, cel care va avea susținerea și încrederea unei mari părți dintre alegători că poate reforma România, iar erodarea PSD la putere va fi rapidă, brutală și amenințătoare pentru viitorul partidului.
Sorin Grindeanu avea și o altă soluție în afara transformării formațiunii într-un cult sinucigaș, calea cea grea a reformării PSD.
Dar asta ar fi însemnat trecerea de la partidul-stat, plin de corupți și privilegiați, la unul cu adevărat de centru-stânga, reformator și progresist, orientat către oamenii vulnerabili, dar și către cei din clasa de mijloc care trăiesc din salariu, indiferent dacă lucrează în mediul privat sau la stat.
Urmează câteva săptămâni interesante, în care evoluțiile politice vor fi rapide și surprinzătoare, dar în niciun caz în sensul așteptărilor lui Sorin Grindeanu și ale Liei Olguța Vasilescu.