Dacă Klaus Iohannis a ratat șefia NATO, pe care s-a grăbit să şi-o vrea ca ieșire din scenă, după încheierea unui al doilea mandat submediocru din perspectiva mizelor asumate, Maia Sandu a reușit să demonstreze maturitatea politică a unui lider consacrat, așa cum a făcut-o și Volodimir Zelenski, iar cei doi conduc două țări amenințate și agresate de Rusia.
Și, totuși, tocmai dinspre București Maia Sandu e mai degrabă minimalizată.
În răspăr cu aliații României din UE și NATO, fostul ministru român al Apărării, adică acela care a avut acces la informațiile militare și strategice despre planurile și acțiunile concrete ale Rusiei, ia peste picior anunțul privind planul Moscovei de a destabiliza inclusiv prin forță Republica Moldova. Singurul care a avut o poziționare similară a fost Kremlinul.
Rusia nu lucrează numai în Republica Moldova, unde personajele care îi servesc sunt cunoscute, și nu numai intern. Este prezentă și în România, unde slaba capacitate a autorităților de a contracara și preveni dezinformările care sunt infuzate de Kremlin, acolo unde nu este chiar intenție de a lăsa piața inundată de retorici pro-rusești sau utile Rusiei – cum este aceea a preoțimii ortodoxe românești din Ucraina discriminate -, facilitează influența narațiunilor rusești.
În mod paradoxal, deși România este mult mai departe de Rusia și beneficiază de tot know that-ul UE și NATO, Republica Moldova, și nu România, a dovedit că are o strategie profesionistă de a conduce țara, în așa fel încât Kremlinul să nu aibă cale deschisă.
Cum a arătat această strategie?
În primul rând, liderii politici de la Chișinău au lucrat împreună cu cei de la Kiev, din capul locului. Maia Sandu a avut maturitatea politică de a folosi oportunitatea aderării la Uniunea Europeană odată cu Ucraina, de a pregăti țara pentru a putea primi un val major de refugiați ucraineni și de a face schimb de informații cu Kievul.
Una dintre informațiile venite de la autoritățile ucrainene denunța planul Moscovei de a destabiliza Republica Moldova, mai agresiv decât o făcea deja, cu pedala și așa accelerată peste iarnă.
În coordonare cu președintele Zelenski, Maia Sandu a acționat strategic.
Volodimir Zelenski este cel care a făcut anunțul, într-un cadru important, la Bruxelles, nu doar pentru a arăta cât de bune sunt serviciile ucrainene care au interceptat planul Kremlinului, ci și pentru a dovedi că Republica Moldova și Ucraina sunt în același context.
Altfel spus, amenințarea la adresa Republicii Moldova este una gravă, nu o figură de stil sau o bravură și Ucraina o tratează ca atare.
Abia după ce anunțul a fost făcut și tema pusă pe agenda mare a UE și NATO, președintele Maia Sandu a făcut declarații de presă detaliate.
Or, tocmai în acest context fostul ministru român al Apărării, care face parte din partidul aflat la guvernare, a bagatelizat informația, taxând-o drept o încercare de redobândire a simpatiei pentru Maia Sandu. Singura, în afară de Vasile Dîncu, care a avut o poziționare în contradicție cu UE și NATO a fost, evident, Rusia.
Vasile Dîncu a folosit aici, din incapacitatea de a înțelege cu adevărat contextul, înainte de a-l bănui de o agendă rusofilă, o narațiune stereotipică privind Republica Moldova, care nu ar fi așa importantă, încât să o amenințe Rusia (iată cum Rusia pare ca o putere hiperbolizată), dar și o minciună: potrivit tuturor sondajelor, Maia Sandu își menține o cotă bună de încredere, nu avea nevoie să-i convingă pe Zelenski, UE și NATO să participe la o campanie de recăpătare a simpatiei populare.
În plus, asta arată registrul mic al politicienilor români, pentru care simpatia populară ar merita o campanie coordonată, nu și contracararea unei amenințări serioase la pacea socială și la securitatea țării.
În al doilea rând, Maia Sandu a demonstrat capacitatea de a fi jucător atât pe plan extern, cât și intern. Declarația de presă a vizat atât liderii din UE și NATO, cu mesajul că este și responsabilitatea lor să sprijine Republica Moldova să rămână pe traseul european, cât și Moscova, căreia i s-a transmis că planul ei a fost dejucat.
O strategie similară a adoptat și președintele american Joe Biden, în prezilele războiului de agresiune dus de Rusia în Ucraina, când anunța ritualic că SUA au dejucat sau au aflat doar un plan al Moscovei.
Spre deosebire de lentila hiperbolizantă prin care fostul ministru român al Apărării privește Rusia, această strategie arată Moscovei că știm exact ce nu poate, nu doar ce poate.
Care este problema cu Vasile Dîncu
Vasile Dîncu nu mai este astăzi în Guvern, așa că la prima vedere declarațiile lui nu angajează în niciun fel statul român. O paranteză, totuși: atunci când angaja statul român, fiind ministru al Apărării, Dîncu a avut aceeași poziționare în răspăr cu UE și NATO, opinând că războiul se poate termina doar prin negocieri ale Ucrainei cu Rusia, lăsând așadar impresia că Kievul ar avea loc să cedeze.
Cu toate că nu mai este ministru al Apărării, Vasile Dîncu rămâne membru al unuia dintre partidele de la guvernare. Mai apoi, mandatul lui de ministru nu e atât de vechi, se situează tot în contextul războiului, ceea ce înseamnă că putem legitim presupune că Dîncu a avut acces la informații detaliate.
Așadar, își folosește legitimitatea de fost ministru pentru a lansa pe piață o teză care o minimalizează pe Maia Sandu, pe de o parte, și discreditează strategia Ucraina/Republica Moldova, pe de altă parte.
Dar problema mai gravă nu e asta, ci felul în care liderii politici de la București, adică aceia care reprezintă statul român și poziția lui oficială, s-au poziționat cu mare întârziere în sprijinul Republicii Moldova, abia după ce au apărut critici publice că nu o fac și într-o formă cât mai impersonală.
Președintele Klaus Iohannis a emis o declarație de presă scrisă, formală, aliniată poziției UE și NATO.
Nici măcar nu a organizat o conferință de presă și nu a vorbit specific despre ce face deja România pentru Republica Moldova – și face. Nu a dat prilejul să taxeze declarația fostului ministru al Apărării, nici măcar de formă, cum a făcut în cazul Bode, încă ministru, pe care aparent președintele l-a criticat, dar de fapt a temporizat șederea acestuia în Guvern, până la rocada care ea însăși nu mai are termen.
Nici Marcel Ciolacu, șeful de partid al lui Vasile Dîncu, viitorul prim-ministru, cel puțin teoretic, nu a denunțat eroarea lui Dîncu. Să ne amintim totuși că, după ce Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite ale Americii a anunțat că Mișcarea Alternativa Națională, lansată de primarul Chișinăului Ion Ceban, fost umăr la umăr cu pro-rusul Igor Dodon, ar fi primit ajutor din partea consilierilor politici apropiați guvernului de la Moscova, la nicio lună după, Marcel Ciolacu l-a legitimat public pe Ion Ceban.
Asta, știind că planul Rusiei de a stabiliza Chișinăul este deja în derulare, dar Kremlinul a vrut să apese pe pedală și, așa cum arată informațiile, să folosească violența, să creeze turbulențe grave și să folosească forțe proxi.
O știau și moldovenii, o știa și UE, de aici vizitele liderilor UE la Chișinău, pentru a arăta că locul Republicii Moldova e la Vest, o știa și Maia Sandu, o știa și SUA.
Iată ce spun americanii: După eșecurile de a influența alegerile din Republica Moldova în 2020 și 2021, confruntându-se cu pierderea sprijinului popular pentru vechea elită pro-rusă din Republica Moldova, Kremlinul a continuat să încerce să readucă un guvern pro-rus la putere, la Chișinău.
Astfel, echipa condusă de fostul ofițer FSB Igor Gudilin, care a fost în Republica Moldova pentru a-l consilia în alegeri pe fostul președinte Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, a oferit sprijin pentru un grup politic de opoziție – Mișcarea Alternativa Națională.
În documentul autorității americane, este indicat expres unul dintre instrumentele prin care Moscova a controlat Republica Moldova: încurajarea și alimentarea corupției.
„Sancțiunile impuse astăzi dezvăluie nu doar strategia secretă a Rusiei în Moldova, ci demonstrează și modul în care corupția subminează statul de drept”, a declarat Brian E. Nelson, subsecretar al Departamentului Trezoreriei pentru Terorism și Informații Financiare.
Operațiunile de influență ale Rusiei încearcă să exploateze punctele slabe din țările țintă pentru a le destabiliza din interior.
Statele Unite continuă să sprijine eforturile Republicii Moldova de a combate corupția și de a contracara influența Rusiei.
De ani de zile, Guvernul Federației Ruse a sprijinit campanii de influență și destabilizare, care adesea implică înarmarea corupției pentru a-și atinge obiectivele. În timp ce GFR își promovează narațiunea susținând agenții de influență, acesta profită concomitent de corupție pentru a-și promova propriile interese. (Departamentul Trezoreriei al SUA ).
E de amintit că Ion Ceban a negat acuzațiile aduse de instituția americană, potrivit presei de la Chișinău.