În spitalele românești se moare prea mult din cauze evitabile. Ani de zile, România a dat șpagă hazardului pentru a prelungi viața unor spitale muribunde, deși ar fi putut construi unele noi.
Un reșou ar fi cauza incendiului izbucnit în această dimineață într-unul din pavilioanele Institutului Matei Balș din București, oraș ai cărui locuitori sunt puși în situația de a improviza pentru a suplini repetatele pene de căldură sau apă caldă.
Instalată în toamnă, administrația locală încearcă să improvizeze soluții pentru ca populația capitalei României să poată ieși din iarnă cât de cât nedegerată.
Iritarea bucureștenilor este, însă, de înțeles: pentru ei există doar instituția autorității, care încasează bani pentru servicii publice, în rest, ce partide au majoritate sau cine este primar nici nu mai are vreo relevanță. Oamenii au auzit atât de multe explicații încât nu mai au nicio răbdare.
Creditul actualului primar general, Nicușor Dan, a fost consumat de predecesorii săi. Cele mai sonore voci, chiar dacă nu cele mai relevante și nicidecum majoritare, îl acuză deja de trădarea bucureștenilor.
Deși e clar că Bucureștiul nu poate fi mântuit în trei luni, și ălea de iarnă.
Moștenirea administrației Firea
Ultimii patru ani au atins apogeul incompetenței, sfidării și corupției. Moștenirea catastrofalei administrații a Gabrielei Firea va rămâne să îi bântuie pe bucureșteni încă multă vreme.
Străzi sufocate și neîntreținute care ucid plămânii și nervii, transport public haotic și respingător, canalizările înfundate care aruncă în aerul orașului mirosuri pestilențiale, terenurile virane pline de gunoaie și boli, parcuri defrișate, clădirile-monument lăsate în paragină pentru a face loc unor proiecte imobiliare bănoase, spitale cărora le cade tencuiala, rețeaua de termoficare ciuruită sunt tot atâtea cărți de vizită ale orașului București, în anul 2021.
Treizeci de ani în care nu s-a investit în modernizarea orașului, ci doar s-au turnat bani prin năucitoare invenții birocratice în buzunarele abonaților la devalizarea bugetul public.
În vreme ce alte țări din blocul ex-sovietic storceau banii europeni până la ultimul cent, România fugea de rigoarea Bruxelles-ului și își sifona sărăcia din visteria statului prin diverse suveici în conturile unor privilegiați de partid și servicii secrete.
Iar oștirea de servitori ai marilor corupți încă mai defilează cu teancuri de hârtii cu care se laudă că a vrut să facă spitale moderne în Capitală.
Iată, spune chiar senatorul medic Adrian Streinu-Cercel, fost până luna trecută manager-dumnezeu al Institutului Matei Balș: pavilionul în care au murit carbonizați 5 oameni de pe urma incendiului din această dimineață a fost construit în 1953.
Spitale din cârpeli
Iar ministrul Sănătății Vlad Voiculescu vorbește despre „o finanțare relativ robustă. Au fost făcute investiții aproape constant”.
Adică, s-a intervenit, pentru modernizare, prin cârpeli incendiabile și improvizații cu ceas. Cum s-a întâmplat peste tot în România.
Deși este o țară prea săracă pentru a-și permite cumpărături ieftine și, implicit, repetate, ani de zile, România a cumpărat timp de o viață pentru spitale muribunde.
Nu există nici măcar un singur spital construit de la zero, care să se apropie de standardele medicale ale secolului 21.
De când și-a început aventura europeană, România ar fi putut, la fel ca Polonia sau Cehia, să construiască nenumărate spitale din banii Uniunii Europene. Dar nu a făcut-o. Nu pentru că a avut alte priorități.
Nu pentru că a construit autostrăzi sau căi ferate de mare viteză, nu pentru că ar fi modernizat infrastructura de utilități.
Din noiembrie până astăzi au izbucnit incendii în patru spitale din România. Un reșou electric a aprins flacăra incendiului de la Matei Balș.
O aerotermă
În ultimii ani ai lui Ceaușescu, când la 10 seara se dădea stingerea în căminele studențești, fiecare cameră fura curent cu fire trase de la neonul de pe coridor, lăsat aprins pentru ca portarul să vadă cine mai mișcă.
O pereche de fire mergeau la becul coborât deasupra mesei, pentru învățat cursuri sau jucat canastă, iar alte două fire coborau la rezistența șerpuită prin canalele săpate într-un bolțar de bca cu o lingură furată de la cantină.
Pentru că era frig, pentru că nu exista o bucătărie să fierbi o cafea, pentru că nu-i păsa nimănui de posibile dezastre. Și așa a fost și multă vreme după 1989.
Mare lucru că nu a ars nimeni în vreun cămin de studenți, așa cum s-a întâmplat la Piatra Neamț și în acest obosit spital de elită, cel mai valoros punct de tratament pe harta românească a COVID-19.
În spitalele românești se moare prea mult din cauze evitabile.
Mare parte din actele de corupție săvârșite de cei care au deturnat fondurile sănătății românești au cam depășit termenul de prescripție. Puținii condamnați pentru jaf din bugetul public și-au tăinuit dovezile hoțiilor pe la bunice pensionare și alte cumetre.
Iar statul, cu ale sale legi dedicate, a fost cu înadins slăbit și nu are ce să mai recupereze.
Cristian Ștefănescu
Citește și:
