Primăria Veneţiei a anunţat săptămâna aceasta că este în căutare de noi gondolieri. Doritorii trebuie să aibă vârsta de 18 ani sau peste, studii liceale, să știe să înoate şi deţină un certificat medical care dovedeşte „o constituţie sănătoasă şi robustă”.
Dar procesul de aplicare nu este o chestiune simplă, scrie The Guardian.
În primul rând, gondolierii în devenire trebuie să se înscrie la un curs de formare – Arte del Gondoliere sau Arta Gondolierului. Ei vor fi eligibili doar dacă dovedesc că pot vâsli sau cel puţin dau semne că au ceea ce este necesar pentru a-şi dezvolta abilităţile.
„A putea mişca gondola este cel mai important lucru”, a spus Andrea Balbi, preşedintele asociaţiei de gondolieri din Veneţia.
Procesul de formare este la fel de riguros. Stagiarii trebuie să urmeze 30 de ore de lecţii teoretice, timp în care vor învăţa echivalentul pe căi navigabile al codului rutier.
Acestora le vor fi predate, de asemenea, engleză şi franceză şi vor învăţa despre istoria, arta şi cultura Veneţiei, cu un accent deosebit pe modul în care a fost construit oraşul şi rutele sale de apă. Apoi, ei vor avea 10 ore de pregătire practică, ce implică vâslirea într-o gondolă cu o singură vâslă, sub îndrumarea unui maestru gondolier.
Profesia de gondolier a fost un pilon al Veneţiei din 1094. Timp de secole, vasele lungi de 11 metri au fost principala formă de transport în oraş, transportând eşaloanele inferioare ale societăţii, înainte de a deveni o opţiune şi pentru aristocraţi când modul lor preferat de transport – cel cu cai – a fost interzis pe străzile înguste în secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea, în Veneţia erau aproximativ 10.000 de gondole.
Astăzi, există doar 433 de gondolieri. Profesia era odinioară exclusiv masculină, dar acum profesia este deschisă oricui este cetăţean al UE. Giorgia Boscolo a devenit prima femeie gondolier în 2009, iar astăzi sunt 14 femei.
Cu aproximativ 30 de milioane de vizitatori pe an, gondolierii sunt foarte căutaţi în Veneţia. Dar găsirea de noi recruţi înseamnă mai puţin despre a servi unui număr imens de turişti şi mai mult despre menţinerea profesiei, potrivit lui Balbi.
„Există o schimbare de generaţie: oamenii se pensionează şi trebuie înlocuiţi”, a spus el. „Aşa că facem cursurile de formare ori de câte ori este nevoie. Oamenii care aplică pentru această meserie o fac pentru că sunt îndrăgostiţi de Veneţia şi sunt convinşi că duc mai departe tradiţiile gondolei şi ale oraşului”, a precizat el.
Gondolierii au luptat adesea pentru a-şi păstra profesia intactă. Când Veneţia a introdus un serviciu public de autobuze pe apă cu motor în anii 1880, gondolierii au avut prima grevă. Astăzi, gondolierii protestează adesea faţă de taxiurile pe apă şi faţă de bărcile cu motor, susţinând că reprezintă un risc şi că produc valuri care zguduie ambarcaţiunile mai mici.