Demența este adesea percepută ca o afecțiune specifică vârstei înaintate, însă cercetările recente sugerează că originile ei pot fi mult mai timpurii. Specialiștii spun că unii factori de risc pot apărea chiar înainte de naștere, iar alții se dezvoltă pe parcursul copilăriei și al tinereții.
Potrivit oamenilor de știință, aceste etape timpurii ale vieții ar putea reprezenta momentul ideal pentru intervenții care să reducă riscul de demență mai târziu în viață.
Factorii de risc pot apărea încă de la naștere
Un studiu realizat în 2023 de cercetători din Suedia și Cehia a identificat mai mulți factori asociați cu un risc ușor crescut de demență încă de la naștere. Printre aceștia se numără: sarcina gemelară (un factor care nu poate fi controlat), intervale scurte între nașteri, și sarcina după vârsta de 35 de ani, scrie Science Alert.
Stilul de viață și mediul contează
Un alt studiu, publicat la sfârșitul anului 2024, a analizat factorii de risc pentru demență în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 39 de ani. Cercetarea a fost coordonată de Global Brain Health Institute (GBHI) din Irlanda și a implicat experți din 15 țări, cu scopul de a crea un plan pe termen lung pentru îmbunătățirea sănătății creierului.
„Tinerețea reprezintă o fereastră esențială de intervenție, care ar putea reduce semnificativ riscul de demență mai târziu în viață”, a explicat Francesca Farina, cercetător în neuroștiințe la GBHI.
Printre factorii de risc identificați în studiu se numără:
- factori legați de stilul de viață: consum excesiv de alcool, fumatul, lipsa activității fizice și izolarea socială;
- factori de mediu: expunerea la poluare, traumatismele craniene, pierderea auzului sau a vederii, nivelul scăzut de educație;
- probleme de sănătate asociate stilului de viață: obezitatea, diabetul, hipertensiunea, nivelul crescut de colesterol LDL și depresia.
Dovezi care leagă copilăria de sănătatea cognitivă la bătrânețe
Într-un articol publicat anul acesta în The Conversation, oamenii de știință arată că există dovezi tot mai solide conform cărora expunerea la factori de risc în primii 10 ani de viață – sau chiar în perioada intrauterină – poate avea efecte pe tot parcursul vieții.
Deși majoritatea studiilor despre demență se concentrează pe declinul cognitiv de la vârste înaintate, cercetările arată că unele diferențe în structura și funcționarea creierului observate la vârstnici pot fi prezente încă din copilărie.
Un exemplu relevant vine din studiile longitudinale: unul dintre cei mai importanți factori care explică nivelul abilităților cognitive la vârsta de 70 de ani este nivelul acestora la 11 ani. Cu alte cuvinte, multe persoane cu performanțe cognitive mai scăzute la bătrânețe au avut dificultăți similare încă din copilărie, nu neapărat din cauza unui declin accelerat ulterior.
De asemenea, unele modificări observate pe scanările cerebrale la vârste înaintate par să fie mai strâns legate de expuneri timpurii la factori de risc decât de stilul de viață actual.