Peste 200 de oameni au murit în ultima zi de coronavirus, secțiile de terapie intensivă sunt pline, spitalele nu mai au loc nici pentru alte boli. Toată vara Guvernul s-a relaxat.
Președintele știe toate datele dramatice, dar pare că se joacă de-a guvernele și de-a revanșele și îi dă mandat lui Dacian Cioloș să formeze noul guvern, doar pentru a trage de timp, pentru a-și umili adversarii și pentru a se întoarce cu blândețe spre omul său, Florin Cîțu.
Klaus Iohannis știe că guvernul lui nu a făcut mai nimic pentru a-i convinge pe români să se vaccineze, știe că a renunțat la restricții înainte ca România să aibă o masă critică de vaccinați.
Președintele Iohannis știe și că premierul demis Florin Cîțu s-a dedicat jumătate de an alegerilor din PNL, că a ignorat problemele din spitale, că nu i-a băgat în seamă pe specialiștii care avertizau că toamna va aduce mii de morți și că, de fapt, a fost interesat doar să-și conserve puterea și să câștige fotoliul de președinte al liberalilor.
Acum, Klaus Iohannis se preface că totul merge bine, își păstrează calmul și zâmbetul superior în mijlocul strigătelor celor care înțeleg că factura la gaze pentru uzul casnic ar putea crește cu 80% față de anul precedent, iar cea la curent electric cu peste 20%, că implicit toate produsele se vor scumpi, că suntem în octombrie și țara nu are buget.
Moartea, sărăcia, frigul iernii nu-l mișcă pe președinte sau, în orice caz, nu-l fac să se grăbească și să ajute la instalarea unei guvernări stabile.
Mobilizarea întregii țări vreme de șase luni pentru aducerea lui Cîțu în fruntea PNL au fost mai importante decât orice altceva, așa că președintele îl vrea în continuare tot pe el premier.
Dincolo de decizia Curții Constituționale de anul trecut, care explică de ce Florin Cîțu n-ar putea fi din nou premier dacă nu obține o nouă majoritate, liberalii și președintele sugerează că nu se gândesc la altă opțiune.
Poate că anumite presiuni l-ar putea convinge pe Klaus Iohannis să miște lucrurile mai repede. Comisia Europeană, după ce i-a transmis mesaje confidențiale, a vorbit public prin comisara pentru Coeziune și Reforme, Elisa Ferreira: „În România, instabilitatea nu e cel mai bun scenariu”, mai ales că Bucureștiul și Bruxelles-ul „se află în mijlocul negocierilor pentru viitoarele planuri de utilizare a finanțării de coeziune”.
Mai sunt și presiunile interne, cifrele triste anunțate în fiecare zi la prânz, faptul că un guvern interimar nu poate lua decizii rapide, iar Parlamentul se mișcă greu, că România nu are format bugetul pentru anul care vine, că pentru criza sanitară sunt necesare măsuri urgente.
Nominalizarea lui Dacian Cioloș pentru formarea noului guvern pare să fie doar de formă, fiindcă deocamdată toate celelalte partide parlamentare au spus că nu vor să negocieze cu USR noul cabinet.
Mai este însă timp pentru compromisuri. Potrivit Constituției, Cioloș are la dispoziție 10 zile să formeze o majoritate. Sunt unii care se tem de perspectiva schimbării puterii sau cel puțin așa rezultă din atacurile brutale, gregare și imediate lansate de Antena 3 și susținute pe tonuri și cu nuanțe diferite și de alte televiziuni de știri.
Dacă Cioloș vine în fața Parlamentului cu un guvern care nu întrunește votul Legislativului, președintele poate reface cărțile și are șansa să-l nominalizeze din nou pe favoritul său, Florin Cîțu, în ciuda deciziei CCR.
Klaus Iohannis ar putea miza pe această strategie, plecând de la premisa că parlamentarii nu vor să-și riște locurile, deci nu vor alegeri anticipate, ceea ce înseamnă că nu-l vor respinge (conform Constituției, dacă Legislativul nu dă votul de încredere unui guvern vreme de 60 de zile și dacă respinge cel puțin două solicitări de învestire, președintele poate dizolva Parlamentul).
Liberalii vor să aibă propriul lor premier și declară că nu vor să negocieze cu USR, după ce acest partid a votat pentru demiterea Cabinetului Cîțu.
Nici președintele nu-i mai vrea pe cei din Uniunea Salvați România. Împotriva lor, Klaus Iohannis și PNL au făcut front comun. USR e țapul ispășitor al crizei care se adâncește, după cum rezultă din declarațiile PNL și din cele ale președintelui.
Adevărul e în altă parte, dar pentru președinte obiectivul este compromiterea USR: cel mai simplu ar fi să-l lase pe Cioloș și ai lui să guverneze, să greșească, să asume criza și să scadă în popularitate până nu mai intră în Parlament.
Dar PNL și președintele nu sunt atât de subtili, pe ei îi interesează banii (cei aproape 100 de miliarde de euro de la UE) și răzbunarea (să umilească USR, să-l izoleze în așa fel încât să nu poată negocia cu nimeni).
Ar putea, oare, președintele să facă acest joc cinic?
Ar putea să țină țara în ATI până când îi vine din nou rândul premierului Cîțu la butoane?
Și de ce e atât de important domnul Cîțu? Ce afaceri trebuie să salveze? Miza readucerii lui la putere pare foarte mare, ca și cum ar fi ceva necurat la mijloc.
Sacrificiul menținerii lui în fotoliul de prim-ministru e disproporționat prin comparație cu beneficiile pe care le poate aduce.
Sabina Fati