Ne place sau nu, trebuie revenit la relațiile cu SUA, cu administrația Trump; securitatea europeană nu poate fi concepută deocamdată fără angajamentul strategic, politic și militar al SUA. Nu există și nu va exista curând un Plan B.
Da, America lui Trump, America ideologiei MAGA s-a îndepărtat masiv și dramatic de aceea care apăra lumea liberă de dictaturi, considerând-o acum „prea costisitoare” pentru americani, fără beneficii.
Acum e vorba de deal-uri, de interese, de tranzacționări. Președintele Trump și echipa sa sunt mai degrabă tentați de apropieri strategice și înțelegeri cu regimurile autoritare, care (li se pare lor) le-ar aduce mai mult avantaje concrete, financiare, decât susținerea în continuare a aliaților europeni și a țărilor democratice agresate de dictaturi invadatoare, cum este Rusia lui Putin.
Este o concluzie dezamăgitoare dar certă, din păcate, argumentează profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu (ICDE).
Dar asta nu înseamnă că Europa se va poziționa anti-SUA. Din contră, miza summit-ului de la Londra este aceea de a repara această relație cu administrația Trump: Capcana de securitate și dependență pe care a săpat-o timp de decenii modelul social de bunăstare europeană, având în spate confortul umbrelei de securitate americane, nu poate fi rezolvată ușor, în câțiva ani.
Principalele idei:
- Acum e vorba de deal-uri, de interese, de tranzacționări. Președintele Trump și echipa sa sunt mai degrabă tentați de apropieri strategice și înțelegeri cu regimurile autoritare, care (li se pare lor) le-ar aduce mai mult avantaje concrete, financiare, decât susținerea în continuare a aliaților europeni și a țărilor democratice agresate de dictaturi invadatoare, cum este Rusia lui Putin.
- Trump îi oferă lui Putin ceea ce nici nu spera Rusia, după trei ani de „embargo diplomatic” occidental și în relația cu toate țările democratice – ieșirea din izolare. Plus șansa de a câștiga războiul din Ucraina, lăsându-i pe ucraineni fără sprijin militar. Deocamdată, nu este deloc clar ce oferă Putin Americii.
- Trump și mai ales Vance voiau doar să-i aplice o admonestare și o „punere la punct” lui Zelenski, mizând pe supunerea în continuare a lui Zelenski și pe un mare succes de imagine internă, pentru publicul MAGA.
- Este o naivitate însă ca Trump să creadă într-o răsucire sinceră a Moscovei, dinspre Beijing spre Washington, fiindcă Putin înțelege bine că este doar o apropiere conjuncturală, care ar putea dispărea odată cu Trump, peste patru ani, în timp ce apropierea de China este una stabilă, bazată pe un interes antioccidental și antiliberal profund.
- Acest pol (nucleu sau pilon) european, obligatoriu în contextul actual, nu este împotriva SUA, ci tocmai pentru repararea și echilibrarea relațiilor cu SUA!
- Trebuie revenit la relațiile cu SUA, cu administrația Trump. Securitatea europeană nu poate fi concepută deocamdată fără angajamentul strategic, politic și militar al SUA. Nu există și nu va exista curând un Plan B.
- Capcana de securitate și dependență pe care a săpat-o timp de decenii modelul social de bunăstare europeană, având în spate confortul umbrelei de securitate americane, nu poate fi rezolvată ușor, în câțiva ani.
Există o concluzie clară după negocierile transformate în confruntare practic, de la Casa Albă, între echipa Trump/Vance și Volodimir Zelenski?
Depinde la ce tip de concluzii ne referim. Dacă ar fi să concluzionăm acum că Ucraina și SUA nu vor mai semna acordul pentru resurse, poate că este prematur. Să nu ne grăbim. Cred că sunt încă șanse pentru semnarea Acordului SUA-Ucraina în săptămânile următoare și ar fi foarte bine să existe un mare acord strategic, chiar dacă în esență doar economic, care să atragă o prezență americană cointeresată și substanțială în Ucraina.
Dar, la o privire mai atentă, discuțiile de vineri de la Casa Albă nici nu erau pentru acordul respectiv, al cărui text fusese deja parafat de cele două echipe de negociatori cu câteva zile înainte, la Kiev, și putea fi semnat fără probleme la nivelul miniștrilor de Externe, de exemplu.
Discuțiile de la Washington, spera președintele Zelenski, ar fi trebuit să stabilească „garanțiile de securitate” americane care ar fi însoțit acordul cu SUA, și pe care Zelenski dorește să le obțină înainte de semnarea unui acord cu Rusia privind încheierea războiului, idee cu care președintele Trump nu este de acord, acesta din urmă dorind încheierea războiului înainte de orice și fără acordarea de garanții de securitate politice și militare americane pentru Ucraina.
Dacă avem însă în vedere schimbarea politicii externe tradiționale a SUA începând din Al Doilea Război Mondial încoace, de putere garantă, susținătoare și apărătoare a lumii libere occidentale împotriva agresiunii dictaturilor, concluzia este clară. Da, America lui Trump, America ideologiei MAGA s-a îndepărtat masiv și dramatic de acest principiu și de aceste valori, considerându-le „prea costisitoare” pentru americani și „lipsite de beneficii”.
Acum e vorba de deal-uri, de interese, de tranzacționări. Președintele Trump și echipa sa sunt mai degrabă tentați de apropieri strategice și înțelegeri cu regimurile autoritare, care (li se pare lor) le-ar aduce mai mult avantaje concrete, financiare, decât susținerea în continuare a aliaților europeni și a țărilor democratice agresate de dictaturi invadatoare, cum este Rusia lui Putin. Este o concluzie dezamăgitoare dar certă, din păcate.
Președintele Trump este mult mai apropiat de Putin decât de Zelenski și își dorește o colaborare cu Rusia mai mult decât una cu Ucraina sau chiar cu aliații europeni, asta este o concluzie pe care niciun om lucid, cu capul pe umeri, nu o mai poate nega. Asta nu înseamnă însă că există deja un deznodământ implacabil al ruperii relațiilor transatlantice și al răsturnării ordinii politice liberale occidentale, deși aceasta este pusă acum în mare pericol.
Este un moment dificil, dar europenii trebuie să rămână calmi și lucizi, principiali, dar totodată pragmatici, susținători ai luptei Ucrainei de a obține o pace dreaptă și durabilă, dar și ai colaborării cu SUA. Este esențial să evităm să facem în perioada următoare greșeli ireparabile.
Sunt negocierile eșuate sau a fost doar o etapă de repoziționare? Cum pot fi ele reluate?
Până acum, discuțiile președintelui Zelenski cu președintele Trump au mers cât se poate de prost. Dar a trecut doar o lună și jumătate de la instalarea noii administrații, despre care se știa că va veni cu o viziune profund diferită de cea a fostei administrații Biden.
Nu este chiar o surpriză totală această schimbare de atitudine a SUA față de Rusia și războiul din Ucraina.
La niveluri inferioare, de exemplu, la negocierea textului Acordului SUA-Ucraina pentru resurse, se pare că lucrurile merseseră ceva mai bine, fuseseră mai multe runde de discuții și cel puțin două versiuni negociate ale textului acordului, deci exista o anumită deschidere și flexibilitate.
Cred că, după eșecul aproape catastrofal de vineri, Ucraina și SUA vor continua să discute, vor relua dialogul bilateral, mai întâi la niveluri inferioare, diplomatice, cu prudență, apoi, când lucrurile vor fi considerate oportune, vor încerca din nou o întâlnire politică la vârf.
În opinia mea, întâlnirea Zelenski-Trump de vinerea trecută a fost prematură, grăbită și ușor forțată, condițiile nefiind „coapte”, ca să zic așa, pentru o întâlnire la vârf atât de sensibilă, în care încărcătura emoțională a fost foarte mare iar derapajul nervos nu a putut fi evitat.
Echipa MAGA aștepta demult o ocazie publică (de aceea, au lăsat televiziunile înăuntru, în Biroul Oval) să-i reproșeze și să-i dea o lecție lui Zelenski pentru implicarea în campania electorală de partea democraților, iar președintele Ucrainei nu s-a abținut, le-a răspuns și i-a contrat tot timpul. Nici unii, nici alții nu și-au imaginat că se va ajunge atât de departe.
Trump și, mai ales, Vance voiau doar să-i aplice o admonestare și o „punere la punct” lui Zelenski, mizând pe supunerea în continuare a lui Zelenski și pe un mare succes de imagine internă, pentru publicul MAGA (nu cred că planificaseră să-i dea pe ucraineni afară din Casa Albă!), iar Zelenski, la rândul lui, a crezut că poate întinde coarda și să-și apere principiile, dar fără să întrerupă atât de brutal dialogul cu Trump. Ambele părți au avut o surpriză neplăcută, iar în cele din urmă întâlnirea a fost un eșec istoric.
Probabil, în faza în care erau relațiile americano-ucrainene săptămâna trecută, era mai potrivită o întâlnire de acomodare, între cei doi miniștri de Externe. Ca să rezum, da, discuțiile vor putea fi reluate, dar la un nivel diplomatic fără risc politic și public, apoi crescut treptat nivelul de reprezentare politică, pe măsură ce progresele se consolidează și este restabilită încrederea între cele două părți.
Summit-ul președinților SUA și Ucrainei trebuie pregătit mult mai bine și organizat la momentul potrivit, când detaliile sunt în mare parte convenite.
Ce înseamnă pentru Rusia această nouă poziționare a administrației Trump?
Președintele Trump oferă un cec în alb dictatorului Putin. Apropierea dintre ei este veche, cunoscută. Ingerința Rusiei în campania electorală din 2016, dovedită după câțiva ani de un raport guvernamental extins și detaliat, l-a ajutat pe Trump să obțină primul mandat.
Trump spune acum că „are încredere în Putin, că Putin dorește pacea”. Pentru noi și pentru toți cei din lumea liberă, din democrațiile liberale, este șocant și dezamăgitor. Îi oferă ceea ce nici nu spera Rusia, după trei ani de „embargo diplomatic” occidental și în relația cu toate țările democratice – ieșirea din izolare. Plus șansa de a câștiga războiul din Ucraina, lăsându-i pe ucraineni fără sprijin militar.
Deocamdată, nu este deloc clar ce oferă Putin Americii. Să fie într-adevăr atât de naivi strategii lui Trump încât să creadă că pot deturna Rusia de la alianța strategică cu China și să o apropie de ei, slăbind pe viitor influența și potențialul combativ al Chinei?
Sigur, o asemenea idee americană a decuplării rivalilor comuniști a funcționat cu succes în 1971-1972, în timpul lui Nixon, când Henry Kissinger a negociat în secret cu Mao apropierea SUA-China, în condițiile în care Moscova (URSS) era principalul rival sistemic al Americii. Acum este invers.
Este o naivitate însă ca Trump să creadă într-o răsucire sinceră a Moscovei, dinspre Beijing spre Washington, fiindcă Putin înțelege bine că este doar o apropiere conjuncturală, care ar putea dispărea odată cu Trump, peste patru ani, în timp ce apropierea de China este una stabilă, bazată pe un interes antioccidental și antiliberal profund.
Rusia nu își va rupe relațiile cu China de dragul lui Trump (cel puțin nu în timpul lui Putin), dar va exploata la maxim, cu ipocrizie, toate cadourile pe care i le face Trump. Iar cel mai mare dintre aceste cadouri, aproape nesperat, ar fi ruperea relațiilor transatlantice, divizarea Occidentului și decredibilizarea NATO.
Să sperăm că nu se va ajunge până acolo, de aceea, vorbeam de evitarea unor greșeli ireparabile în acest context emoțional și volatil.
Liderii europeni, cei mai mulți, s-au solidarizat imediat cu președintele Zelenski. Reprezintă asta un semn pentru o nouă relație SUA - UE? În ce fel?
Este absolut firească acum această polarizare strategică, această repliere europeană în jurul Marii Britanii, Franței și, probabil (vom vedea curând noul guvern de la Berlin), al Germaniei. Se vorbește astăzi, înaintea summit-ului de la Londra, de un plan de pace european, care să fie discutat ulterior cu SUA.
Dar, atenție, acest pol (nucleu sau pilon) european, obligatoriu în contextul actual, nu este împotriva SUA, ci tocmai pentru repararea și echilibrarea relațiilor cu SUA! Este pentru a da forță, coerență și credibilitate Europei democrațiilor liberale, surprinse nepregătite de apropierea SUA-Rusia. Vor fi acolo, în acest format, toți cei care contează cu adevărat în Europa, sperăm să fie implicată și România.
Șocul schimbării la față a Americii este atât de mare încât europenii, cu Marea Britanie și majoritatea aliaților europeni din NATO, membri ai UE, vor căuta soluții pe cont propriu.
Aceste soluții europene nu vor veni însă ușor, să nu ne facem mari iluzii. „Armata Europeană” este un vis îndepărtat. Federalizarea europeană, o iluzie totală. Ideea trupelor europene de menținere a păcii, care să fie trimise după război în Ucraina, va diviza societățile democratice și nu este ușor de pus în practică. Fără forța Americii, pur și simplu nu se poate.
Redescoperim acum, abrupt și neplăcut, cât de importantă este hard power în momentele critice ale istoriei, după ce câteva decenii ne-a plăcut să vorbim numai de soft power, smart power etc.
Așadar, ne place sau nu, trebuie revenit la relațiile cu SUA, cu administrația Trump. Securitatea europeană nu poate fi concepută deocamdată fără angajamentul strategic, politic și militar al SUA. Nu există și nu va exista curând un Plan B. Trebuie ne calmăm cu toții, să fim lucizi și raționali.
Sigur că emoțiile sunt inevitabile, după ce președintele Zelenski a fost literalmente dat afară de la Casa Albă, dar numai din emoții și înflăcărare discursivă nu se poate construi o arhitectură solidă de securitate.
Vor trece ani până când statele europene își vor ridica treptat cheltuielile de apărare la 3%, 3,5%, 4% din PIB etc. Fiecare procent în plus înseamnă o mulțime de bani luați din alte părți (de exemplu, din cheltuielile de asistență socială) sau creșterea deficitelor bugetare, cu riscuri macroeconomice destul de mari pe termen lung.
Capcana de securitate și dependență pe care a săpat-o timp de decenii modelul social de bunăstare europeană, având în spate confortul umbrelei de securitate americane, nu poate fi rezolvată ușor, în câțiva ani. Sunt necesare transformări structurale profunde ale modelului european, pentru ca Europa să-și poartă purta singură de grijă și să poată opune Rusiei o forță militară de descurajare credibilă.
Maximul posibil în summit-ul de la Londra de astăzi sau în Consiliul European extraordinar din 6 martie este adoptarea unei viziuni (plan) de pace a europenilor, elaborat împreună cu Ucraina, care să poată fi ulterior negociat cu SUA. O pace justă și durabilă, așa cum se spune frecvent.
Dacă aliații europeni vor da dovadă de unitate și voință politică, poate că vor deveni o forță mai credibilă în ochii lui Donald Trump, știut fiind că acesta îi respectă doar pe cei puternici și îi umilește pe cei slabi, vulnerabili, care „nu au cărți bune” la dispoziție.
Europa trebuie să arate că poate fi puternică, să arate că are instrumente de negociere credibile și eficiente, dar că își dorește menținerea alianței transatlantice cu SUA. Cred că aceasta trebuie să fie noua abordare a relațiilor transatlantice dinspre europeni, una demnă, responsabilă și puternică.
- Undă de șoc în toată lumea: Eșec al întâlnirii de la Casa Albă, după un dialog exploziv Zelenski – Trump – Vance. Reacții și consecințe
- Cum explică Zelenski și Trump conflictul din Biroul Oval. Amenințări cu oprirea ajutorului. Ce a fost greșit și ce se poate face
- Christiane Amanpour, șocată de disputa din Biroul Oval: Niciodată, dar niciodată în istoria diplomației moderne nu am văzut așa ceva (Video)
- Presa internațională, după conflictul din Biroul Oval: Dezastruos, odios, un spectacol care îngrozește lumea
- Presa britanică, despre șocul de la Casa Albă: Zelenski a fost supus unui atac coordona