România, în topul expunerii copiilor online: cât de periculos este fenomenul „sharenting”

Cercetătorii finanțați de UE investighează modul în care împărtășirea informațiilor online de către părinți remodelează copilăria, viața privată și identitatea, precum și consecințele pe termen lung pentru copiii care cresc online.
România, în topul expunerii copiilor online: cât de periculos este fenomenul „sharenting”
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Internetul este acum integrat în viața cotidiană a familiei, modelând modul în care copiii învață, se joacă și se conectează cu ceilalți de la o vârstă fragedă. Însă, pe lângă aceste oportunități, apar noi riscuri, uneori chiar dintr-o sursă neașteptată: părinții înșiși.

În fiecare zi, părinții distribuie milioane de fotografii și înregistrări video ale copiilor lor pe platformele de comunicare socială. Această practică din ce în ce mai răspândită, cunoscută sub numele de „sharenting”, a devenit o parte normală a activității părinților în era digitală.

Dr. Anna Brosch, cercetătoare la Universitatea din Silezia, Katowice, Polonia, studiază modul în care platformele de comunicare socială remodelează copilăria, inclusiv creșterea tendinței spre „sharenting”.

„Dorim să aflăm amploarea problemei și numărul părinților care împărtășesc informații despre copiii lor, în special pe platformele de comunicare socială”, a declarat ea.

În prezent, ea conduce un proiect de cercetare finanțat de UE pe o perioadă de patru ani, care poartă numele de proiectul GUARDIAN și care explorează această problemă în Europa și Africa de Est. Inițiativa a fost lansată în ianuarie 2025 și se va încheia la sfârșitul anului 2028.

Înțelegerea riscului

Prin combinarea datelor, interviurilor și analizelor interculturale, cercetătorii urmăresc să înțeleagă mai bine motivațiile care stau la baza activităților de tip „sharenting” și riscurile pe care acestea le pot prezenta, precum și să contribuie la elaborarea unor politici care să protejeze drepturile copiilor în lumea digitală. Acest lucru este deosebit de important, deoarece conținutul distribuit online poate persista pe termen nelimitat.

„Tot ceea ce postează părinții este vizibil online și rămâne pe Internet pentru totdeauna”, a declarat Brosch.

Pentru mulți părinți, postarea de fotografii cu copiii lor poate fi o modalitate de a împărtăși experiențe, de a căuta validare sau de a prezenta o imagine a vieții de familie. Odată cu ascensiunea influencerilor, distribuirea de imagini sau înregistrări video cu copii poate deveni și o sursă de venit. Unii copii chiar au devenit ei înșiși „microcelebrități”.

La nivel mondial, UNICEF raportează că peste o treime dintre tinerii din 30 de țări au fost hărțuiți cibernetic, unul din cinci afirmând că acest lucru l-a determinat să nu mai meargă la școală.

Există și alte riscuri care sunt foarte des întâlnite. Un sondaj realizat de WeProtect Global Alliance a constatat că peste jumătate dintre tineri s-au confruntat cu o formă de abuz sexual online în timpul copilăriei. 

Constatările evidențiază, de asemenea, diferențe de gen, 7 din 10 fete raportând că au primit conținut sexual explicit de la un adult, comparativ cu 4 din 10 băieți.

Potrivit sondajului EU Kids Online, realizat în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 16 ani, aproximativ 1 din 10 copii afirmă că nu se simte niciodată în siguranță în mediul online și se dovedește că părinții nu sunt întotdeauna o sursă de protecție.

În majoritatea țărilor vizate de sondaj, până la o treime dintre copii au declarat că părinții lor au postat ceva despre ei online fără a le cere permisiunea mai întâi. Între 3% (Lituania) și 29% (România) au raportat că au solicitat părinților lor să elimine acest conținut.

Construirea unei culturi digitale mai sigure pentru copii

Brosch și echipa sa dezvoltă în prezent o scară a „sharentingului”, un instrument de cercetare pentru măsurarea frecvenței cu care părinții postează online despre copiii lor, precum și pentru determinarea tipurilor de conținut pe care îl distribuie aceștia și a gradului de conștientizare a eventualelor riscuri.

Ei intenționează, de asemenea, să organizeze grupuri tematice cu părinți și copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani, pentru a explora motivele pentru care familiile distribuie acest conținut și sentimentele copiilor în legătură cu acest lucru. Echipa așteaptă în prezent finalizarea unei evaluări etice pentru a putea demara această activitate.

Unul dintre principalele obiective ale proiectului este creșterea gradului de conștientizare în rândul părinților. Brosch și colegii săi au început deja să colaboreze cu școlile pentru a purta discuții despre riscuri și pentru a încuraja un comportament online mai responsabil.

Una dintre principalele preocupări este pierderea controlului. Odată ce o fotografie sau o înregistrare video este distribuită online, aceasta poate fi copiată, reutilizată sau manipulată de alte persoane. Imaginile, în special cele ale unor copii care nu poartă îmbrăcăminte, pot fi utilizate în mod abuziv de site-uri pornografice sau de rețele de pedofilie.

„Odată ce postați ceva pe Internet, pierdeți controlul asupra acestui conţinut”, a declarat Brosch.

De asemenea, este din ce în ce mai ușor să se identifice locurile prin imagini, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la siguranță și urmărire. Chiar și postările aparent inofensive pot dezvălui detalii personale despre viața, rutina sau mediul unui copil.

Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, aceste amprente digitale pot avea consecințe de durată, conducând la jenă, intimidare sau hărțuire în legătură cu conținutul distribuit cu ani în urmă. La un nivel mai profund, activitățile de tip „sharenting” ridică semne de întrebare cu privire la autonomie și identitate.

„Atunci când cresc, copiii au o identitate proprie, dar pot începe să se întrebe cum a fost influențată această identitate de postările părinților lor pe platformele de comunicare socială, realizate fără consimțământul lor”, a declarat profesorul Stephen Muoki, cercetător și profesor de istorie creștină la Universitatea Pwani din Kilifi, Kenya.

Muoki este implicat îndeaproape în partea africană a studiului GUARDIAN.

O problemă mondială și interculturală

Activitățile de tip „sharenting” nu se limitează la o singură regiune sau cultură. Deși UE dispune de cadre solide, cum ar fi Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) și Regulamentul privind serviciile digitale, acestea nu abordează în mod specific distribuirea de către părinți a datelor copiilor.

„Fiecare țară are puncte de vedere diferite cu privire la sharenting”, a declarat Brosch. „De exemplu, în Polonia, nu există norme care să împiedice părinții să distribuie informații despre copii.”

În unele locuri, părinții sunt considerați pe deplin responsabili pentru deciziile luate în legătură cu datele copiilor lor, ceea ce face ca reglementarea să fie complexă și greu de pus în aplicare.

Cercetătorii GUARDIAN adoptă o abordare comparativă, examinând practicile din Europa și Africa de Est și colaborând îndeaproape cu Muoki și cu echipa sa din cadrul Universității Pwani.

Muoki a subliniat importanța comparării activităților de tip „sharenting” între diferite contexte culturale. În opinia sa, odată cu dezvoltarea platformelor de comunicare socială, lumea a devenit un „sat” și nu mai este suficient să privim în mod izolat fenomene precum „sharentingul”.

„Atunci când se elaborează o politică în Kenya, trebuie să se cunoască perspectiva globală și ceea ce se întâmplă în Europa”, a declarat el. „Această colaborare este foarte importantă.”

Fundamentarea politicilor și conștientizării

Dincolo de cercetare, proiectul urmărește să contribuie la dezbaterile privind politicile. Prin colectarea de dovezi cu privire la amploarea și impactul activităților de tip „sharenting”, cercetătorii speră să sprijine factorii de decizie la elaborarea unor măsuri care să protejeze mai bine copiii în mediul online.

„Vom fi în măsură să fundamentăm acțiunile întreprinse de societăți și de factorii de decizie în ceea ce privește asigurarea unui acces sigur”, a declarat Muoki. „Iar apoi trebuie să ne asigurăm că aceste informații sunt distribuite pe scară largă.”

Constatările vor fi comunicate, de asemenea, comunităților locale, inclusiv educatorilor și liderilor religioși, pentru a crește gradul de conștientizare și a încuraja schimbările comportamentale. În contexte în care reglementarea formală poate fi dificilă, implicarea comunității poate juca un rol esențial.

În Kenya, unde religia joacă un rol important în societate, educația prin intermediul rețelelor religioase poate fi o modalitate de a ajunge la mai multe persoane, în opinia lui Muoki.

În același timp, cercetătorii subliniază că responsabilitatea le revine adesea părinților, chiar și atunci când copiii au vârsta necesară pentru a-și exprima preferințele, deoarece normele sociale și dinamica familiei pot îngreuna exprimarea refuzului de a apărea în mediul online.

„Când un copil crește înconjurat de platformele de comunicare socială, pare că este ceva normal”, a declarat Brosch. „Iată de ce trebuie să pornim de la părinți.”

O provocare din ce în ce mai mare

Pe măsură ce tehnologiile digitale continuă să evolueze, același lucru este valabil și pentru riscurile cu care se confruntă copiii în mediul online. De la hărțuire cibernetică și informare greșită până la încălcarea vieții private și exploatare, mediul digital prezintă provocări complexe care necesită răspunsuri coordonate.

Activitățile de tip „sharenting” adaugă un alt nivel acestui peisaj, estompând linia de demarcație dintre protecție și expunere. Deși împărtășirea momentelor copilăriei poate părea inofensivă, implicațiile pe termen lung abia încep să fie înțelese.

Prin clarificarea acestei probleme, cercetătorii GUARDIAN urmăresc să se asigure că drepturile copiilor sunt protejate nu numai împotriva amenințărilor externe, ci și în cadrul practicilor digitale cotidiene.

Într-o lume din ce în ce mai conectată, protejarea copiilor în mediul online va depinde nu numai de legislație și tehnologii, ci și de conștientizare, responsabilitate și alegeri în cunoștință de cauză, începând de acasă.

Articol scris de Hannah Docter-Loeb

Acest articol a fost publicat inițial în revista „Horizon”, publicația pentru cercetare și inovare a Uniunii Europene.

Studiile menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Marie Skłodowska-Curie Actions (MSCA).

Mai multe informații

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google