Există un banc din care putem înțelege cum a ajuns Florin Iordache să fie votat președinte al Consiliului Legislativ, iar PNL și USR să se îmbulzească să conteste votul la Curtea Constituțională, despre care mai ieri spuneau că e o anexă a PSD. Dar realitatea e mai frustă decât bancul în care, la fotbal, oricine ar fi pe teren, câștigă Germania.
Partidul Social Democrat, pe care mulți îl vedeau plecat din Kisellef după locale, unde se aștepta un scor dezastruos pentru Marcel Ciolacu și compania, își schimbă zilele acestea garnitura de oameni, pentru parlamentare. Va reuși dacă nu să câștige, măcar să nu piardă?
La toate aceste întrebări a răspuns într-un interviu acordat SpotMedia.ro Andrei Ţăranu, prof. univ. dr la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul SNSPA si profesor asociat la Universitatea Federico II Napoli, Dipartimento di Scienze Politiche.
Andrei Țăranu, iată că PSD ne propune o garnitură de ”oameni noi” pe listă, doi medici, apropiați de PSD, dar cunoscuți ca medici – Alexandru Rafila și Adrian Streinu Cercel. E o mișcare bună? Mă gândesc că sunt mai multe semnificații aici.
Fără discuție că e o mișcare foarte bună politic, pentru că subiectul politic este un subiect pandemic. Cele mai multe dintre temele care vor fi discutate în campanile vor fi legate de pandemie. Or, cine poate să fie mai credibil: domnul Orban sau domnul Rafila, domnul Vela sau domnul Streinu-Cercel?
Aici va fi foarte greu pentru PNL să acționeze împotriva unor formatori de opinie avizați, unor specialiști, iar PSD arată măcar la suprafață că, iată, are cadre care se apropie de o dimensiune tehnocratică.
Vă aduceți aminte că asta i se reproșa lui Dragnea cel mai mult: că înainte PSD era corupt, dar avea cadre, avea tehnocrați. Acum, PSD încearcă să revină la acea formulă: Nu numai că nu mai suntem corupți, dar iată, putem să aducem o garnitură de profesioniști în domeniul specific medical, pentru că ăsta e domeniul politic în acest moment.
Dispar și oameni vechi. E cazul lui Șerban Nicolae.
Sigur, dispar oamenii vechi care îi erau antipatici domnului Ciolacu.
După Pleșoianu, și Șerban Nicolae demisionează din PSD. Ce spune Ciolacu despre plecările din partid
Așa cum observați, există o garnitură, gen Rodica Nassar și alții, care sunt în continuare în spatele PSD și care, e adevărat, nu mai sunt primii pe listă, dar nici nu au dispărut în totalitate.
Avem de-a face doar cu o schimbare de blană, lupul își schimbă blana, dar năravul ba! Avem o schimbare de blană mai degrabă decât o schimbare reformatoare, într-adevăr. Ceea ce nu am văzut până în acest moment este un discurs programatic și ideologic, care e cu adevărat important.
Până acum, doar niște schimbări de imagine, fără discuție, bune, câteva schimbări la nivelul personalului politic, dar schimbarea aceea adevărată, în care Partidul Social Democrat să își asume valorile europene ale stângii, nu s-a întâmplat încă.
De la cine să așteptăm acest discurs reformator, de la domnul Marcel Ciolacu?
Nu neapărat, nu mă aștept de la domnul Ciolacu, dar mă aștept de la domnul Dâncu, pentru că acela care este mastermind-ul acestei schimbări nu e domnul Ciolacu, ci echipa din jurul său, în care domnul Dâncu este una dintre cele mai importante figuri și voci.
De ce depinde să îi iasă PSD-ului? De eșecul celorlalți, de redefinirea asta în sensul stângii europene?
Eu asta aștept, pentru că societatea românească este văduvită, din cauza PSD-ului, de inexistența unui clivaj adevărat stânga/dreapta. Este văduvită de o gândire social-democrată cu adevărat serioasă.
Gândirea din România se bazează pe un egoism funciar, pe egoismul țăranului îmbuibat, care domină mai degrabă o mentalitate agrară de secol al XIX-lea.
Noi suntem în secolul al XXI-lea. Și această formulă nu a fost niciodată blocată de stânga românească.
Domnul Iliescu, la un moment dat, mai deplângea capitalismul de cumetrie, dar de la el nimeni nu a mai făcut-o, deși a devenit modelul nostru de succes. Și faptul că nu avem deloc stânga se datorează și PSD-ului în mare măsură, care pur și simplu a arestat ideea social-democrată, prin numele său, fără însă să participe ideologic la o discuție cu adevărat serioasă despre noile valori, libertăți, drepturi, pe care le presupune o stângă europeană modernă.
Și atunci evident că, dacă se va produce vreodată schimbarea, această schimbare ar trebui să fie de principii și de valori, nu numai de oameni.
Cu toate acestea, dacă ne uităm la rezultatele alegerilor locale, PSD nu stă prost în țară. A pierdut Capitala.
Probabil se și așteptau să piardă Capitala, probabil nu se așteptau să piardă Sectorul 1, dar altfel erau niște pierderi asumate, știau care va fi rezultatul.
Nu, nu au pierdut atât de mult sau mai exact au știut să își păstreze acțiunea de aur, să îi spunem. Vă aduceți aminte de sondajele de dinainte de alegeri, aveam impresia că mâine, poimâine se închide în Kiseleff.
Or, din contra, acum toate sondajele vor trebui să plece de la cifrele care arată un PSD în 30 – 31%, foarte aproape de PNL, care este în 33%. Probabil că scorurile vor fi puțin diferite la alegerile generale, dar nu cu mult, pentru că PSD a reușit să își păstreze bazinul lui electoral clasic, și anume mediul rural și orașele mici. Din asta îi va fi greu oricui să îl scoată.
Va fi foarte interesantă această pălărie în care toată lumea se declară învingător, nimeni nu este învins și până la urmă e ca în acel banc: Ce e fotbalul? 22 de oameni care aleargă după o minge timp de 90 de minute și la sfârșit câștigă Germania.
Alegerile fără câștigător și fără învins
Până la urmă, PSD nu pierde. Nu se poate spune că câștigă, dar nu pierde, stă acolo, în bazinul lui. Or, singurul care a înțeles că locul în care poate să distrugă PSD este bazinul lui a fost Traian Băsescu, cu Partidul Democrat. De atunci, PSD s-a repliat și s-a reîntors în bazinul lui.
Se vede limpede ce au făcut PNL și PSD. Ce a făcut alianța USR PLUS la locale? A obținut și victorii simbolice, la Brașov, la Timișoara.
Sigur că da, și Nicușor Dan, la București. O victorie pe nume propriu a lui Nicușor Dan, dar USR și-a pus brandul pe afiș, așa că nu i se poate nega un asemenea câștig.
USR, din nefericire, nu a avut foarte mare succes, pentru că nu a reușit să se transforme într-un partid stabil. Nu și-a făcut încă, și asta e grav, structuri locale care să fie foarte puternice.
Sigur, avem trei orașe mari, Brașov, Timișoara și București, dar ele nu sunt suficiente, nici măcar ca număr de voturi, ca să crească USR, în afara procentului său. Procentul din alegerile generale din 2016 era sub 10 procente.
Care este scorul USR în acest moment? 10%. Este un partid mic, care nu reușește să sară pârleazul, să sară mai sus decât poate, or, în bătălia care se va da între PSD și PNL, situația va fi destul de complicată.
Spuneți doar USR, nu USR PLUS. Ajută PLUS să salte acest scor?
Eu nu știu dacă ajută, părerea mea este că mai degrabă le-a dăunat. Dacă vă uitați cum s-au întâmplat aceste alegeri, PLUS a beneficiat de cele mai mari avantaje, pe spatele unui partid care încearcă să facă ceva.
Nu știu cine e artizanul acestei alianțe, dar în final această alianţă nu se dovedește a fi bună pentru cei de la USR, dar este foarte bună pentru cei de la PLUS, care, pe lângă faptul că îl au pe Cioloș la Bruxelles, pe Vlad Voiculescu viceprimar la București și în CNC își plantează oamenii în detrimentul celor de la USR.
Dar cum evaluați cum a gestionat Dan Barna partidul după eșecul de la prezidențiale? Totuși, eșec e când te învinge Viorica Dăncilă.
Nu a fost bătut de Dăncilă, a fost bătut de PSD și aici avem, fără discuție, o gestiune foarte proastă a partidului.
Domnul Barna s-a dovedit a fi autoritar, pe de altă parte, a negociat foarte prost pentru partid și în final nu a reușit să scoată partidul din cele 10 procente și mă îndoiesc că va reuși la alegerile generale să scoată mai mult de 12%.
În patru ani ar fi meritat mult mai mult, pentru că USR s-a considerat întotdeauna un partid anti-sistem, care atrage forțe noi, mai degrabă dinamic decât conservator, or, se dovedește că încă este un partid de personalități, și nu unul de organizație. Pentru că au câștigat personalitățile: Dominic Fritz, Nicușor Dan, dar nu a câștigat organizația USR, nu a câștigat structura birocratică condusă de Barna, Ghinea și compania.
A câștigat Germania, în cazul nostru Florin Iordache. Iată-ne după alegeri, după o perioadă bună de guvernare PNL, cu Florin Iordache recompensat. Cum s-a ajuns aici? USR și PNL aruncă vina unul pe celălalt, s-au îmbulzit să conteste la CCR.
Curte Constituțională pe care, nu mai departe de săptămâna trecută, o considerau un apendice al PSD și voiau să îl dea jos pe Dorneanu. Asta trebuie subliniat, e foarte interesant cum e memoria asta scurtă și se duc la judecata Curții Constituționale, pe care nu o recunoșteau.
Și USR a sesizat CCR pe numirea lui Iordache la Consiliul Legislativ, dar separat de PNL
S-au îmbulzit, pentru că au fost puși în fața propriilor ipocrizii. Cel puțin unul dintre cei doi actori politici a fost ipocrit. Au avut permanent retorica împotriva PSD, împotriva domnului Iordache, dar când a fost să obțină, cel puțin în cazul USR o sinecură, au negociat. Asta e normal în politică, în politică nu poți să nu negociezi. Dar a te preface după asta că ești extrem de pur este ipocrizie.
S-ar putea ca PNL să îi fi lăsat în offside, asta e mai sigur, dar chiar și așa, amândouă partidele au dat măsura ipocriziei lor foarte puternice. De la PNL nu aveam cine știe ce așteptări, USR iese prost din acest scandal.
Ceea ce ne arată cazul lui Florin Iordache este că no one is left behind la PSD, adică într-un fel sau într-altul, în afară de cei care s-au arătat extrem de frustrați și care nici nu aparțineau partidului, ci mai degrabă lui Dragnea, gen Rădulescu Mitralieră și compania, ceilalți, chiar dacă pierd alegeri sau ceva, sunt recompensați într-un fel sau într-altul.
Înseamnă că președintele Iohannis, care are ca leitmotiv în discursuri antipesedismul, procedează bine. PSD e un adversar.
Fără discuție că e un adversar redutabil.
Domnul Iohannis e însă președintele României și nu el este în campanie electorală. Sigur că e o poziție foarte ingrată în care se află, atâta vreme cât PNL continuă să facă prostii după prostii.
El a ajuns singurul vector de imagine al PNL, deși mă așteptam ca după alegerile locale să o lase mai moale și să lase PNL-ul să aibă propria sa campanile. Or, campania continuă să o facă domnul Iohannis și, în felul ăsta, să se cam compromită. E totuși președintele tuturor cetățenilor români, adică și al pesediștilor, că îi place sau nu îi place.
Dar așa funcționează ca interfață, deciziile rele nu se decontează la PNL.
Vă aduceți aminte că asta a fost strategia lui Traian Băsescu și, la sfârșit, Traian Băsescu a fost lăsat din brațe chiar de pedeliștii lui și a trebuit să se ducă la PMP.
Asta este soarta președinților la al doilea mandat, mai ales dacă ei sunt puternic politizați, pentru că devin, chiar și fără să vrea, lider informal al partidului, mai ales când partidul e slab, și atunci își compromit cariera de președinte.
Asta e marea problemă și săracul domnul Iohannis nici nu a avut un prim mandat, să spui că a fost extraordinar. Ar trebui să înceapă, eu asta am înțeles că vrea să facă după ce PNL câștigă, o reformă masivă a statului român, dar cu niște aliați așa slabi cum e PNL și cu un USR destul de turbulent, mi-e teamă că această reformă ar putea să nu se mai facă.
