Influenceri străini, dezinformare, rupturi geopolitice și posibila preluare a unei întregi regiuni: alegerile parlamentare care vor avea loc marți, 11 martie 2025, în Groenlanda se desfășoară într-un context neobișnuit.
În vremuri normale, aceste alegeri nu ar fi interesat prea multă lume. Aproximativ 40.000 de alegători vor vota pentru desemnarea a doar 31 de parlamentari, pe o insulă care nici măcar nu este complet autonomă. Dar acestea nu sunt vremuri normale. Iar aceste alegeri din Groenlanda s-ar putea dovedi un punct de plecare pentru alte revolte geopolitice în emisfera nordică.
Există printre locuitorii insulei o masă critică de susținători ai independenței Groenlandei, care speră ca votul să ducă la un mandat puternic favorabil separării complete de Danemarca. În prezent, fosta colonie a Copenhagăi este un teritoriu danez autonom.
În al doilea rând, probabil cel mai important, interesul pentru aceste alegeri provine din faptul că președintele american Donald Trump a vorbit cu insistență despre anexarea Groenlandei la SUA.
Bogățiile minerale ale Groenlandei
Trump a evocat în mod frecvent interesul de securitate al Statelor Unite conex insulei.
Din anii 1950, SUA dețin în nord-vestul Groenlandei baza aeriană Pituffik. Este cel mai nordic avanpost militar al americanilor și joacă un rol cheie în detectarea amenințărilor cu rachete balistice, în monitorizarea activității din zona arctică și a spațiului.
Anterior, în timpul Războiului Rece, purtase denumirea de Baza Aeriană Thule și avea rolul de a trimite avertismente timpurii și de a iniția apărarea împotriva potențialelor atacuri sovietice. Schimbarea denumirii a făcut parte dintr-un exercițiu de afirmare postcolonială a identității culturale inuite.
În afară de problemele de securitate, și economia ar putea juca un rol în pretențiile lui Trump asupra Groenlandei. În sudul insulei se presupune că ar exista zăcăminte valoroase de petrol, gaze, aur, uraniu și zinc. Datorită schimbărilor climatice, care dezgheață pământul Groenlandei, exploatarea acestor zăcăminte devine mult mai ușoară.
Trump a făcut încă din timpul primului său mandat, în 2019, o ofertă de cumpărare a Groenlandei. Guvernul de la Copenhaga a respins categoric propunerea.
Trump și-a reluat intențiile expansioniste în noul mandat. A luat în vizor Canada, Canalul Panama și Gaza și, din nou, Groenlanda. Chiar înainte de a-și prelua funcția, în ianuarie, actualul președinte și-a trimis fiul, pe Donald Trump Jr., în Groenlanda – oficial, ca turist.
Câteva săptămâni mai târziu a fost publicat un sondaj care arăta că doar 6% dintre groenlandezi și-ar dori ca insula lor să devină parte a SUA, în timp ce 85% s-ar opune ideii.
În discursul său în fața Congresului, rostit la începutul lunii martie, președintele Trump și-a exprimat din nou dorința, împachetată într-o adresare directă către poporul Groenlandei: ”Susținem cu tărie dreptul vostru de a vă determina propriul viitor”, a spus șeful Casei Albe, înainte ca, după două fraze, să adauge: ”Cred că o vom obține [Groenlanda] – într-un fel sau altul, o vom obține”.
Interferență străină?
În acest context, Groenlanda a trebuit să se pună în gardă în fața unor posibile încercări externe de a influența alegerile sale parlamentare - de exemplu, dinspre Rusia sau China care, ambele, au propriile agende strategice în zona arctică.
Serviciul național de securitate și informații al poliției daneze (Politiets Efterretningstjeneste - PET) a avertizat în special în legătură cu dezinformarea rusă. ”În săptămânile premergătoare anunțării datei alegerilor din Groenlanda au fost observate mai multe cazuri de profiluri false pe rețelele de socializare, inclusiv unele mascate în politicieni danezi și groenlandezi, care au contribuit la polarizarea opiniei publice”, a raportat PET, care nu a legat aceste constatări de vreo țară anume.
În schimb, Johan Farkas, profesor asistent de studii media la Universitatea din Copenhaga, este familiarizat cu aceste tipuri de postări, care circulă și în mass-media ruse.
Expertul în comunicare nu crede însă că aceste încercări ar avea un impact prea mare asupra alegerilor: ”Groenlanda este o comunitate foarte mică și unită, în multe privințe”, a comentat Farkas pentru DW. ”Influența conturilor false, lucruri pe care le-am văzut în trecut și la alte alegeri, nu este un lucru ușor de realizat”. Dar asta nu înseamnă că nu există motive de îngrijorare.
"Preocuparea mea, ca cercetător în dezinformare, a fost mai mult despre modul în care se desfășoară acest lucru în macropolitică. L-am putea vedea brusc pe Elon Musk găzduind interviuri podcast live cu anumiți candidați sau pe Trump susținând anumiți candidați? Așa ceva ar fi problematic și periculos pentru niște alegeri libere și corecte", argumentează Farkas.
Este, desigur, o referire la săptămânile dinaintea alegerilor federale recente din Germania, când Musk, miliardarul de origine sud-africană patron al platformei X, a făcut campanie pentru un anumit candidat al unui partid de extremă dreaptă, în vreme ce vicepreședintele Statelor Unite JD Vance a cerut partidelor centriste germane să coopereze cu această extremă dreaptă.
Controverse politice
De la începutul anului, viitoarele alegeri din Groenlanda au fost acompaniate de o serie de controverse. Influenceri din mișcarea lui Trump ”Make America Great Again” au distribuit bancnote de 100 de dolari în capitala Groenlandei, Nuuk.
Kuno Fencker, membru al parlamentului local, a călătorit la Washington, unde s-a întâlnit cu un politician republican care i-a vorbit despre cum ar trebui Groenlanda să devină teritoriu american.
Profesorul Farkas nu crede că pericolul a trecut înaintea alegerilor care vor avea loc marți, 11 martie 2025, dar, spune expertul în studii media, ”am fost mai îngrijorat în urmă cu o lună decât sunt acum”. La începutul lui februarie, Parlamentul Groenlandei, Inatsisartut, a adoptat o lege care interzice donațiile străine și anonime către partidele politice locale, cu excepția celor daneze.
Oferta lui Trump de a le cumpăra țara nu este însă singurul subiect la care localnicii din Groenlanda se vor gândi când vor merge marți la vot.
Independența față de Danemarca
Cei aproximativ 57.000 de groenlandezi, care se recunosc drept (și își spun) Kalaallit, sunt preocupați de resursele minerale din țara lor: care dintre acestea ar trebui exploatate, pe de o parte, în plus, dacă parteneri străini ar trebui să obțină concesii pentru minerit și care ar fi acești parteneri.
Dezbaterea despre veniturile din minerit face parte din argumentul pe care unii îl aduc în favoarea independenței de Danemarca: investițiile străine în exploatări ar face Groenlanda mai puțin dependentă de Copenhaga.
”Danemarca contribuie cu peste jumătate din veniturile bugetare ale Groenlandei și acoperă ocuparea forței de muncă, îngrijirea sănătății și educația, cu costul anual al sprijinului administrativ și al transferurilor financiare directe în valoare de cel puțin 700 de milioane de dolari”, au estimat în ianuarie cercetători de la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington.
Independența este un obiectiv pe termen lung, a declarat prim-ministrul Groenlandei, Múte Egede, după discursul lui Trump în fața Congresului. "Nu vrem să fim americani, nici danezi; suntem Kalaallit. Americanii și liderul lor trebuie să înțeleagă asta", a scris Egede pe rețelele de socializare. "Nu suntem de vânzare și nu putem fi luați. Viitorul nostru este determinat de noi în Groenlanda".
Sondajele de opinie arată că majoritatea populației insulei vrea probabil independența față de Danemarca, dar rămâne nehotărâtă cu privire la când și cum se va întâmpla asta. Și această incertitudine nu se va schimba nici după alegerile din 11 martie, spune Farkas: ”Cred că cel mai important lucru este să ne uităm la imaginea de ansamblu și să recunoaștem că aceasta nu este o amenințare care dispare imediat ce alegerile se încheie.”
În același timp, însă, ”câtă vreme dorința declarată a SUA de a prelua Groenlanda există, există și riscul de a vedea o escaladare bruscă a campaniei de influențare publicului”.