Tinerii au trecut prin doi ani de pandemie deja au dificultăți în a-și găsi un loc de muncă stabil, iar cu creșterea prețurilor de anul acesta, din ce în ce mai mulți tineri din toată Europa nu își permit o locuință, nu au parte de stabilitate, nu au posibilitatea de a-și construi o familie.
Am discutat cu Tana Foarfă, director Europuls – Centrul de Expertiză Europeană – despre cum arată REPowerEU, planul prin care UE își propună să devină independentă energetic, și despre costurile crizei energetice, urmată de o criză socio-economică.
Tana Foarfă este licențiată în științe politice la Université Libre de Bruxelles și deține un master în Studii Europene la KU Leuven, cu specializarea Relații Externe ale Uniunii Europene.
În timpul studiilor universitare s-a remarcat prin participarea și ulterior coordonarea Delegației ULB la simularea internațională NATO din Washington D.C., obținând premiul de excelență pentru activitatea sa din Consiliul Nord-Atlantic.
În 2016 a devenit angajată a Comisiei Europene, urmând ca în 2019 să se alăture echipei europarlamentarului Dragoș Pîslaru, membru Renew Europe. A reprezentat, la nivel tehnic, Parlamentul European în negocierile Mecanismului de Redresare și Reziliență, cel mai mare instrument financiar din istoria UE.
Atunci când Rusia a declanșat războiul contra Ucrainei, dezbaterea din UE era aceea a tranziției spre energie verde. În ce măsură războiul, adică reducerea la minimum deocamdată a gazelor rusești, a afectat această tranziție? Vedem state care adoptă soluții cum ar fi cărbunele și energia nucleară, de pildă.
Eu cred sincer că tot contextul actual a ambiționat și mai mult Uniunea Europeană în ceea ce privește obiectivele durabile și de sustenabilitate. Într-adevăr, cărbunele sau energia nucleară sunt pe masă ca opțiuni pe termen scurt, pentru ca statele membre să aibă suficientă energie stocată pentru a trece peste această iarnă.
Dar aceste opțiuni merg în paralel cu măsuri finanțate la nivel european pentru decarbonizare, investiții în regenerabile, în diversificarea resurselor energetice.
Din punctul meu de vedere, declanșarea războiului de către Rusia face să accentueze, de fapt, progresul Uniunii înspre tranziția verde, deoarece agresiunea Rusiei a arătat cât de periculos este ca Europa să fie dependentă de combustibilii fosili importați din țări nedemocratice și instabile și a determinat Uniunea să recurgă la avansarea proiectelor sustenabile.
Dacă ne uităm la REPowerEU, planul prin care UE își propună să devină independentă energetic, vedem că sumele puse la dispoziție de către UE se vor duce în 3 mari direcții:
- diversificarea resurselor energetice, acest lucru presupune investiții atât în gaz, cât și în hidrogen;
- economisire, iar aici discutăm de investiții în proiecte de eficiență energetică, în special pentru consumatorii vulnerabili, precum și pentru IMM-uri;
- măsuri pentru infrastructură și industrie sustenabile, pentru reducerea emisiilor de carbon și pentru înlocuirea cărbunelui cu alternative regenerabile.
Așa este, sunt state care au nevoie de cărbune sau energie nucleară pentru a-și completa stocul, dar sunt și state precum Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca, Austria, care investesc masiv în energie solară sau eoliană.
Cât de plauzibil e scenariul ca state din UE să rămână fără gaze în această iarnă? Între ele sunt disparități, atât în ceea ce privește gradul de dependență față de Rusia (și nu doar de gaze, ci și de țiței, de pildă), cât și soluțiile alternative.
Puțin spre deloc plauzibil. UE și-a propus în vara acestui an să crească rezervele de gaze în toată Uniunea, practic să se asigure că toate capacitățile de stocare sunt pline înainte de iarnă și au suficientă cantitate cât să poată aproviziona toată Uniunea.
Majoritatea statelor membre UE au instalații de stocare a gazelor pe teritoriul lor, cum este cazul României, iar capacitățile de stocare din Germania, Italia, Franța, Olanda și Austria reprezintă împreună două treimi din capacitatea totală a UE.
Țările care nu au instalații de stocare ar trebui să stocheze 15% din consumul lor anual de gaze interne în stocuri situate în alte state membre și, prin urmare, vor avea acces la rezervele de gaze stocate în alte state membre.
Statele membre cu capacități mai mici de stocare vor colabora cu cele care dețin instalații mai mari pentru a-și asigura rezervele. În luna iunie, ținta convenită pentru luna noiembrie era ca rezervele să aibă 85% capacitate. Luna aceasta, nivelul mediu de umplere a stocării de gaze între statele membre a fost de peste 92%.
Astfel că vom trece cu bine peste iarnă.
Vorbim de alternativele la hidrocarburile din Rusia: Care sunt aceste alternative și cât acoperă ele din nevoile pe termen scurt și apoi lung?
UE pune pe masă în acest moment un pachet de măsuri pe termen scurt și unele pe termen lung, dar care, dacă doresc să beneficieze de fondurile dedicate din REPowerEU, trebuie finalizate până în 2026.
Pe termen scurt, UE a lansat Platforma Energetică, prin care propune achiziții comune de gaz, GNL și hidrogen pentru toate statele membre care vor să participe, dar platforma este deschisă și pentru Ucraina, Republica Moldova, Georgia și Balcanii de Vest.
Se lucrează constant la noi parteneriate energetice cu furnizori de încredere, inclusiv cooperarea viitoare în materie de surse regenerabile și gaze cu emisii scăzute de carbon. Prin REPowerEU, se dorește începând din 2023 lansarea rapidă a proiectelor de energie solară și eoliană combinată cu utilizarea hidrogenului regenerabil, creșterea producției de biometan și aprobarea primelor proiecte de hidrogen la nivelul UE până în vara anului 2023.
Există bineînțeles și măsuri pe termen lung, care vor fi finanțate în principal prin REPowerEU.
Practic, statele membre vor introduce în PNRR-urile lor un nou capitol, ce va include investiții cu termen limită până în 2026. Proiectele trebuie să meargă în direcția creșterii eficienței energetice pentru cetățeni și pentru sectorul de transport, decarbonizării industriale, rețele de infrastructură de gaz și electricitate, investiții în surse regenerabile, facilitarea accesului la materii prime esențiale, acceleratoare de hidrogen.
Cum stă România? Pe hârtie, e un caz în care decalajul românesc – de pildă, faptul că majoritatea populației se încălzește cu lemne – ar putea să fie un avantaj, dar e el un avantaj real?
Avantajul României nu constă în acest decalaj, ci în faptul că este una dintre statele membre cel mai puțin dependente de gazul rusesc.
De asemenea, mixul de energie electrică al României este unul dintre cele mai echilibrate din UE, cu cărbune, hidroenergie, combustibili fosili, energie nucleară și energie eoliană.
Însă, date fiind angajamentele de sustenabilitate necesare pentru a putea scădea nivelul de poluare și pentru a putea combate schimbările climatice, avantajul nu va putea fi păstrat fără investiții majore în surse regenerabile de energie, pentru a putea înlocui cărbunele, iar mai târziu combustibilii fosili.
Din păcate, nu va fi ușor.
Așa cum spuneți și dvs, majoritatea populației se încălzește cu lemne, avem peste 3 milioane de gospodării, în mediul rural aceasta este preponderent unica sursă de încălzire.
Prin PNRR, România s-a angajat să propună soluții pentru reducerea biomasei forestiere, dar acest lucru nu se poate realiza dacă angajamentul nu este însoțit de investiții în, spre exemplu, extinderea rețelei de gaze în mediul rural, măsuri pentru eficiența energetică a locuințelor.
Care sunt costurile reale ale acestei crize energetice și cine le suportă? Deja vedem cum nemulțumirea socială crește în diverse părți ale UE.
Din păcate, le suportă cetățenii, în special, cetățenii țărilor ale căror guverne nu reușesc să ia măsuri coordonate pentru a-i sprijini pe cei aflați în sărăcie, pe consumatorii vulnerabili, micro-întreprinderile și IMM-urile.
România în continuare are cei mai mulți cetățeni aflați în risc de sărăcie și excluziune socială. Oamenii așteaptă claritate, cu toate acestea încă nu știu cât vor plăti pentru factura de gaze din această iarnă. Nu știu care sunt măsurile de sprijin pentru ei care vor veni de la Guvern.
Spre exemplu, UE va oferi, prin REPowerEU, posibilitatea guvernelor să sprijine micii antreprenori, precum și consumatorii vulnerabili, în a realiza proiecte pentru eficiență energetică. Banii aceștia trebuie să ajungă la oameni, depinde de Guvern.
Trebuie, de asemenea, să înțelegem că aceste creșteri de prețuri nu au impact asupra noastră doar acum, pentru această iarnă, ci au de asemenea impact asupra viitorului a milioane de tineri. Tinerii au trecut prin doi ani de pandemie care au impactat piața muncii, deja au dificultăți în a-și găsi un loc de muncă stabil.
Cu creșterea prețurilor de anul acesta, din ce în ce mai mulți tineri din toată Europa nu își permit o locuință, nu au parte de stabilitate, nu au posibilitatea de a-și construi o familie. Așa că, dacă vrem să oferim un viitor următoarelor generații, aleșii au responsabilitatea de a acționa cât mai repede.
Ultima întrebare: Republica Moldova nu e încă stat UE și practic poate rămâne fără gaze, exact în prag de iarnă și cu destabilizări speculate la Chișinău. Are UE capacitatea de a o ajuta pe termen mediu/lung?
Republica Moldova se confruntă în acest moment cu cea mai mare inflație de pe continentul european.
În contextul în care este complet dependentă de gazele rusești, principala consecință a războiului a fost o sărăcie energetică generalizată în țară.
Guvernul a oferit măsuri de sprijin imediate, dar acestea nu rezolvă problema la rădăcină. Iar în contextul în care toată Europa în acest moment își diversifică sursele de import, orice import de gaz pentru Moldova va fi la un preț foarte ridicat pentru o economie deja în dificultate.
Însă există opțiuni, mai ales datorită lansării Platformei Energetice a UE prin care se vor realiza achiziții comune ale UE de gaz, GNL și hidrogen, iar platforma este deschisă și pentru Republica Moldova.
Diversificarea surselor de energie a Republicii Moldova se poate realiza prin 3 conducte: cea care aduce gaz din Polonia, cu o capacitate suficientă pentru nevoile țării, conducta finalizată anul trecut Iași-Ungheni, precum și conducta din sud, din Balcani.
Guvernul Republicii Moldova se uită și înspre Azerbaidjan pentru aprovizionarea suplimentară și, bineînțeles, România va juca un rol și mai important odată cu creșterea producției de gaze din Marea Neagră și capacitatea noastră de a deveni exportator.
Așa că soluții există, însă pe lângă asta, Moldova are nevoie de fonduri, fiindcă trebuie sprijiniți cetățenii. Aici intervine UE, care a trimis deja și granturi și împrumuturi prin BEI și BERD pentru proiectul de eficiență energetică în Moldova.
UE trebuie să continue să ofere asistență financiară Moldovei, să o sprijine atât pentru măsurile sociale necesare pe termen scurt, cât și pentru investițiile pe care le are de realizat pe termen lung.