Era energiei ieftine s-a încheiat. Care e cel mai prost scenariu pentru iarnă și cum va face față România - Interviu video

Era energiei ieftine s-a încheiat. Care e cel mai prost scenariu pentru iarnă și cum va face față România - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>
Foto: Facebook Cristian Bușoi

O iarnă mai friguroasă ar putea duce la scenariul negativ în care, în țările mari vest-europene, extrem de expuse la importurile din Rusia, o parte din industrie se va opri. Asta înseamnă tulburări sociale, pierderi de locuri de muncă chiar, un buton pe care Rusia lui Vladimir Putin abia așteaptă să apese.

Europarlamentarul Cristian Bușoi este președinte al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) din Parlamentul European

În România avem aceste depozite umplute până la 80%, dar ele nu pot face față unei cereri bruște pe o scurtă perioadă de timp. Și atunci va fi această perioadă, acest scenariu în care s-ar putea ca lucrurile să devină extrem de complicate, inclusiv pentru România. Ele vor fi deja complicate pentru țările vest-europene, țările baltice și alte țări dependente total de importurile din Rusia, spune europarlamentarul Cristian Bușoi (PNL/PPE), președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) din Parlamentul European, într-un interviu pentru rubrica Spot On Europe.

Nu văd în Uniunea Europeană, chiar dacă ar fi un scenariu catastrofal, probleme cu încălzirea locuințelor sau cu accesul la electricitate al locuințelor, al cetățenilor. Poate eventual vom vorbi de niște prețuri pe care statele nu vor mai reuși să le compenseze.

Dar fie că o facem de bunăvoie, prin educație civică, prin campanii de explicare și nu luând în râs și în batjocură anumite soluții de economisire și de schimbare de comportament, fie că vom fi fi obligați să o facem din motive financiare, pentru că va costa mai mult, până la urmă, românii trebuie să înțeleagă că direcția este aceasta și în întreaga lume era energiei ieftine, electricității ieftine, încălzirii foarte ieftine, din păcate, chiar și risipirea de resurse alimentare s-au încheiat.

Care e cel mai prost scenariu pentru iarnă și cum va face față și România
Știu că sunteți în Grecia acum, unde este o reuniune a popularilor europeni. Haideți să începem așa: cum se vede din Grecia criza energetică din Europa?

Ca peste tot în Uniunea Europeană, și Grecia se confruntă cu creșterea prețurilor la energie, la electricitate. Aseară am avut o dezbatere cu premierul Greciei în legătură cu situația economică, inflația, situația politică din Europa, dar evident accentele au fost puse pe criza energetică și pe criza prețurilor mari la energie.

Am avut o intervenție în care l-am întrebat dacă este de acord că în vremuri excepționale avem nevoie de măsuri excepționale și, fără a abdica radical de la principiile competitivității pieței libere, ce am construit în Uniunea Europeană în ultimele decade, și mai ales în ultimii ani, cel puțin pentru o perioadă de 6 luni - un an ar trebui să ne uităm mult mai atent la piața de electricitate și să introducem unele măsuri temporare mai radicale, inclusiv să ne gândim la prețuri reglementate, pentru o perioadă, la electricitate.

Și sigur, nu e deloc o idee rea să vedem în ce măsură ar fi posibilă soluția de a avea prețuri reglementate la importurile de gaz, indiferent de unde vin aceste importuri.

Premierul Greciei a spus că, și în opinia lui, deși este un puternic apărător al pieței libere, se vede că totuși piața noastră de gaz nu a funcționat foarte bine, că sunt disfuncționalități și, în vremuri de criză, anumite mecanisme vin împotriva cetățenilor europeni.

Dar chiar dacă unele țări sunt mai afectate decât altele - România are poate mai puține posibilități financiare decât alte țări europene de a susține măsuri extinse de plafonare și compensare - totuși, îngrijorarea este în toate țările Uniunii Europene. Sper ca, după întâlnirea de vineri a miniștrilor Energiei și în urma discuțiilor care au loc peste tot, să vedem măsuri puțin mai hotărâte decât cele luate până acum.

Asta era și și următoarea întrebare. Am văzut că unele state merg pe această variantă a intervenției în piață - e cazul Franței, o variantă mai etatistă. Alte state, cum e Germania, bunăoară, mai degrabă merg înspre consumator și ajută direct cetățeanul decât să intervină în piață. Ce i s-ar potrivit României, mai bine?

România a venit cu soluții înaintea multor state europene, chiar la începuturile crizei creșterii prețurilor, care, vă aduceți aminte, s-a întâmplat la sfârșitul anului trecut, octombrie-noiembrie și, evident, această criză a fost exacerbată și permanentizată după invazia ilegală a Ucrainei de către Rusia.

România a venit cu o schemă de compensare și plafonare, care a fost revizuită cu ordonanța 119.

Principiile sunt unele corecte, anume acelea de a sprijini cetățenii și întreprinderile mici și mijlocii, - pentru marii consumatori a fost o schemă de sprijin separată.

Pe de altă parte, având o parte din resursele pentru acest sprijin din suprataxarea producătorilor, au fost unele disfuncționalități la nivel tehnic, mai ales la ANRE, la Ministerul Energiei, pe lanțul de decontare a facturilor către companiile de utilități, către furnizori.

Faptul că marii producători din România vânduseră deja o bună parte din energia anului 2022 pe contracte forward - și s-a dovedit că taxarea 80%, cea de până la 119, nu a adus atât de multe venituri precum se credea inițial, pentru că diferența față de 450 de lei, vânzându-se dinainte pe forward, a fost destul de mică.

S-a descoperit ulterior că marile profituri au fost la traderi, acum s-a mers cu 98%.

Prin urmare, principiile sunt unele corecte, în schimb, sunt anumite detalii care merită a fi rediscutate și revizuite.

În opinia mea, avem două soluții.

Una în care, evident, dacă vedem că există un trend și la nivel european, să mergem către o reglementare totală temporară, 6 luni de zile - maxim un an așa cum era înainte de liberalizare, cu reglementări de prețuri pe tot lanțul.

De ce spun că trebuie totuși să ne adaptăm contextului european? Pentru că, dacă toate celelalte țări resping această idee, va fi destul de complicat să oprim exporturile și atunci o parte din energia cu preț reglementat mic din România poate pleca în alte țări unde prețul rămâne mare, nereglementat.

Dacă această soluție se consideră de către coaliția de guvernare, de către colegii mei din Guvern, a fi imposibil de implementat în actualul context european, atunci trebuie îmbunătățită actuala schemă.

În primul și în primul rând, trebuie rapid făcute acele contracte bilaterale, n-aș spune pe 5 ani de zile, aș spune pe un an sau 2 ani, cu un preț discutat, dar care să nu depășească 1.000 de lei, între marii producători - care sunt companiile de stat - și marii consumatori și furnizori, furnizorii care au în spate milioane de clienți casnici sau industriali.

Trebuie făcută această platformă, nu neapărat să revenim la contractele bilaterale din perioada băieților deștepți, dar să facem aceste bilaterale într-un mod transparent și toată lumea să vadă pe această platformă cum, de exemplu, între Hidroelectrica și Electrica, ca să dau exemplu două companii de stat, să nu zic Enel, ENGIE sau EON.

Între Hidroelectrica și Electrica este acest contract, de exemplu pe 2 ani de zile, cu acest preț, pe aceste cantități și să lăsăm pe piața de a doua zi doar mici ajustări și cantități care să întregească sau care să meargă către anumiți consumatori care nu doresc să-și asume de acum contracte pe 2 ani, mai ales în zona industrială.

Doi: decontarea facturilor, pe mecanismul de plafonare și compensare, să fie obligatoriu făcută mult mai repede.

Știți că sunt acele 60 de zile, dar dacă, de exemplu, într-un tabel cu foarte multe facturi există una singură greșită, se trimite tot înapoi, să reface tot circuitul.

Odată ce un furnizor a depus o situație, să i se dea un 50% plată în avans, sau 70%, urmând ca apoi să se ajusteze pentru corecturile care sunt extrem de mici. Altfel riscăm să-i lăsăm pe furnizori fără lichidități și deja pe noile schimbări legislative, pe faptul că sunt extrem de expuși la credite, din discuțiile pe care le-am avut cu toți furnizorii din România, sunt foarte îngrijorați că băncile comerciale nu mai sunt dispuse să le ofere credite pentru a acoperi acele luni de zile - că nu sunt 60 de zile - între momentul în care ei fac efectiv compensarea și plafonarea, și o suportă, și momentul în care își primesc banii înapoi de la stat.

Apoi, evident, foarte rapid, în opinia mea, trebuie îmbunătățite și simplificate regulile privind panourile solare pe case, pe micile fabrici, pe micile centre comerciale.

Durează astăzi foarte mult să poți intra în sistem și durează indecent de mult să devii prosumator.

Eu cred că aceste mecanisme ar trebui să se facă printr-un fel automat sau să se aloce resurse ca lucrurile să se schimbe mult mai repede.

Bine, dar asta va dura.

Să știți că există o foarte mare apetență. E adevărat, vorbim de clasa medie, vorbim de un hotel, o pensiune, o mică fabrică, care deja și-au făcut calculul că nu pot să se înscrie în consumul acela maximal pe care îl acoperă plafonarea și compensarea.

Inclusiv case private, mai măricele decât un apartament de bloc de 2-3 camere și care dintr-un calcul foarte simplu pe care l-au făcut în cadrul familiei - sau în cadrul micii întreprinderi despre care vă spuneam -, au văzut că o investiție de 20.000-40.000 de euro pentru panouri solare le-ar asigura rentabilizarea acestei investiții foarte repede.

Plus că ar fi scutiți de riscul unui blackout, al unor probleme de sistem sau al unor întreruperi parțiale sau mai lungi a curentului electric. Însă toți spun că durează săptămâni, luni, până când se pot conecta la sistem, până când primesc anumite avize necesare. Ceea ce, în opinia mea, trebuie să se schimbe foarte repede.

Nu în ultimul rând, evident, trebuie rapid crescute cotele de tăieri de lemne la Romsilva, pentru că populația rurală sau din micul urban sau chiar din periferiile marilor orașe, care încă mai are ca backup încălzirea cu lemne pentru această iarnă, să poată să le folosească la nevoie, pentru ca atunci când va veni momentul foarte dificil, pe care îl prevăd din această iarnă, să nu riște să rămână fără căldură.

Care e cel mai prost scenariu pentru această iarnă?

Cel mai prost scenariu este acela în care avem o vreme relativ friguroasă, o vreme mai friguroasă decât în ultimii ani. Nu vorbim de o vreme extremă, pentru că atunci deja intrăm în anumite scenarii greu de suportat, dar o vreme mai friguroasă și o oprire totală a fluxului de gaz dinspre Rusia.

El oricum este extrem de diminuat. Știți bine că de la 40% am ajuns la 9% din consum import din Rusia, dar și acest 9% într-o perioadă de iarnă poate fi important și atunci, clar, în țările mari vest-europene, extrem de expuse la importurile din Rusia, o parte din industrie se va opri. Asta înseamnă tulburări sociale, pierderi de locuri de muncă chiar.

Exact pe ce mizează Vladimir Putin.

Exact pe ce mizează, din păcate, Rusia în acest moment și există o presiune foarte mare pentru mecanismul de solidaritate, în care ni se va cere să încercăm să contribuim atât cât putem din resursele interne. România are o producție internă care acoperă o bună parte din necesar.

Avem aceste depozite umplute până la 80%, dar aceste depozite nu pot face față unei cereri bruște pe o scurtă perioadă de timp. Noi le avem în depozite depletate, foste exploatări, nu avem în depozite cu sare, acolo unde scoaterea gazului este mult, mult mai rapidă. Și chiar dacă avem aproape 3 miliarde, dacă nu mă înșel, de metri cubi,  80% din aceste 3 miliarde, din ele nu vor putea să fie scoase aceste cantități în două-trei săptămâni, cât ar fi un frig extrem.

Și atunci va fi în această perioadă acest scenariu în care s-ar putea ca lucrurile să devină extrem de complicate, inclusiv pentru România. Ele vor fi deja complicate pentru țările vest-europene, țările baltice și alte țări dependente total de importurile din Rusia.

Vă așteptați la o spargere a acestei solidarități europene? Mă uit, sigur, înspre Ungaria, Viktor Orban a și cerut să fie sancțiunile ridicate. Are un discurs, desigur, care servește narațiunii rusești. Dar Ungaria este membră a Uniunii Europene.

Ungaria face o notă foarte discordantă față de celelalte țări ale Uniunii Europene. Sigur că sunt țări mai hotărâte în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei: Polonia, țările baltice, România. Sunt și țări hotărâte, dar care, desigur, uneori mai privesc și anumite interese economice naționale și este de înțeles, dar putem spune că sunt pe direcția cea bună și au fost până acuma motorul sancțiunilor poate nu atât de entuziaste ca primele țări amintite.

Vorbim de majoritatea celorlalte țări și vorbim de Ungaria, sigur, care face în permanență notă discordantă. Ungaria a primit, într-adevăr, o excepție de la embargoul pe produse petroliere, pentru că este acolo total dependentă de acea conductă Drujba și nici nu are posibilitatea să aducă petrol pe Marea Neagră pe vase, așa cum s-ar putea întâmpla în România, să le ducem în rafinăria Vega, să le transportăm din alte țări ale lumii decât Rusia. Și atunci a primit această derogare.

Dar chiar dacă face o notă discordantă și uneori, așa cum bine spuneți, a servit narațiunii rusești, e posibil ca și Ungaria să nu mai primească niciun pic de gaz din Rusia. Și atunci, evident, va avea o problemă foarte mare, inclusiv Ungaria.

Cât afectează sabotajul la conductele Nord Stream planurile Uniunii Europene?

Uniunea Europeană are un plan foarte clar, de a elimina total importurile de gaz din Rusia. Comisia Europeană inițial n-a vrut să ofere o dată maximă, spunea până la sfârșitul acestei decade.

La insistența Parlamentului European, inclusiv a comisiei pe care o conduc, unde sunt președinte, Comisia de Industrie și Energie, vorbim de orizontul anului 2027 în care, implementând Repower EU, nu am mai fi avut nevoie de niciun centimetru cub de gaz din Rusia.

Asta înseamnă investiții masive în regenerabile - solare, eolian, geotermal - investiții masive în hidrogen, eficiență energetică, strategia aceea de solar rooftop, să punem panouri solare obligatoriu pe majoritatea clădirilor noi, rezidențiale și care au o anumită suprafață minimă, și comerciale și pe cele vechi.

Comercial să obținem și alte surse de aprovizionare, să creștem relațiile cu Norvegia, se creștem importurile din Azerbaidjan, din nordul Africii și, evident, energie în primul rând de la partenerul nostru strategic SUA și într-o oarecare măsură, din Qatar.

Pentru care ne trebuie totuși infrastructură.

Da, de asta vorbeam despre 2027, ne trebuie și nouă, și lor infrastructură.

De exemplu, Statele Unite ale Americii au acum terminalele de lichefiere aproape pline și dau gaz în toată lumea. O mare parte din ce am putut compensa din scăderea gazelor rusești a venit din Statele Unite ale Americii și într-o oarecare măsură din Norvegia. În rest, cantitățile au fost destul de mici.

Azerbaidjan e și el dispus să facă investiții, pentru că poate crește cantitatea de gaz, mai ales în offshore, cum vom putea și noi în Marea Neagră și să servim toată zona aceasta de centru și est a Uniunii Europene în 4-5 ani.

Qatar are toate cantitățile contractate, în special de către China în acest moment, dar e dispus, dacă avem contracte pe 10-20 de ani, să-și construiască terminale noi și de lichefiere.

Și noi în Uniunea Europeană trebuie să construim niște terminale de lichefiere și retransformare în gaz, cam de trei ori mai ieftine, cu o investiție mai mică decât ceea ce trebuie să facă SUA sau Qatar.

Dar, evident, și aici vorbim de un cost și de niște investiții și mai ales de timp, pentru a avea aceste cantități și să nu mai depindem deloc de Rusia, ne trebuie timp.

Marea problemă pe care o avem este în această iarnă. Acum, cu depozitele pline la 80% - și am fost raportorul Parlamentului European pe acea legislație, ca președinte de comisie -, mai avem niște soluții parțiale și scenariul catastrofal este doar în cazul unei ierni dificile și al unor săptămâni foarte friguroase.

Sigur însă că, în ceea ce privește iarna următoare, lucrurile par și mai dramatice în acest moment, pentru că dacă am putut face 80% din depozite gaz, inclusiv cumpărând gaz de la ruși în această perioadă, mai ales în timpul verii – primăverii, odată ce s-ar opri total și definitiv fluxul dinspre Rusia, evident că iarna următoare e foarte greu să mai umplem aceste depozite, plus cantitățile care ne lipsesc.

Uniunea Europeană era într-un proces de tranziție spre energia verde, dar probabil că acum e puțin încetinit, să spun așa.

Pe alocuri da, pe alocuri nu, dimpotrivă. Este puțin încetinit în ceea ce privește închiderea centralelor pe gaz și închiderea centralelor pe cărbune, s-a cerut amânarea acestora.

În unele țări care au decis să închidă și centralele pe nuclear, au amânat această închidere, dar eu personal nu cred că închiderea centralelor pe nuclear înseamnă parte din strategia Green Deal. E o decizie total diferită, care ține poate de un fel de ecologism, energia nucleară este o energie curată, chiar dacă nu putem spune că e una regenerabilă.

Dar centralele pe gaz, centralele pe cărbuni urmează a fi închise mai târziu și, evident, dacă noi facem acum contracte pe 10-20 de ani pe noi cantități de gaz și tranziția aceasta în care aveam nevoie de gaz, dar l-am fi eliminat total în 2050, s-ar putea să se prelungească puțin, să-și încetinească ritmul, așa cum spuneați.

Pe de altă parte, vedem o creștere masivă în zona de regenerabil, solar, eolian.  Există un apetit puternic, există surse de finanțare pentru România, PNRR, fondul de modernizare, deja la prețurile noi ale electricității, este un business case puternic inclusiv pentru proiecte cu bănci comerciale, în care un investitor care are 20-30% din valoarea proiectului poate găsi o finanțare la o bancă comercială la un preț de 200 de euro să spunem, pe megawatt, total diferit față de situația când era 60 de euro.

Când aveai nevoie de un grant, aveai nevoie de un sprijin sau contracte pentru diferență, ca să stea în picioare investiția într-un parc solar sau eolian.

Deci aici vom vedea o accelerare și, într-un fel, asta va ajuta și la obiectivele decarbonizării, reducere de emisie, Green Deal. La fel, în ceea ce privește hidrogenul, unde în mod evident vedem ambiții mult mai puternice decât ar fi fost înainte, așa încât țintele rămân 2030 - 55% reducere, 2050 - decarbonizare totală, dar cu mult mai multe regenerabile, mai încet scoaterea centralelor pe gaz și respectiv cărbune.

Liderii europeni, instituțiile europene au avut în general două mesaje. Unul a fost mesajul pentru state, altul a fost mesajul pentru cetățeni, pentru că și cetățenii au un rol aici de responsabilizare. S-a vorbit despre scăderea temperaturii, despre economisirea energiei, dar am auzit ironii în Parlamentul European, unele de la un coleg de-al dumneavoastră, de grup și de partid. Credeți că dacă noi coborâm puțin temperatura în case, ne întoarcem în perioada comunistă? E o comparație care poate fi făcută?

În opinia mea, este o discuție foarte serioasă și îmi pare rău că în România discuția s-a deturnat. Am văzut și eu circul făcut de cei de la AUR și sigur mai sunt și influenceri și lideri de opinie care exagerează și care spun că asta înseamnă să ne întoarcem în comunism.

Cred că trebuie să ne uităm un pic la țările mai așezate și unde oricum confortul este mai mare decât în România, dezvoltarea economică este mai mare și unde cetățenii sunt mai deschiși să facă anumite sacrificii, nu indecente, nu să stea în frig, nu să sufere, nu să se deconecteze. Asta nu. Și oricum marea problemă va fi a industriilor.

Nu văd în Uniunea Europeană, chiar dacă ar fi un scenariu catastrofal, probleme cu încălzirea locuințelor sau cu accesul la electricitate al locuințelor, al cetățenilor. Poate eventual vom vorbi de niște prețuri pe care statele nu vor mai reuși să le compenseze.

Dar fie că o facem de bunăvoie, prin educație civică, prin campanii de explicare și nu luând în râs și în batjocură anumite soluții de economisire și de schimbare de comportament, fie că vom fi fi obligați să o facem din motive financiare, pentru că va costa mai mult, până la urmă, românii trebuie să înțeleagă că direcția este aceasta și în întreaga lume era energiei ieftine, electricității ieftine, încălzirii foarte ieftine, din păcate, chiar și risipirea de resurse alimentare s-a încheiat.

În viitor va trebui să dăm dovadă de mai multă responsabilitate, de mai multă atenție, să nu mai risipim atâta, să ne chibzuim mai bine. E un preț pe care îl vom plăti solidar și sigur ne va enerva o perioadă, pentru că ne va schimba puțin felul în care ne-am obișnuit, confortul în care trăim cu toții, dar care apoi ne va ajuta și vom vedea că vom avea resurse pentru alte lucruri cel puțin la fel de importante din viață și sigur va ajuta ca planeta să poate să fie mai protejată, iar mediul să fie mai sustenabil.

Manfred Weber a spus zilele trecute că e momentul pentru România și Bulgaria, suntem cumva la pachet, să intre în spațiul Schengen. Este România cu totul pregătită pentru Schengen? Ce o ține în loc acum?

A ținut-o în loc decizia politică a unor state care aveau o oarecare neîncredere față de lupta anticorupție din România, față de independența sistemului judiciar, care sigur poate avea un impact și pe permeabilitatea frontierelor, pentru trecerea unor bunuri ilegale sau trecerea ilegală a unor persoane.

Știu că s-a discutat foarte mult și de anumite interese economice. Sunt destul de rezervat să cred că atât de mari erau acele interese economice, încât România n-a avut undă verde din acest motiv.

Principalul motiv a fost reputația țării noastre, care n-a fost întotdeauna cea mai bună în ultimii ani, mai ales în epoca în care s-au schimbat Legile Justiției.

Suntem în aceeași epocă. Ați văzut sigur declarația de acum câteva zile a comisarului pe justiție, care ne cerea să așteptăm avizul Comisiei de la Veneția.

Nu suntem în perioada Ordonanței 13, apoi corectată cu 14, nu suntem în perioada Secției speciale din Justiție.

E adevărat că poate anumite așteptări ale părții extrem de reformiste nu pot fi cu totul regăsite, pentru că e o coaliție de guvernare în care există diverse puncte de vedere. Eu cred însă că forma prezentată de ministrul Predoiu, dacă nu va suferi alterări majore în Parlament, chiar dacă poate fi criticată și din motivele de a fi mai ambițioși în viitor, este o formă care va putea convinge anumite țări ale Uniunii Europene că putem intra în Schengen și semnalele pe care le avem sunt că există o șansă uriașă la sfârșitul acestui an.

Problema n-a fost niciodată la Parlamentul European, Manfred Weber a susținut dintotdeauna, grupul PPE a susținut dintotdeauna, Parlamentul, Comisia au zis că suntem pregătiți.

Sigur că între timp trebuia să mai facem niște lucruri. Vine curând și o misiune tehnică și acolo trebuie să ieșim foarte bine și nu putem păcăli pe nimeni acolo, dar înțeleg că cei de la Ministerul de Interne, Poliția de Frontieră sunt total pregătiți pentru această vizită și tehnic lucrurile stau în regulă.

Dacă se adoptă repede și Legile Justiției într-o formă acceptabilă pentru Uniunea Europeană și nu mai avem ghinionul ca într-o anumită țară, un partid de care depinde guvernarea să se opună vehement, cum s-a întâmplat într-un alt moment în care am fi avut o șansă, cred că vom intra în Schengen.

Articol susținut de
parlamentul european
spotmedia.ro este singura responsabilă de conținutul articolului. Acesta nu reprezintă poziția Parlamentului European.

În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇