Trebuie să fim cinstiți și să spunem oamenilor următorul lucru: a apăra democrația costă, a nu o apăra costă mult mai mult. Statele europene ce s-au legat direct la gazul rusesc au devenit prizonierii politici ai Moscovei, au devenit dependenți de Moscova și acest lucru trebuie corectat și trebuie să fim solidari.
Uniunea Europeană înseamnă solidaritate, iar solidaritatea nu este o stradă cu sens unic, unde doar să primești solidaritate. Înseamnă ca aceia care suntem într-o situație mai bună la un moment dat, care avem mai mult, să îi ajutăm și pe ceilalți, să nu îi umilim, să-i ajutăm să depășească situațiile dificile în care se află. Dar dacă se află în situații dificile, ca urmare a propriilor greșeli, evident, să corectăm aceste greșeli și chiar să condiționăm sprijinul de măsuri care să ducă la corectarea greșelilor din trecut, spune europarlamentarul Siegfried Mureșan (PNL/PPE), într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Tema la zi în Uniunea Europeană este criza de energie și nevoia urgentă de a elimina în primul rând dependența față de Rusia, fără a ajunge în brațele Chinei, așa cum a atras atenția președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Măsurile anunțate însă de Ursula von der Leyen se bazează pe un concept-cheie, solidaritatea între statele membre ale Uniunii. Să începem cu asta. În ce măsură această solidaritate e realmente posibilă și nu doar o declarație de principii?
Toată Uniunea Europeană se bazează pe solidaritate și, cu cât Uniunea Europeană face mai mult, cu atât mai bine pentru România. Din toate proiectele, din toate inițiativele Uniunii Europene de până acum, România a ieșit beneficiar net.
Bugetul Uniunii Europene este cel mai bun exemplu: de când noi am aderat la Uniunea Europeană până astăzi, am contribuit cu aproximativ 20 miliarde de euro la bugetul UE. Am reușit să absorbim, să aducem acasă peste 60 de miliarde de euro. În timp ce am plătit 20, am primit de mai mult, de 3 ori mai mult. Noi am învățat că mereu în procesul de integrare europeană suntem beneficiari.
Însă Uniunea Europeană înseamnă solidaritate, iar solidaritatea nu este o stradă cu sens unic, unde doar să primești solidaritate. Înseamnă ca aceia care suntem într-o situație mai bună la un moment dat, care avem mai mult, să îi ajutăm și pe ceilalți, să nu îi umilim, să-i ajutăm să depășească situațiile dificile în care se află. Dar dacă se află în situații dificile, ca urmare a propriilor greșeli, evident, să corectăm aceste greșeli și chiar să condiționăm sprijinul de măsuri care să ducă la corectarea greșelilor din trecut.
Așa a fost în criza economică, în urmă cu 10 ani, statele aflate în dificultate, în prag de faliment, au fost ajutate, dar li s-a spus foarte clar: trebuie să vă întăriți economiile, trebuie să opriți risipa banului public. Vă ajutăm acum, dar trebuie ca în viitor să evitați astfel de situații.
La fel trebuie să o spunem și acum statelor care au o dependență prea mare de gazul rusesc, deoarece de aproape 20 de ani, din anii 2003 – 2004, discutăm despre nevoia de a reduce dependența de gazul importat din Federația Rusă.
Însă, dacă ne uităm la harta Europei, vedem că avem mai multe conducte de gaz care vin direct din Federația Rusă în Uniunea Europeană. Statele europene ce s-au legat direct la gazul rusesc au devenit prizonierii politici ai Moscovei, au devenit dependenți de Moscova și acest lucru trebuie corectat.
S-au luat multe măsuri bune în acest an, în principal la nivel european. Am reușit să reducem importul, ponderea gazului rusesc în consumul din Uniunea Europeană de la 40% anul trecut la 9% anul acesta.
Cumpărăm mai mult gaz de la furnizori de încredere, de la democrații, de la state serioase, în primul rând de la Statele Unite ale Americii și din Norvegia. Deci trebuie să reducem dependența de gazul rusesc, fără a crea în paralel dependență de noi surse de energie sau de alte state.
Orice dependență de o singură sursă de energie, o singură cale de transport sau un un singur stat este periculoasă.
Ursula von der Leyen a părut că se adresează în primul rând cetățenilor Uniunii Europene, vrând să-i convingă că nu putem depăși această iarnă, care se anunță o iarnă grea din acest punct de vedere, decât împreună. Cât de ușor e să-i convingi pe oameni să suporte costurile? Și vă întreb, mai ales aici, în sud, în Europa Centrală și de Sud-Est, unde de 30 de ani tot vorbim despre costurile tranziției pe care trebuie să le suportăm împreună. E o anumită saturație.
Bun, trebuie să fim cinstiți și să spunem oamenilor următorul lucru: a apăra democrația costă, a nu o apăra costă mult mai mult.
E greu să te plângi de un preț crescut la energie în fața unei familii din Ucraina, unde tatăl luptă pe front, mama este supusă diferitelor agresiuni, copiii nu pot merge la școală, sunt refugiați pe teritoriul Ucrainei sau în alte țări.
E clar că există costuri, dar oamenii politici au obligația să îi ajute pe cei aflați în situații de dificultate, oameni pentru care povara facturilor este prea mare, pe care rata inflației i-a afectat și întreprinderi sănătoase, viabile, care întâmpină dificultăți în această perioadă.
De aceea, la nivel european, președinte Comisiei Europene a spus următorul lucru: trebuie să reformăm profund piața europeană de energie pentru a întrerupe legătura dintre prețul la gaz și prețul la electricitate.
Fiindcă în momentul de față prețul la electricitate este funcție de prețul la gaz. Chiar dacă energia electrică nu este produsă pe bază de gaz, o centrală nucleară are aceleași costuri mici de producere a energiei electrice, vinde energia electrică la un preț mult mai mare, încasează profituri nejustificate, care nu sunt acoperite de propriile costuri.
De aceea, pentru a corecta acest mecanism greșit, e nevoie de această reformă a pieței energiei în Europa. După aceea, profiturile nejustificate ale companiilor din domeniul energetic trebuie puse într-o oarecare măsură la dispoziția publicului, a companiilor, a sectorului privat, mai ales la dispoziția oamenilor care au nevoie. Deci o realocare a acestor venituri nejustificate cred că este importantă.
Există un set de măsuri menite să ajute pe termen scurt, dar și să reducă dependența pe termen lung. Pe termen lung e clar că avem suficient soare, suficient vânt, suficientă apă în Uniunea Europeană pentru a produce curat energie din surse regenerabile.
Trebuie să investim aici, inclusiv în hidrogen. Președintele Comisiei Europene a propus crearea unei bănci pentru hidrogen, fiindcă tranziția spre economie verde, succesul tranziției la economia verde va fi definit de doi factori: de capacitatea noastră de a cerceta și inova și de investiții, de sprijin financiar.
Deci trebuie să cercetăm, să inovăm astfel încât sursele regenerabile să devină mai ieftine și să alocăm suficienți bani pentru a putea dezvolta capacități de producție. În aceste domenii e nevoie de măsuri și pe termen scurt, și pe termen lung.
Așa cum cum știm, metoda Moscovei în general este aceea de a crea sau de a profita de faliile din Uniunea Europeană, de polarizări, de disparități. Deja au apărut primele clivaje, să spun așa. Polonia, de pildă, a anunțat că se opune impunerii la nivel UE a unei taxe pe profitul excesiv al companiilor energetice despre care vorbeați. Mai este și cazul Ungariei, care a făcut notă discordantă de la începutul războiului pe care îl duce Rusia în Ucraina.
Ați spus un lucru foarte important: metoda Moscovei.
Cred că în aceste săptămâni metoda Moscovei este tocmai de a specula incertitudinea la nivelul oamenilor și, de aceea, oamenii trebuie să nu se lase speriați. Nu trebuie să discutăm toată ziua despre ceea ce vrea Federația Rusă să discutăm, să ne lăsăm terorizați.
Federația Rusă vrea să credem că Uniunea Europeană nu ajută. Vrea să credem că situația la noi, în România și în alte țări membre ale Uniunii Europene, este mai rea și, vezi Doamne, ar fi mai rea decât în Federația Rusă.
Adevărul este că Uniunea Europeană a impus, de la începutul invaziei ilegale a Rusiei, a forțelor armate ruse în Ucraina, multe valuri de sancțiuni care afectează profund economia Federației Ruse.
Nu au cipuri în apărare, trebuie să ia cipuri din mașini de spălat vase, pentru a-și ține echipamente militare în funcțiune. Nu au suficiente piese pentru a-și repara avioane civile, trebuie să dezmembreze unele avioane de pasageri pentru a pune piesele pe alte avioane.
Au autorizat din nou construcția de autoturisme fără airbag, fiindcă producătorii serioși, de renume la nivel mondial, nu mai produc autoturisme. Rusia nu mai exportă autoturisme, Federația Rusă se va întoarce la mașini din urmă cu 50 de ani, cu tehnologia trecutului.
Știm că între sancțiunile impuse, majoritatea funcționează pe termen mediu, pe termen lung și vedem, după 6 luni de sancțiuni, că deja economia Rusiei este afectată. Sancțiunile o afectează mult mai mult decât este afectată economia Uniunii Europene.
75% din investițiile străine directe ce intră în Rusia vin din Uniunea Europeană. Doar 1,9% din investițiile străine directe în UE vin din Rusia. Pe scurt, Rusia este mult mai dependentă de noi din punct de vedere economic decât suntem noi dependenți de Rusia, atât din punct de vedere cantitativ, al schimburilor comerciale, cât și mai ales din punct de vedere al tehnologiei.
Eu nu consum aproape nimic din Federația Rusă, dar rușii consumă multe bunuri produse în Uniunea Europeană, pe bază de tehnologie europeană. Noi putem fără ei, ei nu pot fără noi.
Între statele UE va funcționa, să spunem, acest principiu al solidarității. Cum rămâne cu statele care nu sunt încă membre ale Uniunii Europene? Și mă refer la Republica Moldova, un stat pe care îl cunoașteți foarte bine și care a fost invitată, desigur, să deschidă procesul de aderare împreună împreună cu Ucraina. Maia Sandu e aproape sigură că Rusia va opri livrarea de gaze către Republica Moldova. Cum poate fi ajutată Republica Moldova? La București, premierul a spus că se caută soluții pentru a ajuta cu livrarea și stocarea în primul rând de gaze.
Uniunea Europeană va ajuta Republica Moldova cu tot ce poate, ceea ce a făcut mereu de la începutul invaziei.
De altfel, anul trecut, Federația Rusă a amenințat de asemenea cu oprirea livrărilor de gaz, moment în care Uniunea Europeană a început să ajute. Am ajutat financiar cu 60 de milioane de euro imediat, dar am ajutat și cu expertiză tehnică, pentru ca Republica Moldova să poată achiziționa gaz de pe piețele internaționale din alte surse decât sursele Moscovei.
Momentul la care Republica Moldova a putut accesa gaz de pe piețele internaționale a fost momentul în care negocierile cu Gazprom au devenit mai ușoare, fiindcă Republica Moldova nu mai era dependentă într-o măsură atât de mare de gazul din Federația Rusă.
Am creat un sistem european predictibil prin care putem ajuta Republica Moldova în cazul în care gazele vor fi oprite. În primul rând, la nivel european s-a creat un sistem comun european de achiziții și stocare a gazului, sistem deschis și Republicii Moldova. Achiziționăm gazul la comun, îl stocăm la comun și punem la dispoziția statelor care au nevoie. Republica Moldova este parte a acestui sistem.
Pentru ca potențialul acestui sistem să poată fi fructificat la maxim, este nevoie de mai multe conectări între statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv între state membre ale Uniunii Europene și Republica Moldova pentru a putea transporta gazul de acolo unde el există acolo unde este nevoie.
De exemplu, pentru a reduce importurile de gaz din Federația Rusă, avem nevoie de terminale de gaz lichefiat pe care să putem descărca gazul lichefiat, pe care să îl aducem de oriunde din lume. Cele mai multe terminale de gaz lichefiat există în Spania, însă din păcate Peninsula Iberică, Spania și Portugalia, nu sunt conectate cu Europa continentală prin conducte de gaz. Ca atare, nu putem transporta gazul, trebuie să realizăm și aceste interconectări.
Dar prin interconectorul existent, Iași-Ungheni, prin faptul că Republica Moldova poate avea acces la gazul achiziționat, stocat acum la nivel european, prin expertiza tehnică, prin sprijinul financiar, cred că putem ajuta Republica Moldova.
În plus, sigur mai există și populația din așa-numita regiune transnistreană, pe care Federația Rusă nu cred că dorește să o lase în frig și vom vedea. Mă opresc aici.
A doua temă este cea a democrației. Ursula von der Leyen a legat în mod direct războiul pe care îl vede acum Europa, purtat de Rusia în Ucraina, de democrație. Trebuie să întărim, a spus ea, democrația în întreaga Uniune Europeană. Cazurile cele mai zgomotoase și s-au discutat sunt Ungaria și Polonia. Totuși, în privința Poloniei par să existe niște nuanțe, pentru că Polonia a fost unul dintre actorii foarte importanți care au sprijinit Ucraina. Credeți că beneficiază Polonia de circumstanțe atenuante pentru rolul pe care l-a jucat acum în în acest război?
Desigur că a existat disponibilitate din partea instituțiilor Uniunii Europene de a coopera cu guvernul de la Varșovia, lucru necesar ca urmare a invaziei din Ucraina, ca urmare a faptului că în Polonia au fost primiți peste 4 milioane de refugiați ucrainieni.
Legăturile de la om la om între Polonia și Ucraina au fost întotdeauna puternice, în ultima perioadă. De aceea, există disponibilitate din partea Comisiei Europene de a face progrese în relația cu Polonia, însă la final nimic nu este posibil dacă autoritățile de la Varșovia nu își respectă angajamentul.
Ce vreau să spun este următorul lucru: Polonia beneficiază de fonduri europene semnificative din bugetul Uniunii Europene, dar și din mecanismul european de redresare și reziliență, din care noi, România, primim aproximativ 30 de miliarde de euro pentru planul național de redresare și reziliență.
Planul Poloniei nu a fost aprobat mult timp, din cauza atacurilor la adresa justiției și pericolului pentru statul de drept.
Comisia Europeană a adoptat în această vară planul de redresare și reziliență al Poloniei, însă a condiționat efectuarea oricărei plăți de implementare reformei justiției, de corecturile la așa-numita reformă a justiției implementată de Guvern. Dacă Guvernul a atacat Justiția pretinzând că o reformează, acum, ea, evident, trebuie pusă în concordanță cu regulile europene și standardele internaționale. Acest lucru nu se întâmplă. Ca atare, nu se va putea face nicio plată.
Deci da, există bunăvoință din partea instituțiilor europene, în special din partea Comisiei Europene, însă această bunăvoință nu va putea da rezultate dacă Guvernul de la Varșovia nu-și îndeplinește angajamentele.
Legislația europeană este foarte clară. Avem o condiționare a tuturor fondurilor europene de respectarea statului de drept. Dacă Guvernul de la Varșovia nu respectă această legislație europeană, Comisia Europeană nu poate să plătească.
Sigur că noi ne dorim ca fonduri europene să ajungă în Polonia, așa cum avem și noi nevoie de fonduri. În România au nevoie, și în Polonia, comunitățile locale, mai ales cele care au primit mulți refugiați din Ucraina. E nevoie de fonduri europene pentru dezvoltare, pentru tranziția spre economie verde, pentru digitalizare. În Parlamentul European este o majoritate clară care își dorește ca oamenii din Polonia să aibă acces cât mai rapid la fondurile europene.
Sperăm ca Guvernul de la Varșovia să fie un aliat în această dorința noastră, nu un obstacol.
Mai există capital de indulgență și pentru Victor Orban?
Regulile sunt aceleași pentru toți. Am adoptat în Parlamentul European o rezoluție unde practic discutăm și despre pericolele la adresa standardelor democratice din Ungaria.
Sunt multe lucruri care nu funcționează în justiție, în presă. Simțim că jurnaliști obiectiv echilibrați nu își pot face treaba, nu pot relata liber în mod corect. Simțim acapararea puterii, simțim periclitarea unor instituții fundamentale pentru echilibrul puterii în stat, pentru buna funcționare a statului în domeniul justiției.
Chiar miercuri, când am prelungit, de fapt, când Consiliul a prelungit sancțiunile împotriva Federației Ruse, Guvernul de la Budapesta a încercat să obțină o derogare pentru trei oligarhi ruși, pentru eliminarea lor de pe lista persoanelor sancționate. Nu a reușit să obțină această derogare. Dar sigur că, din păcate, Guvernul de la Budapesta s-a plasat contra unor decizii la nivel european. Într-un final, mai ales în ceea ce a privit sancțiunile, și Ungaria le-a susținut, însă cu greu și după perioade.
Spuneți că regulile sunt aceleași pentru toți. Cazurile foarte zgomotoase sau despre care știm sunt Ungaria și Polonia. Cum stă România aici? Pentru că săptămâna aceasta a fost publicat acel raport al Consiliului Europei care cere României să pună în acord legile justiției cu recomandările Comisiei de la Veneția și cu recomandările GRECO și, în același timp, să rezolve problemele care sunt în presă. Că ați menționat Ungaria și aici mă refer la finanțarea politică a presei și la amenințările care au fost în ultima vreme la adresa jurnaliștilor. Cazul Emilia Șercan este poate cel mai cel mai cunoscut.
România nu este sub nicio formă în situația în care se află Ungaria și Polonia, unde am văzut constant de-a lungul ultimilor ani un atac la adresa statului de drept.
Acest lucru nu a mai existat România în ultimii ani de zile. Ca atare, pe baza măsurilor luate de guverne în ultimii ani, România nu are în momentul de față o problemă de credibilitate.
Trebuie, evident, și noi să respectăm toate regulile, toate standardele.
Raportul adoptat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei nu este un motiv de mare îngrijorare. Adevărul este că așteptarea unui aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la legi din domeniul justiției este un lucru firesc. Este un lucru pe care Guvernul îl face.
Ultimele guverne ale României au ținut mereu cont de avize ale Comisiei de la Veneția și sunt sigur că și acest guvern va ține cont. Nu am niciun indiciu că acest guvern nu va ține cont.
Deci evaluarea mea este că în momentul de față nu avem o problemă de credibilitate, iar un raport al Adunării parlamentare a Consiliului Europei, care spune că trebuie să facem un lucru firesc, să ținem cont de avizul Comisiei de la Veneția, nu e un motiv de îngrijorare. Dacă România ar fi fost în situația de a avea un guvern care ar fi spus că nu ține cont de avizul comisiei de la Veneția, atunci am fi avut o problemă, cum am avut în trecut. Dar nu, nu suntem nici pe departe în această situație.