Nu este semn de libertate să consumi fără număr, e semn de prostie Interviu video

Nu este semn de libertate să consumi fără număr, e semn de prostie <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Atunci când s-a negociat bugetul european pe șapte ani, nu existau criza Covid, criza energiei, criza inflației, țări-candidat și război și atunci este un buget care nu mai este potrivit pentru ziua de astăzi, pentru ceea ce trăim. Și statele membre europene încep să facă coaliții interguvernamentale pentru diverse crize, ocolind Uniunea Europeană.

Acest cadru financiar de șapte ani trebuie renegociat, să țină cont de cele cinci crize succesive, spune în interviul pentru rubrica Spot On Europe europarlamentarul Nicu Ștefănuță (USR/Renew Europe).

Banii sunt tot mai puțini la nivelul Uniunii Europene
Nicu Ștefănuță, pornesc de la o declarație pe care ați făcut-o în Parlamentul European: democrația are un preț. Care este prețul pe care noi, europenii, trebuie să îl plătim în acest moment solidar, pentru a avea democrație și pe teritoriul Uniunii Europene și iată, în țările care aspiră la a fi membre. Mă refer și la Ucraina și la Republica Moldova.

Am făcut această declarație pentru că sunt responsabil de bugetul Uniunii Europene. Sunt raportorul pentru buget și voiam să explic colegilor că lucrurile pe care le luăm de bune, cum ar fi libertatea, statul de drept, pacea, de fapt, trebuie să plătim pentru ele, pentru că se întrețin greu și alții plătesc pentru opusul lor, pentru distrugerea lor.

Cred că trebuie să plătim și noi. Ceea ce vreau să susțin și ce susțin prin buget este sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova, ele sunt state candidat, însă nu au încă acces la fondurile de preaderare. Care ar fi diferența între ajutorul acesta din pachetul de vecinătate european și fondurile de preaderare? Cele din urmă asigură lucrări în infrastructură.

Deci, dacă vrem să ajutăm Moldova, de exemplu, în criza energetică, în infrastructură, în tot ceea ce face Maia Sandu, o ajutăm mai bine cu fonduri de preaderare decât cu ajutor din acesta extern, de dezvoltare.

Deci asta este important în partea asta de ajutorare a țărilor-candidat, a Ucrainei și a Moldovei. Și apoi este partea de oprire a războiului, care costă foarte mulți bani, este acum un pachet de nouă miliarde, care va veni de la Comisia Europeană cu diverse surse de finanțare.

Și mai este ceva la mijloc: banii sunt tot mai puțini la nivelul Uniunii Europene. De ce? Pentru că atunci când s-a negociat bugetul european pe șapte ani, nu existau criza Covid, criza energiei, criza inflației, țări-candidat și război. Cinci crize deodată au venit, or, bugetul nu s-a schimbat de atunci, lucrează cu aceleași presupuneri și atunci este un buget care nu mai este potrivit pentru ziua de astăzi, pentru ceea ce trăim. Și statele membre europene încep să facă coaliții interguvernamentale pentru diverse crize, ocolind Uniunea Europeană.

Și pentru mine este un pericol ca Uniunea Europeană să pice în irelevanță și de asta am încercat să explic colegilor că tot ceea ce facem are un preț, că acest cadru financiar de șapte ani trebuie renegociat, să țină cont de cele cinci crize pe care le-am pomenit.

O eventuală lipsă de solidaritate este imediat speculată și nu numai de Rusia, care acum să zicem că e slăbită, dar sunt și alte state, cum e China. Și Ursula von der Leyen a fost atentă în discursul din Parlamentul European și a și spus că trebuie să reducem la zero dependența față de Rusia, fără ca statele membre UE să fie împinse în mâinile altui stat autocrat, cum este China. E posibilă acum solidaritatea la nivelul Uniunii Europene, pentru că statele europene au dependențe diferite față de Rusia în ceea ce privește gazul și au posibilități alternative diferite?

Este posibilă, dar este un joc de balanță foarte complicat și foarte greu.

Mă tem de Ungaria, mă tem de Guvernul Viktor Orban și de pașii pe care îi face și mă bucur că Uniunea Europeană a reacționat cu acea condiționalitate și cu amenințarea retragerii fondurilor, pentru că este timpul să spunem stop acestui joc de șantaj al lui Viktor Orban. Cum ne imaginăm, de exemplu, că vom avea, Doamne ferește, pericolul unei amenințări militare și noi va trebui să trecem prin Ungaria, care să spună că nu se poate sau că nu este ok din punct de vedere al Schengen.

Non-apartenența noastră la Schengen ne afectează mobilitatea militară. Ajungem ca în filmul acela California Dreaming, în care un șef de haltă de tren oprea armata americană, nu știu câte zile.

Pericolul acesta logistic pe mine mă îngrijorează, pentru că știu că atunci când lucrurile se precipită, exact acest gen de detalii contează. Și tocmai de aceasta am inclus și în bugetul Uniunii Europene o sumă substanțială pentru mobilitate militară, pentru că, așteptând evoluțiile viitoare, tot ceea ce putem face este să ne pregătim pentru ce e mai rău.

Ar fi corect ca România să intre în Schengen, chiar dacă mai are încă destul de multe probleme și l-am auzit pe comisarul de Justiție amintind de faptul că trebuie să așteptăm avizul Comisiei de la Veneția, pentru Legile Justiției?

Să o spunem foarte clar:  România merita să fie în Schengen de multă vreme deja, România pierde sute de milioane de euro anual pentru că nu este în Schengen, prin tot acel timp în plus pe care îl petrec companiile la graniță, prin faptul că Dacia plătește cu 300 de euro pe camion pe zi întârzierea aceasta, deci toate aceste elemente trebuie eliminate.

Suntem pregătiți pe partea asta. Ceea ce după mine este strigător la cer este că guvernul actual nu și-a găsit un moment mai prost să vină cu aceste Legi ale justiției total imperfecte, nepotrivite și atunci să mai dea un argument celor care se opun pentru a fi în Schengen. Noi am început anul foarte bine, cu solidaritatea față de Ucraina, aveam un ascendent important, eram pe cai buni în privința Schengen, inclusiv politic, mulți dintre cei care se opuneau și-au redus opoziția și atunci este mare, mare păcat și deloc ok să avem acest pachet imperfect al Legilor justiției.

Sper ca, odată cu avizul Comisiei de la Veneția, să fie reconsiderate Legile justiției, să fie întoarse, să fie schimbate, așa încât să nu mai dăm argumentul acesta dușmanilor noștri.

În contextul în care Ungaria, iată, este sancționată, Polonia este și ea sancționată, probabil că unele state membre, cum e Olanda, e puțin probabil să închidă ochii la România.

Da, am auzit și asta, că în Ungaria, deja România este văzută ca un exemplu de bine.

Lucrurile sunt văzute la pachet de mulți vestici, consideră că suntem parte din același fenomen. Și atunci ar trebui foarte clar să ne delimităm și să nu dăm argumente în acest sens.

Polonia a crescut în ochii publici europeni, odată cu solidaritatea cu Ucraina, cu faptul că au găzduit atâția refugiați, că au livrat ajutorul Ucrainei. A crescut Polonia, chiar în ciuda guvernului PIS, stima publică a crescut.

Revenind la criza energetică, are Uniunea Europeană toate pârghiile pentru a nu împovăra cetățenii UE cu costuri mult mai mari decât pot ei duce?

Nu, nu are, nu are nimeni în acest moment toate pârghiile, pentru un simplu fapt: criza energetică este cauzată și de război. Și dacă nu influențăm războiul în așa fel încât să se reducă această influență, nu vom putea avea un deus ex machina, o soluție care să rezolve tot. Nu există așa ceva, există doar măsuri de mai multe feluri.

Ursula von der Leyen a anunțat un pachet care cuprinde cinci măsuri și partidul din care fac parte a anunțat un pachet bun, de reducere a TVA, de reducere a accizelor, de voucher pentru consum pentru populație, toate aceste lucruri duc împreună la a atenua, la a îmbunătăți situația. Nu se va rezolva încă.

Știu că inclusiv la mesajele despre cumpătare, economisire, mulți au sărit în sus, că ne întoarcem la vremuri ceaușiste. Nu e așa, eu cred că este o chestie de normalitate, să ai grijă de energie, să nu crești artificial cererea. În același timp, măsurile guvernamentale sunt cele care trebuie să primeze.

Am fost surprins să-mi aud numele spus de ministrul Energiei, în Parlamentul României, la moțiunea simplă înaintată de USR. A spus că din cauza unor politicieni ca mine, care susțin tranziția verde și energetică, s-a ajuns la criză, nu pentru că el e în funcție și nu a făcut tot ce trebuie și nu că sunt și alți factori în joc.

Eu vreau să zic un lucru: dacă noi făceam mai mult în privința tranziției energetice spre sustenabilitate, adică spre surse noi, regenerabile pe care le avem în România, de la apă, la soare, la vânt, la multe altele, și dacă nu se opreau programe guvernamentale și nu se închideau - așa cum este Casa Verde, așa cum este Rabla, care au avut tot felul de poticniri -, eu cred că România era mai bine pregătită.  

Chiar am scris o interpelare, am vrut să știu cât costă energia pe care o cheltuiesc, de exemplu, Casa Poporului și Palatul Victoria. Nu din populism, dar totuși sunt clădiri fanion. Există bani de la Uniunea Europeană, 100 de miliarde pentru toată Uniunea, pentru valul de renovări pentru clădiri. Toate lucrurile acestea se puteau face pentru a mai tăia din nota la gaz.

Nu este semn de libertate să consumi fără număr, e semn de prostie să consumi fără număr. Trebuie să consumi decent, mai ales dacă ești instituție publică.

Am auzit și în Parlamentul European un europarlamentar român, domnul Tudose, criticând chiar din interiorul Uniunii Europene, să spun așa, Uniunea Europeană. Lucrurile acelea nu cred că se aud foarte bine la Bruxelles, mai ales că dumnealui face parte din partidul de la guvernare.

Am mai spus asta de multe ori. PSD se comportă la Bruxelles ca un fel de partidul PiS din Polonia, un partid conservator, sceptic european. Acum, rămâne la latitudinea socialiștilor europeni să clarifice acest lucru.

Pentru că ați amintit de tranziția spre energie verde. Toată această criză energetică nu pune, de fapt, pe hold procesul de tranziție, pentru că ne putem întoarce la instrumente, la surse de energie care nu mai sunt atât de verzi?

Într-adevăr, și pentru a face punte peste iarna aceasta, unele state și Comisia au fost mai permisive, pentru că nu trebuie să fim ideologi în toate dezbaterea asta.

Însă, vară de vară, când vedem ce se întâmplă, când vedem temperaturile, inundațiile care vin, apoi când vedem seceta, trebuie să ne amintim că suntem într-un proces grav care afectează viața generațiilor următoare.

Tu ai un copil, eu am un copil, mă gândesc și eu la viitorul lor. 2050, unde ne dorim să avem neutralitatea climatică, pentru fiica mea va fi anul în care va împlini 30 de ani, deci nu e prea departe. În 2100 va avea 80 de ani, deci este într-o generație. Despre asta vorbim totuși, se petrece într-o generație. Știu că pentru mulți sunt dezbateri teoretice, dar pentru tineri sunt dezbateri foarte concrete și foarte reale.

Nu sunt povești și cred că nici deșertificarea din sudul țării nu este poveste, nici pierderea debiturilor râurilor României, faptul că Dunărea a ajuns la un nivel la jumătate decât în anii precedenți. Toate aceste lucruri sunt realități care ne afectează și ne costă și trebuie să facem ceva în privința lor.

Articol susținut de
parlamentul european
spotmedia.ro este singura responsabilă de conținutul articolului. Acesta nu reprezintă poziția Parlamentului European.

În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇