Dacă dărâmi o statuie a lui Cristofor Columb pe motiv că descoperirea Americii a fost momentul în care a început sclavia neagră, ar trebui să dărâmi statuile reginei și regelui Spaniei, fiind ei finanțatorii expediției iar bietul Cristofor un soi de angajat.
Ar trebui dărâmată și statuia lui Vasco da Gama din Lisabona că ambiția lui de a găsi India a precedat ambiției lui Columb.
Dacă există vreun monument al piperului sau al scorțișoarei, acesta ar trebui înfierat cu mânie proletară și ar trebui aruncat la gunoi, iar aceste nenorocite mirodenii ar trebui excluse din meniul BLM pentru că d-aia Columb a navigat spre vest. Se justifică, nu?
Membri mișcării nu ar trebui să poarte tricouri de bumbac și culturile acestea ar trebui interzise, ce dacă recoltarea se face acum mecanizat, bietul bumbac e de vină. Ar trebui să renunțe și la blugi pentru că blugul este simbolul cuceririi Vestului de la indieni de către oamenii albi.
Muzica blues ar trebui interzisă pentru că e plângăreață și amintește de vremea nenorocirilor rasiale.
Implicit ar trebui demolat drumul mătăsii și templele indiene. Slavă Domnului că Mohenjo-Daro nu mai există, era și el în pericol de a fi demolat. La fel Forumul roman, aidoma Colosseumul. Democrația născută la Atena ar trebui interzisă pentru că n-a luat în calcul eliberarea sclavilor, ci doar accesul cetățenilor la treburile cetății.
Ar trebui interzis Iisus pentru că proslăvește puterea albilor și nu s-a pronunțat niciodată împotriva sclaviei, ci doar și-a dovedit dragostea pentru reprezentanții poporului ales. Ce mai, Dumnezeu, prin fiul său, e rasist, deși Biblia ne învață că el a făcut toți oamenii după chipul și asemănarea sa.
Iar Mahomed, pentru că l-a numit în Coran pe Issa profet, e de două ori mai vinovat. De unde și justificarea Jihadului care vrea să îndrepte ce s-a strâmbat atunci.
Ar trebui interzise căsătoriile inter-rasiale din cauza faptului că atunci când se adună ei doi în dormitor cel alb dintre ei poate fi bântuit de tare rasiale și sexul devine din plăcut umilitor pentru partea cealaltă.
Am putea merge cu absurdul acesta până la învinovățirea derivei continentelor și a credinței animiste.
Pentru că orice este legat de ce a fost înainte și după el de o cauzalitate imperturbabilă. Dar întrebarea rămâne și e greu de răspuns la ea: până unde ne ducem înapoi în timp cu demolarea?
Care sunt principiile care stau la baza listei demolatoare știind că tabula rasa nu se poate face? Cât e necesar pentru a îndrepta urmările sclaviei și cât din avântul demolator e bâzdâc de extremă stângă?
Reducerea la absurd e un mod de a demonstra existența absurdului.
Iar absurditatea mișcării este că nu se autodefinește, ci lasă dreptul oricărui participant să adopte ce limite și ce măsură dorește. De aici lipsa unui tipar, de aici lipsa de previzibilitate.
Poate că reprezentanții mișcării au manifestat atâta larghețe ideologică nu din cauza lipsei autodefinirii, ci din dorința de a face prozeliți.
Lumea e maculată de urmările sclaviei și a segregării rasiale, nu mai e posibil să trăiești în ea, ar zice un activist woke, pentru că nu dă semne singură că s-ar putea îndrepta.
Eu înclin să cred că nu e așa, dar absurdul ideologic demolator nu o va face mai bună.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro