După ce stă la masa Puterii și ia decizii de forță, unele dintre ele greu de împăcat cu populismul, PSD trece la masa Opoziției și pretinde măcar câteva dintre beneficiile pe care populismul le poate oferi.
O încordare de mușchi disonant-cognitivă, pentru că frontul real este acela al congresului în care adevăratele resurse de putere vor fi alocate.
Duminică, în ziua celor patru moțiuni contra Guvernului Bolojan, tonul critic nu a fost dat de opoziția AUR, în pofida vociferărilor lui George Simion și compania, ci de unul dintre partenerii de guvernare, PSD, al cărui președinte interimar i-a transmis șefului său de guvern că țara nu se conduce cu toporul.
Astfel, deși era în fața unor moțiuni care contestau deciziile luate de propriul partid, Sorin Grindeanu s-a așezat în tradiția altor lideri social-democrați, excelenți acrobați ai disonanței cognitive, de la Victor Ponta la Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.
„Nu putem trece cu buldozerul peste ţară, doar tăind şi concediind. Ţara nu se conduce cu foarfeca şi toporul în mâini! Dacă reduci totul la cifre reci şi concedieri, vei avea în final mai puţină economie şi mai multă suferinţă.
Austeritatea aplicată fără discernământ va duce România în recesiune. PSD şi-a asumat să apere viaţa de zi cu zi a oamenilor, drepturile lor şi şansa la o viaţă decentă. De aceea, o spun clar: nu merge cu ultimatumuri şi ameninţări în faţa PSD.
Noi nu guvernăm cu pistolul la tâmplă. Vom continua să spunem că România are nevoie de o direcţie clară, indiferent cât deranjează. Nu ne speriem şi nu ne lăsăm şantajaţi!”, a avertizat Sorin Grindeanu.
Trei sunt însă mizele mari pentru Sorin Grindeanu, iar ierarhizarea este strictă:
- Confirmarea la șefia PSD, la congresul anunțat, dar neprogramat încă, lucru care nu e lipsit de importanță;
- Menținerea la putere și preluarea frâielor guvernării după ce țara va avea un buget și austeritatea nepopulară va fi abandonată în narațiunea grelei moșteniri post-Bolojan;
- Împingerea cât mai mult spre primăvară a alegerilor pentru Primăria București.
Prima este o condiție sine qua non, motiv pentru care congresul a fost anunțat, anunțul a produs și un contra-candidat, pe Titus Corlățean, dar data nu a fost încă stabilită.
Sorin Grindeanu știe foarte bine că la congres va ajunge numai după ce va fi convins partidul că păstrează pâinea guvernării, fără a sacrifica și așa infimul pentru PSD capital electoral la care a ajuns și fără a lăsa AUR, în mișcarea lui spre un partid de masă, să ia locul PSD, așa cum arată acum lucrurile.
În acest aranjament, Primăria București își crește și ea miza și, de aceea, alegerile trebuie organizate abia după congres, buget și dezirabila pentru PSD (și o parte bună din PNL) îndepărtare a lui Ilie Bolojan din fruntea Guvernului.
Politica duplicitară a PSD/Grindeanu are astfel nevoie atât de guvernare, cât și de sabotarea guvernării, pe care PSD nu o poate pierde, dar nici o vrea imediat, cu banii deja cheltuiți, austeritatea care trebuie să producă niște efecte și AUR încă în forță, ocupând o parte vitală din spațiul electoral al PSD.
Sigur, pentru țară lucrurile ies prost, pentru că singura cale să nu iasă rău e ca proiectul de reformă fiscală și administrativă să nu fie sabotat și întors din drum, centimetric, până când ostilitatea publică crește pe fondul acestei disonanțe cognitive.
Oficial și la vedere, România e într-un proces de reformare și tentativă de desprindere de modul de organizare fesenistă a puterii și resurselor administrative; neoficial, însă, România politică e într-un proces de restaurație pentru care sunt puse la bătaie grupuri și grupulețe - politice, sindicale, instituționale, facțiuni din serviciile de informații.
Un viciu practicat cu desăvârșire, scrie undeva Andrei Pleșu, poate trece drept virtute - duplicitatea istorică a PSD e, în acest fel, "admirabilă".