Nu vom uita și nu vom ierta niciodată, nu plecăm de aici, nu am chemat noi pe nimeni să vină aici cu arme și să ne distrugă orașele frumoase ori să ne ucidă oamenii pașnici. Așa arată din Ucraina rezistența în fața agresiunii trupelor lui Vladimir Putin, președintele revanșard al Rusiei. Doar că problema nu mai este locală.
Europa nu trebuie să uite că în 2013 – 2014 mii de ucraineni au protestat când președintele Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de asociere la UE. Și pentru această alegere democratică, Ucraina a plătit prețul cel mai mare. Sute de protestatari pașnici au fost uciși în Piața Independenței din Kiev în februarie 2014. Puțin după aceea, Rusia a anexat Crimeea și a început războiul (nedeclarat, desigur) la frontierele estice ale Ucrainei. Din 2014 încoace, 14.000 de oameni au fost uciși în acest război.
Olha Poliuhovîci este profesor asociat la Departamentul de Literatură al Universității Naționale din Kiev – Academia Mohyla (NaUKMA). Este co-fondator și editor-șef al Kyiv-Mohyla Humanities Journal. Între 2017 – 2018, a fost bursier Fulbright la Institutul Ucrainean de Cercetare de la Universitatea Harvard. În 2020 a devenit co-fondator al ONG-ului New Ukrainian Academic Community din Kiev.
Urmărește LIVE TEXT desfășurarea evenimentelor din cea de-a 6-a zi de război în Ucraina
Care e situația acum în Ucraina?
Astăzi, 28 februarie, (când a avut loc dialogul - n.red.) este cea de-a cincea zi a rezistenței ucrainene contra agresiunii militare a Rusiei. Pentru ucraineni, pe scurt, este cea de-a cincea zi de război.
În ciuda atacurilor masive, din aer și la sol, rușii nu au reușit să ia niciun obiectiv strategic major și niciun oraș mare din Ucraina. Forțele armate ale Ucrainei își fac treaba și oamenii obișnuiți ajută în diferite feluri.
Prima zi de război am petrecut-o acasă, într-un orașel din suburbia Kievului și nu voi uita niciodată cum m-am trezit auzind sunetele puternice ale exploziei de lângă casă. Pereții se cutremurau, și mâinile mele la fel. Așa a început ziua de 24 februarie pentru majoritatea ucrainenilor, pentru că au fost explozii masive peste tot în Ucraina.
Rușii au atacat orașele pașnice ale Ucrainei, în somn.
Potrivit rapoartelor oficiale, până acum, rușii au ucis 352 de civili, inclusiv 14 copii, și au rănit alte mii de persoane. Asta se numește genocid și terorism.
Nu vom uita și nu vom ierta niciodată.
Agresiunea rusească în mai multe orașe este în curs. În Harkiv, vechea capitală a Ucrainei, bombardează școli, cartiere rezidențiale, centre de ajutor umanitar, chiar acum.
Cum și cât poate rezista Ucraina? Care e cel mai rău scenariu?
Ucraina va rezista până când va fi oprită agresiunea militară a Rusiei. Nu vrem să trăim într-o țară sub ocupație rusească.
Fără Rusia, Ucraina este o țară puternică, democratică și europeană. Fără Ucraina, Rusia este un stat autoritar, izolat și înapoiat.
Cât privește cel mai rău scenariu...nu știu ce să spun. Trebuie să salvăm Ucraina.
Ucraina a fost mereu parte importantă a narațiunii de țară a Rusiei, poate acum mai mult ca niciodată. E strategia lui Putin și pe acest nivel simbolic? E important pentru el să arate că nu renunță la Ucraina?
Bineînțeles, Ucraina ocupă o mare parte din narațiunea Rusiei ca stat puternic. Este motivul pentru care președintele rus consideră disoluția URSS drept o greșeală istorică.
Ucraina a fost cea mai mare republică a URSS, care a jucat un rol semnificativ în căderea URSS.
Înainte de a invada Ucraina, Putin a publicat articole propagandistice pseudo-istorice despre trecutul comun al ucrainenilor și rușilor și despre “prietenia” lor istorică. În această interpretare propagandistică, legăturile istorice dintre cele două țări sunt distorsionate și simplificate.
Istoria relațiilor ucraino-ruse este mult mai complicată și tragică. Ucraina a plătit un preț incredibil de mare ca parte a “lumii ruse”, incluzând aici Holodomorul – înfometarea țăranilor ucraineni în 1933, când milioane de oameni au murit astfel, teroarea stalinistă și executarea intelectualității ucrainene, scriitori și artiști în 1937, la Sandarmokh.
Suntem două popoare diferite. Așa a fost mereu și acum e evident și fără să o spunem.
Ucraina este un stat independent, democratic și european – nu avem nevoie ca Rusia să ne spună ce să facem și unde să mergem. La fel ca orice țară civilizată, decidem totul noi înșine.
Ce pot face NATO și Uniunea Europeană, în plus?
În primul rând și cel mai important – crearea unei zone de excludere aeriană deasupra Ucrainei, în așa fel încât rușii să nu ne mai bombardeze țara.
Avem nevoie de mai multe arme și de echipament militar, în special sisteme de apărare anti-aeriană, de mai mult ajutor umanitar. Avem nevoie de mai mulți medici din afară pentru a continua să luptăm contra agresorului.
Cerem sancțiuni severe contra agresorului țării noastre.
Nu e nevoie să spun că Ucraina trebuie să devină membru al Uniunii Europene, cât mai curând posibil.
Europa nu trebuie să uite că în 2013 – 2014 mii de ucraineni au protestat când președintele Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de asociere la UE. Și pentru această alegere democratică, Ucraina a plătit prețul cel mai mare. Sute de protestatari pașnici au fost uciși în Piața Independenței din Kiev, în februarie 2014.
Puțin după aceea, Rusia a anexat Crimeea și a început războiul (nedeclarat, desigur) la frontierele estice ale Ucrainei. Din 2014 încoace, 14.000 de oameni au fost uciși în acest război.
Cum pot fi ajutați ucrainenii, altfel?
Ce se întâmplă acum nu mai este o problemă locală.
Rușii au preluat controlul asupra centralei de la Cernobîl, a cărei explozie din 1986 a fost un dezastru devastator.
Sunt câteva centrale nucleare active pe teritoriul Ucrainei, acum. Vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă Rusia atacă una dintre ele intenționat sau “din accident”? Un dezastru ecologic global ar fi inevitabil.
Ucraina trebuie să fie membru al Uniunii Europene și să fie protejată de NATO. Acum este o problemă de securitate și de pace globale.
Toată lumea a văzut zilele astea curajul ucrainenilor. Care e sursa acestui curaj?
Ne găsim puterea în unitatea noastră și în dorința de a trăi într-o țară liberă, democratică și prosperă. Cât despre mine, am multe planuri în Ucraina și aici îmi văd viitorul.
Nu am chemat pe nimeni să vină aici cu arme și să ne distrugă orașele frumoase ori să ne ucidă oamenii pașnici.
Suntem acasă în Ucraina și luptăm pentru pământul nostru. Rămânem aici și vom câștiga.