Cea mai mare problemă a PNL nu este ratarea intrării în Schengen. Acesta este doar un simptom. Cea mai mare problemă este ceea ce etalează PNL cu această ocazie, vidul în care se scufundă cu, probabil, cea mai ridicolă garnitură politică de conducere din câte a avut vreodată (includ aici și PDL).
Modelul pedelist al tătucului puternic a devenit caricatural sub un tătuc caricatural. PDL era partidul președintelui Băsescu, însă întotdeauna a avut lideri care, in extremis, i-au opus rezistență. Videanu, Blaga, Berceanu nu erau slugile președintelui.
Ca dovadă, atunci când a vrut să-și pună protejata președinte al PDL, partidul a avut forță să îl înfrunte, de unde și ruptura de la perdeluță.
PNL a acceptat o totală și comodă emasculare. Pentru a nu mai fi nevoit să lupte, pentru a nu fi nevoit să etaleze vreo ofertă proprie, liberalii s-au atârnat de clanța de la Cotroceni, de unde au așteptat puterea în schimbul obedienței fără fisură.
Așa au ajuns să-și „ucidă” politic președinții, au acceptat marginalizarea liderilor naturali, precum Ilie Bolojan, au abandonat competiția politică, au oferit spectacole de un ridicol perfect precum congresul de înscăunare a lui Florin Cîțu și, apoi, dramoleta de descăunare a aceluiași Florin Cîțu.
Totul pentru ca președintele să îi țină la putere. Și i-a ținut în termenii provinciali ai politicii românești. Acum însă tătucul a trebuit să dea măsura anvergurii externe, în PPE, la masa UE, așa cum a dat-o premierul croat Andrej Plenkovic.
Împăratul e gol. Nu prea se uită nimeni la Klaus Iohannis dincolo de granițele României, nu contează, nu știe să negocieze, nu are viziune, nu are forță, este o sumă de platitudini solemne.
Marți seară, subiectul Schengen nu era pe ordinea de zi a Consiliului European de joi. Mai e și miercuri o zi, dar dacă așa va rămâne, ar însemna că dl Iohannis nici măcar de atât nu e în stare. În schimb, există pe ordinea de zi discuția despre migrație, dorită de cancelarul Nehammer.
Și nici măcar curajul asumării nu-l are dl Iohannis. Fiind la al doilea mandat, fără vreun viitor electoral, ar fi trebuit să protejeze partidul, care mai are un an și jumătate până la alegeri.
Se întâmplă exact invers, PNL face zid în fața președintelui, inclusiv prin instigarea la xenofobie și extremism.
În timpul dependenței totale de președinte, PNL a ajuns să fie reprezentat de niște caricaturi. Dl Bode, un „ceapist” fără vocabular, fără prestanță, incapabil să se exprime în limbi străine, dar iubitor de onoruri ceaușiste.
Baronașul acesta e numărul 2 în PNL, după un președinte plantat acolo tot pentru liniștea lui Klaus Iohannis.
Pentru Externe PNL nu are ministru propriu, a ales Klaus Iohannis un birocrat plat. Pentru Educație a ales (din nou) tot Klaus Iohannis, iar ministrul a acceptat un buget rușinos de mic.
Liberalii se comportă ca o anexă a PSD, care domină copios guvernarea. Iar dacă rotativa va avea loc, probabil că vor intra în furtuna perfectă, pentru că singura sursă a autorității președintelui impus, șefia Guvernului, va fi fost pierdută.
Liberalii nu au un prezidențiabil viabil, nu mai au identitate, nu mai au discurs, nu mai au lideri. Iar asta se vede mai mult că niciodată în momente de criză.
Când și cum vom intra în Schengen depinde de încordarea liderilor europeni și de gravitata prejudiciului pe care consideră că îl provoacă actuala situație.
În schimb, PSD navighează fără emoții, deși este partidul vinovat pentru toți anii de amânare a aderării, pentru toți anii de MCV, pentru vulnerabilizarea situației României.
Dar acum ministerele implicate sunt la PNL, președintele este PNL, socialiștii nu au opus nicio rezistență, dimpotrivă, în Suedia ei au făcut posibilă susținerea poziției favorabile a guvernului minoritar.
PNL este paralizat, incapabil să asume, să rupă ritmul, să ridice capul, minte și se minte, iar efectul ar putea fi un scor cu o cifră la viitoarele alegeri. Iar de deriva liberalilor, cu accentele ei isterice, profită AUR, beneficiarul unor cadouri nesperate.