Pe 2 august 2021, printre știrile despre epocalul congres PNL din 25 septembrie și cele despre îndelung-așteptatul val patru al Covid-ului, s-a strecurat o micuță știre, anostă pentru majoritatea poporului și lipsită de dramatismul încleștării liberale sau de pătimașa luptă dintre vacciniști și anti-vacciniști.
De fapt, acea știre ar fi trebuit să declanșeze, măcar în România, o revoltă populară imensă. Pentru că ea implică, de fapt, condamnarea multor milioane de oameni la sărăcie. Pe termen foarte lung. Mulți dintre cei care se bucură astăzi de concedii se vor întoarce acasă într-o altă lume. O lume în care se va muri de foame în plină Europă doar pentru a satisface orgoliile unor minți plutitoare în sfere nepământești. O lume în care lipsa de măsură și de rațiune a condamnat la moarte milioane de oameni și la sărăcie sute de milioane de oameni.
Ei bine, știrea cu pricina suna cam așa: pe 2 august s-a stabilit pe piața contractelor spot (OPCOM) cel mai mare preț din istorie pentru energia electrică cu livrare în ziua următoare, pe 3 august: 672 lei/Mwh. Asta după ce, pe 29 iulie, se vânduse energia electrică pentru 30 iulie cu un alt preț record, 645 lei/Mwh. Dar ăsta e doar un preț mediu zilnic. Adevăratul record este prețul orar de 981 lei/Mwh, valabil pentru energia electrică care urma să fie livrată pe 3 august, la ora 7 seara.
Sună înspăimântător? Stați să vedeți ce a urmat a doua zi, pe 3 august: prețul mediu zilnic al energie electrice cu livrare 4 august a urcat cu 16%, la 797 de lei/MWh, potrivit operatorului pieței de energie, OPCOM. Mai mult, a fost depășit și recordul orar al pieței, energia electrică cu livrare 4 august, ora 21.00, s-a tranzacționat la prețul de 1.000 de lei/MWh!
Iar pe 5 august, energia electrică cu livrare 6 august a depășit 161 euro/Mwh și a făcut din România cea mai scumpă piață din întreaga Europă:
Cu aproape 162 euro/Mwh, suntem peste toate țările din regiune: Grecia (131 euro/Mwh), Bulgaria (114 euro/Mwh), Ungaria (122 euro/Mwh) și Serbia (123 euro/Mwh). Adică și ceea ce importăm de la vecini, de fapt din Ungaria, ne va costa la fel de mult. În afară de Italia, Slovenia și Croația, unde prețurile depășesc ușor 100 euro/Mwh, tot restul Europei se bucură de prețuri sub 100 euro/Mwh.
Este, fără îndoială, o dramă care ne va lovi în viitorul apropiat: furnizorii care cumpără energie pe piața spot vor falimenta rapid, ceilalți vor crește prețurile la electricitate și, în final, consumatorul va trebui să plătească. Populația va sărăci și mai mult, iar companiile își vor mai pierde încă ceva din competitivitate.
Hai să vedem și tabloul ultimelor luni, pentru a înțelege amploarea dezastrului:
- în luna aprilie avem un preț mediu de 309 lei/MWh de la 123 lei/MWh, cu un an în urmă;
- în luna mai, prețul coboară la 289.31 lei/MWh
- în iunie, prețul energiei a crescut la 382 lei/MWh
- în luna iulie, prețul mediu al energiei electrice ajunge la 472,9 lei/MWh.
Toată această teroare energetică a fost declanșată de nebunia câtorva oameni, lipsiți de orice legătură cu realitatea și cu viața celor pe care îi conduc, care au decis ca Europa să fie forțată să închidă centralele electrice pe cărbune, pe gaze și atomice, lipsind astfel națiunile mai sărace de resurse energetice. La nebunia martorilor bruxell-ezi ai Gretei s-a adăugata indolența guvernanților români, vizibilă de pe lună prin lipsa totală de investiții în noi capacități de producție.
Întâi, încă din anul 2005, Comisia Europeană a inventat un sistem de tranzacționare a emisiilor de CO2 (Emissions Trading System), care obligă 11.000 de companii (producători de energie electrică și fabrici) să plătească niște așa-zise certificate pentru a compensa poluarea pe care o realizează. Acest sistem a condus la o scumpire aberantă a electricității produsă în centralele clasice; la centralele pe cărbune, de exemplu, ajungăndu-se ca jumătate din prețul energiei electrice vândute să fie reprezentat de aceste certificate verzi. Ei bine, jumătate din scumpirea electricității din acest an este cauzată de creșterea prețului certificatului de emisii de dioxid de carbon de la 21 de euro anul trecut la peste 51 de euro anul acesta.
Și ca și cum asta nu era de ajuns, cei 27 de teroriști energetici care conduc Uniunea au hotărât că banii europeni nu pot fi folosiți pentru investiții în centralele pe gaze sau în cele atomice. Altă scumpire a electricității. Iar bomboana pe colivă abia a venit: Comisia Europeană propune ca, până în 2030, reducerea de emisii de gaze cu efect de seră față de nivelul din 1990 să ajungă la 55%, mult peste ținta inițială de 40%. Această propunere, odată adoptată, va arunca Europa în mizerie. Și în foamete. Pentru că ea presupune, printre altele, creșterea numărului celor obligați să cumpere certificate, incluzând transportatorii auto și aerieni, reducerea efectivului de animale domestice, reducerea utilizării îngrășămintelor în agricultură și alte asemenea năzbâtii (sursa: AICI).
Este mai mult decât clar că membrii Comisiei Europene și-au pierdut demult busola și contactul cu realitatea din propriile lor țări. Dar mă întreb: oare liderii statelor sărace, din estul Europei și din sudul mediteraneean, ce-or fi făcut la ședințele Consiliului European? Oare toți sunt obsedați să fie măngâiați pe cap și lăudați de Angela Merkel? De exemplu, Klaus Iohannis cum o privi evoluția prețului la energie pentru săracii care îi plătesc salariul? Cu atenție și îngrijorare sau cu indolență? Sau e prea preocupat de sprijinirea protejatelor sale Alina Gorghiu-Isar și Raluca Turcan-Brukenthal în lupta din PNL?
Oare Klaus Iohannis o fi aflat că, în vreme ce el se hlizește ștrengărește la austriecii de la OMV, prețul gazelor naturale a ajuns și el la maxime istorice? Da, inclusiv al celor date gratuit austriecilor și ferecate de aceștia pe fundul Mării Negre:
Dar oare Klaus Iohannis, în pauzele luate de la organizarea congresului PNL, o fi aflat că într-un salariu mediu din România încap cantități de gaze din ce în ce mai mici?
Sau o fi trăind împăcat cu ideea că nu mai contează, consumatorii vor renunța la gaze și se vor branșa la conductele de termoficare, reparate de Nicușor până în 2250?
Dar haide să vedem de ce noi, europenii săraci, nu merităm deloc tratamentul isteric la care ne supun aroganții de la Bruxelles.
În primul rând, oameni buni, aflați că Uniunea Europeană nu este defel un mare poluator al omenirii, cu doar 2,92 miliarde de tone de CO2 din totalul global de 36,42 miliarde de tone de CO2. În 2019, cu Marea Britanie cu tot, UE era responsabilă de doar 8% din emisiile poluante ale globului:
Chinezii emiteau aproape o treime din emisiile globale - 10,17 miliarde de tone de CO2, iar americanii încă 15% din emisiile mondiale - 5,28 miliarde de tone de CO2. Cum își închipuie bieții birocrați de la Bruxelles că vor salva planeta, cu Greta cu tot, reducându-și doar ei emisiile de gaze cu efect de seră? Oare oamenii ăștia mai au ceva urme de raționalitate? Își închipuie oare că dioxidul de carbon produs de China va ațipi liniștit fix deasupra Beijing-ului, iar noi ne vom bucura de un aer curat ca pe vremea când se plimbau, ținându-se de mână, pe malul Rinului, zeii uitați Odin și Frija?
Să ne mutăm acum și pe tabloul responsabilităților naționale. Chiar dacă nu vă vine să credeți, cel mai mare poluator din Europa este... Germania, cu 823 milioane de tone de CO2. Ea este urmată de Franța cu 424 de milioane de tone de CO2, de Italia și Polonia cu 389, respectiv 378 de milioane de tone de CO2. România se găsește abia pe modestul loc 10, cu 84 de milioane de tone de CO2, adică de zece ori mai puțin decât Germania și mai puțin decât țări mult mai mici, precum Cehia, Belgia sau Grecia.
Dacă ne raportăm la populație, vom afla că bieții români sunt printre cei mai mici poluatori ai cerului european unic:
Cel mai poluant popor este cel luxemburghez (20 tone CO2/locuitor), urmat de cele estonian, irlandez, ceh și olandez. Fiecare polonez și fiecare neamț emit câte 11 tone de CO2, iar un român abia 6 tone de CO2/an. Așadar, poluarea în Europa, „casa noastră comună” se datorează germanilor, olandezilor, francezilor, austriecilor, cehilor, belgienilor, nicidecum națiunilor sudice, precum românii, italienii (7,2 tone CO2/locuitor/an) sau spaniolii (7,5 tone CO2/locuitor/an). Și acum, hodoronc-tronc, s-au trezit nemțoaica Ursula von der Leyen și olandezul Frans Timmermans să ne pună la plată pe toți și să ne pună aceleași îngrădiri tuturor.
Să le fie rușine tuturor președinților, premierilor, miniștrilor și euro-parlamentarilor români care știu aceste statistici și tac din gură! Poporul român este sărac și va fi și mai sărac din cauza acestor muți.
În anul 2018, 26% din electricitate, la nivelul Uniunii, era generată în centrale nucleare, 46% în centrale pe cărbune și pe gaze și 28% era generată din surse regenerabile (12% în hidrocentrale). UE vrea, practic, să renunțe în câțiva ani la energia generată în centrale atomice și cea generată din gaze sau cărbune, adică UE ne împinge, pe toți europenii, să renunțăm la trei sferturi din capacitățile de producție ale electricității, ca să contribuim cu... mai puțin de 1% la salvarea planetei. Cine a stabilit oare că viața europenilor este mai puțin prețioasă decât satisfacerea orgoliilor unor oameni care n-au lucrat nimic concret în viața lor și care n-au mai plătit o factură de zeci de ani?
În Europa sunt 106 reactoare nucleare care produc o electricitate ieftină, fără emisii de dioxid de carbon. Dintre acestea, 57 se află în Franța, unde se produce jumătate din energia atomică a continentului. Și pentru bogata Franță vrea Bruxelles-ul să pedepsească încă 12 state producătoare de energie nucleară. Unde este aici rațiunea? Unde este măsura și unde este limita rezonabilului?
De ce nu poate România să folosească banii europeni pentru construcția reactoarelor nucleare? De ce nu pot Ungaria sau Spania? De ce să nu fie doar bogata Franță exclusă de la asemenea finanțări? Julien Cioloș și-a ucis agricultura propriei țări de dragul Franței, dar Franța nu se poate lupta pentru dreptul României de a produce energie ieftină?
România este al doilea producător și deținător de gaze naturale din Uniunea Europeană, dar nu poate utiliza banii europeni pentru a-și construi capacități de producere a electricității din gaze. Cică din cauza poluării. Adevărul este, oameni buni, că gazul poluează doar pe jumătate față de cărbune, așa cum ne indică American Geoscience Institute :
Centralele pe gaz au și randamente mult mai mari decât cele pe cărbune:
Deci, luînd-o pas cu pas și înlocuind cărbunele cu gazul, în această etapă tehnologică, am fi reușit să reducem semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră. Dar nu, preoții cultului copilului răsfățat Greta vor să ne condamne la sărăcie și înapoiere.
De ce vor sărăci și mai mult popoarele deja sărace prin renunțarea la centralele pe gaz? Simplu, pentru că investiția într-un câmp fotovoltaic sau într-un câmp de turbiene eoliene în largul mării este de trei până la șase ori mai scumpă decât investiția în centrale pe gaz:
Iar costurile de operare și întreținere a panourilor solare și a eolienelor sunt tot de câteva ori mai mari decât cele corespunzătoare centralelor pe gaze:
Iată și ierarhia globală a costurilor pentru fiecare dintre tipurile de electricitate folosite:
În graficul de mai sus avem explicația clară a nebuniei impuse de la Bruxelles și acceptată cu supușenie de „reprezentanții” poporului român: renunțarea la energia ieftină și trecerea la o energie de trei ori mai scumpă, bazată pe tehnologii accesibile doar națiunilor bogate (hidrogenul din electroliză, de exemplu). Totul plătit cu prețul sărăcirii populației și a firmelor locale. Totul în numele dictaturii iacobinilor climatici. Totul în numele unor oameni care nu știu să facă nimic altceva decât „la gât cravatei cum să lege nodul”!
Una dintre cele mai ticăloase diversiuni de care avem parte în România este propaganda irațională a ideii că liberalizarea pieței energiei electrice și a gazului natural a eșuat și a condus la scumpiri doar pentru că liberalizarea „nu a fost suficient pregătită”. Dar oare ce însemna să fie pregătită? Să urle toboșarii pe ulițele satului? Să plângă Virgil Popescu la televizor la o oră de maximă audiență? Să renunțe Dumitru Chiriță la salariul de împărat de la ANRE? Să cerceteze Consiliul Concurenței vreo sfântă companie germană sau franțuzească?
Și dacă toate astea se făceau, energia și gazul tot se scumpeau până la cer. Iar explicația e simplă: nu are importanță câți furnizori ai, atâta timp cât nu produci suficientă electricitate sau suficient gaz și nu ai nici de unde importa. Singura pregătire a liberalizării cu adevărat eficientă ar fi fost construcția de noi centrale electrice și începerea extracției de gaze din Marea Neagră. Plus, evident, susținerea cu demnitate la Bruxelles a dreptului României de a folosi banii europeni pentru construcția centralelor pe gaze și a reactoarelor nucleare.
Așa că ne putem întoarce liniștiți la viața noastră de europeni de mâna a doua, condamnați să plătească facturi uriașe pentru dezmățul poluator din bogatele Germania, Franța și Olanda. Demnitatea nu ne-o vom regăsi niciodată prin muțenia absolută a unor conducători nelegați în niciun fel de România. Oare ce-ar fi să scădem din banii ăia europeni cu care se laudă kaiserul nostru facturile scumpite la energie electrică? Eu zic să ne trezim și să înțelegem că dezvoltarea nu ne va veni de la nimeni altcineva decât de la noi înșine. Și să mai înțelegem că nu există nimic gratis pe lumea aceasta. Și nici nimic care ți se dă, ci numai ceea ce îți iei.