După 10 zile de la dezastrul de la Crevedia, patronii firmei Flagas au fost, în sfârșit, audiați și reținuți pentru distrugere din culpa care a avut ca urmare un dezastru. Și nu oricum, ci cu spectacol.
Cei doi patroni au fost aduși cu mandat de poliție, o măsură care se dispune, în general, când persoana citată nu se prezintă de bunăvoie. Au refuzat cei doi patroni să se prezinte? Nu există vreo informație în acest sens. Nu e o măsură nelegală, dar este una care duhnește a impresie artistică.
Zece zile reprezintă o întârziere imensă, iar explicația livrată pe surse, cum că ar fi vorba despre o tactică de anchetă care să adune mai întâi probe cu care să-l încolțească pe suspect, este foarte greu credibilă.
Dintr-un bun început a fost clar că operațiuni neautorizate au dus la dezastru, nu a fost nicio clipă vreun dubiu. Chiar procurorul general a ieșit în ziua următoare a dezastrului cu un film complet al faptelor.
În schimb, în zece zile e timp berechet pentru tot felul de lucruri pentru cei vizați. De exemplu, să influențeze martori, ceea ce oarecum s-a întâmplat chiar și la vedere, când firma Flagas și-a trimis avocații să ofere despăgubiri complete celor afectați. Cu cât mai puține revendicări și plângeri, cu atât mai ușor cazul, nu?
În zece zile pot fi distruse probe, pot fi construite în detaliu și liniște strategii de apărare. De altfel, la audiere au refuzat să dea declarații. Orice procuror veți întreba vă va spune că primele declarații, cu cât mai puțin timp de pregătire, sunt extrem de valoroase.
La ce îi mai reții acum, la ce mai ceri acum arestare preventivă, dacă 10 zile i-ai lăsat să facă ce au vrut? Dacă instanța va refuza arestul, nu cred că judecătorii ar fi neapărat de acuzat. Dar sechestru asigurator există? Ca să-l evite s-a arătat firma atât de cooperantă cu păgubiții?
O explicație a întârzierii poate fi logistica. În dosarul Crevedia, din toate informațiile, lucrează un singur procuror de la SUPC, Marius Iacob, ajutat de câțiva polițiști de la IGPR. Ca o comparație, la incendiul Giulești a lucrat o întreagă echipă de la PICCJ, plus tot Serviciul Omoruri de la București. La fel în cazul Colectiv, când erau zilnic ședințe operative la SUPC.
Marius Iacob a lucrat în ancheta Giulești, fiind de altfel primul magistrat care a ajuns la locul nenorocirii. Tot el a anchetat și incendiul de la Spitalul din Piatra Neamț.
Pentru un singur procuror volumul de muncă e foarte mare, mai ales că el presupune și întocmirea multor hârtii care iau mult timp. De ce are dl Iacob atât de puțină susținere?
Poate să fie, pur și simplu, o stângăcie a noilor șefi de la PICCJ și cronica neadecvare a IGPR. Dar e greu de ignorat cu totul faptul că fondatorul firmei și tatăl actualului patron este legat strâns de numărul 2 în PSD. Paul Stănescu a ieșit de altfel să-l apere apăsat pe primarul din Caracal, Ion Doldurea.
Și dacă e să mergem pe linia aceasta, e interesant să ne aducem aminte că Marius Iacob, un procuror cu mare experiență de altfel, este cel care a clasat dosarul Onești. Șefii din Poliție au scapăt de orice răspundere pentru faptul că un pensionar cu un cuțit a omorât 2 oameni după ce timp de 6 ore Politia practic l-a păzit la scara blocului și nu a fost capabila să facă un plan de intervenție viabil.
Pentru procurorul general Alex Florența acest dosar este prima probă importantă de management. Conferința de presă foarte bine calibrată la o zi după tragedie a fost un început promițător, care însă nu a mai fost susținut de evoluțiile ulterioare.
Suspiciunea și nemulțumirea societății față de magistrați sunt mari, impactul emoțional al celor întâmplate la Crevedia e și el foarte mare, deci un eventual eșec va fi extrem de prost primit și imposibil de disociat de filiera politică a suspecților.