- Ucraina părea o victimă sigură. Nimeni nu credea că forțele defensive ale acestei țări vor rezista mai mult de trei zile.
- Ce țară occidentală ar fi riscat un război cu Rusia dacă Moscova și-ar fi dominat adversarul și ar fi reușit să înainteze?
- O țară coruptă, condusă de o gașcă de spioni, n-avea cum să genereze performanță în domeniul militar.
- Mulți lideri occidentali au acceptat hărțuirea Rusiei în schimbul petrolului și gazelor ieftine.
- Putin a realizat că imaginea unei armate puternice, deși costă mult mai puțin, nu înseamnă o armată puternică, iar propaganda nu câștigă războaie.
Cu puțin timp înainte de declanșarea invaziei, în discursul difuzat de posturile TV din Rusia, Vladimir Putin se prezenta ca un conducător al unei armate amenințătoare, pregătită să atace țara vecină pentru că “minoritatea rusă din Donbas era discriminată” și liderii occidentali arată “lipsă de respect față de solicitările Moscovei”.
Cuvintele președintelui rus de atunci au ridicat valuri de spaimă în toată lumea. Ucraina părea o victimă sigură. Nimeni nu credea că forțele defensive ale acestei țări vor rezista mai mult de trei zile, cel mult o săptămână în fața înfricoșătorului inamic.
“Forțele ruse nu au dat încă lovitura de grație pe care au prognozat-o mai mulți analiști și instituții, dar ar putea încerca s-o facă în viitorul apropiat. Rusia are suficientă putere militară convențională pentru a-și consolida… axele actuale de atac și de a învinge forțele ucrainene…”, se arăta în raportul din 25 februarie, publicat de Institutul pentru Studiul Războiului.
Pentru cei care au uitat, în noaptea de 25 spre 26 a aceleiași luni, Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, a fost sfătuit de echipa sa de consilieri să plece din Kiev și să formeze un guvern în exil.
Acesta a refuzat. Și-a luat miniștrii și a ieșit pe stradă unde a făcut celebrul video-selfie în care spunea că guvernul rămâne pe poziții și armata va lupta până la capăt.
Solidaritatea internațională n-ar fi existat dacă ucrainenii n-ar fi luptat eroic
Putin era puternic, iar Ucraina învinsă. Dar asta a durat câteva ore, până când soldații ruși, președintele lor și întreaga lume au aflat că ucrainenii nu vor ceda niciun centimetru de teritoriu fără luptă.
Cei care spun astăzi că Rusia pierde în Ucraina datorită armelor occidentale prezintă doar o parte de adevăr.
Dacă nu exista dârzenia inițială, dacă forțele Kievului n-ar fi arătat că știu să lupte, că au curaj și dăruire, sprijinul SUA și al NATO ar fi fost, în principal, moral și politic.
Ce țară occidentală ar fi riscat un război cu Rusia dacă Moscova și-ar fi dominat adversarul și ar fi reușit să înainteze?
Cu toată propaganda Kremlinului, prezentă și în România, mitul puterii Rusiei s-a năruit în cele 80 de zile de război. În nordul, estul și sudul Ucrainei, armele, tancurile și tactica unei armate care inspira teamă și-au arătat limitele. În mod rațional, era imposibil să fie altfel, fiind însă greu de demonstrat.
O țară coruptă, condusă de o gașcă de spioni bătrâni care au parazitat toate activitățile financiare și economice ale statului, n-avea cum să genereze performanță în niciun domeniu, cu atât mai mult în cel militar.
Puterea lui Putin a fost mereu un mit fabricat. Pe culoarele Kremlinului, printr-un misterios proces politic, s-a ajuns la concluzia că e mai eficient să investești câteva miliarde de euro în realizarea unui sistem de propagandă decât să reformezi o societate care nu s-a desprins de sistemul de putere comunist, centralizat.
O coborâre abruptă cu picioarele pe pământ
Vladimir Putin și asociații săi au considerat că propaganda îi apără și pe ei, îi menține la conducere, pe când reforma și democrația le vor aduce mult mai rapid ieșirea din istorie.
Toată această strategie de promovare a știrilor false pe rețelele sociale, a coruperii politicienilor din statele occidentale, a intervenției în procesele electorale și a atacurilor cibernetice a fost creată pentru a păstra imaginea de putere globală a Rusiei, ascunzând corupția și disfuncționalitățile sociale care măcinau țara.
Din comoditate, teamă și lăcomie mulți lideri occidentali au acceptat hărțuirea Rusiei în schimbul petrolului și gazelor ieftine, care asigurau prosperitate și pace socială în statele europene.
Problema lui Putin a fost că, în timp, a început el însuși să creadă în propria propagandă și în imaginea de forță realizată artificial în laboratoarele Kremlinului și în fermele de troli.
Așa se întâmplă în general cu dictatorii și sistemele politice autoritare, sunt devorate de propriile minciuni.
Invazia din Ucraina, punctul culminant al puterii Kremlinului, a fost, de fapt, o coborâre abruptă cu picioarele pe pământ pentru elita conducătoare a Rusiei.
A fost momentul în care Putin a realizat că imaginea unei armate puternice, deși costă mult mai puțin, nu înseamnă o armată puternică, iar propaganda nu câștigă războaie.
Măreția Rusiei s-a prăbușit într-o orgie de crime și violuri
“Rusia eșuează în invazia sa nesăbuită a Ucrainei. Indiferent de cum se va termina războiul, adevărul este că Rusia pare incapabilă să învingă o națiune vecină, relativ mică. Între timp, America și aliații săi sunt mai uniți decât au fost în ultimii ani. Și alianța NATO este pe cale să devină semnificativ mai puternică, odată cu aderarea Finlandei și Suediei”, scrie David Ignatius, într-un articol pentru Washington Post.
Și adevărul e că această revelație despre slăbiciunea Rusiei a creat o solidaritate europeană și transatlantică la care puțini se așteptau nu mai departe de un an în urmă.
“Acum, Ucraina a făcut o gaură imensă... în narațiunea <măreției> Rusiei. Rusia este săracă, coruptă și autoritară, iar acum știm și că este slabă și patetică. <Măreția> Rusiei s-a prăbușit într-o orgie de crime și violuri provocate de ocupanții brutali ai Ucrainei. Pătat cu sângele inocenților și învins în luptă cinstită, bătăușul a fost redus la dimensiunea lui reală. Era și timpul. Mulțumesc Ucraina pentru că ai servit acest medicament amar. Rusia avea mare nevoie de el”, a scris Serghei Radchenko, profesor la Johns Hopkins University, Washington, pentru revista “The Spectator”.
Deși războiul continuă, iar oameni nevinovați își pierd orașele, casele și chiar viața, deși soldații încă mor în confruntări, iar bombele cad precum picăturile unei ploi de vară, ceva s-a schimbat fundamental de la începerea invaziei - Rusia și-a irosit puterea și multă vreme de aici înainte nu va mai avea vreo influență globală.